|
Hasdeu s-a nascut intr-o familie de intelectuali basarabeni.
Si-a facut studiile in Polonia si in Rusia si a avut o tinerete aventuroasa: a participat intens la viata mondena, a luat parte la Razboiul din Crimeea, iar in 1857 se stabileste in Moldova. Mai intai este judecator la Cahul, apoi directorul bibliotecii din Iasi. Dupa cativa ani, se muta la Bucuresti, unde are o activitate bogata de gazetar, iar din 1867 incepe sa se ocupe activ de politica, fiind ales deputat. In anul 1877 este primit in Academie, ca o recunoastere a contributiei lui la dezvoltarea culturii romane.
In ultima parte din viata, dupa ce ii moare singura fiica, Hasdeu este preocupat de filozofia oculta. Mormantul sau se afla la Bucuresti.
Inzestrat cu o memorie prodigioasa, cu fantezie, inteligenta si talent literar, dar mai ales cu o mare curiozitate intelectuala, el este preocupat de foarte multe domenii, printre care filologia, lingvistica, istoria, filozofia oculta. Scrie studii de sinteza culturala cuprinse in Etymologicum Magnum Romaniae si Cuvente den batrani. De asemenea, este autorul unei Istorii critice a romanilor, care pune la dispozitie informatii ce depasesc cu mult domeniul propus. Prin lucrarile lui stiintifice, Hasdeu creeaza un stil erudit, enciclopedist si mai ales deschide gustul pentru sinteze culturale, generand o traditie in cultura noastra, continuata de Iorga, G. Calinescu, Mircea Eliade.
In literatura, Hasdeu ramane creatorul unor opere originale, precum nuvela Duduca Mamuca, romanul Ursita, si mai ales drama Razvan si Vidra (1867).
|
