(09.04.1894 - 14.05.1957)

Camil Petrescu s-a nascut la Bucuresti si a avut o copilarie trista, de copil abandonat. Nu si-a cunoscut parintii, care l-au lasat in grija unei familii din mahalaua Mosilor, fara sa-l mai caute vreodata. Urmeaza gimnaziul la Sf. Sava si obtine o bursa pentru Liceul Gheorghe Lazar, la sectia real. Inca din liceu incepe sa publice pe la diverse reviste. Termina Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti si, cum in 1916 Romania intra in razboi (primul razboi mondial), Camil Petrescu se inroleaza voluntar.

Apoi face o scoala militara, participa la luptele de pe front, este ranit, iar in cursul anului 1917 cade prizonier. In 1919 isi sustine examenul de licenta cu magna cum laude si devine profesor suplinitor la un liceu din Timisoara, apoi directorul ziarului Banatul romanesc. In anul 1920 revine in Bucuresti si isi incepe colaborarea la prestigioasa revista Sburatorul, condusa de Eugen Lovinescu. Inca din 1922 scrie teatru (Suflete tari) si versuri, dar anul confirmarii literare a lui Camil Petrescu este 1930, cand este tiparit romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, un an mai tarziu, romanul fiind si premiat. In 1933 apare celalalt roman important al lui Camil Petrescu: Patul lui Procust.

Dupa ce isi trece doctoratul, in 1939 devine directorul Teatrului National, pe scena caruia se joaca multe dintre dramele sale. In perioada comunista este admis in Academia Romana, primeste numeroase premii, insa nu mai scrie nimic care sa se ridice la nivelul estetic al operelor anterioare.