Enciclopedia clopotel

Astrologie

Astrologia este mentionata prima data cu trei milenii inaintea erei noastre in Asiria si Chaldeea. In Mesopotamia au fost gasite mai multe horoscoape scrise cu litere cuneiforme datand din era elenistica, dintre cel mai vechi dintre ele avea data de 29 aprilie 410 i.e.n. In trecutul indepartat nu se putea pune problema unei stiinte constituite in adevaratul sens al cuvantului, deci termenul de "astrologie" nu este cel mai indicat. Este vorba mai degraba de astromantie, adica o arta care avea ca scop aflarea viitorului, in functie de pozitia astrilor intr-un anumit moment al zilei. Pe atunci existau si alte arte divinatorii, unele din ele pastrandu-se chiar si in zilele noastre. Printre acestea se numara oniromantia (interpretarea viselor), cartomantia (divinatia cu ajutorul cartilor ), ghicitul in bobi (practica straveche care se mai intalneste in mediul rural la noi in tara), chiromantia (interpretarea informatiilor inscrise in palma), ghicitul in cafea (obicei specific mai ales mediului urban).

Astrologie

Primul zodiac care a aparut a fost Zodiacul Chaldeean, cunoscut astazi ca Zodiacul European. Acesta este pomenit in "Cartea lui Enoh" (se presupune ca Enoh este al saptelea invatator al lumii, dupa Adam.). Aceasta carte prezinta o legenda bizara, conform careia un grup de 200 de "ingeri" veniti din cer cu "care de foc" au mers pe muntele Hermon (azi Djbel-el-Sheikh), la Poarta Zeului (Marginea terasei Baalbek), unde au adus oamenilor cunostinte care au provocat o evolutie rapida in multe domenii.

Incepand chiar din mileniul trei (i.Hr), babilonienii, chaldeenii, chinezii si sumerienii calculau timpul in functie de pozitia Soarelui si Lunei, in principal, dar si a altor planete. Alaturi de Soare apare Marte, apoi Jupiter. Alaturi de Luna apare Marte, Venus, apoi Saturn. Inca din secolul al XII-lea, astrologia isi face loc si in Europa. Dogmele bisericii s-au dovedit a fi un impediment in dezvoltarea acesteia, preotii considerand la vremea aceea ca libertatea umana si providenta ar fi ingradite serios daca s-ar accepta ideea conform careia astrele ar avea o anumita influenta asupra oamenilor.

Astrologia nu a urmat acelasi traseu neschimbat precum aceste arte, ea trecand de la statutul de "arta", la cel de "stiinta". Este clar ca ea a evoluat impreuna cu omul si s-a schimbat in functie de cerintele si necesitatilor acestuia. Ea s-a dezvoltat paralel cu astronomia, mentinandu-si un caracter mai pragmatic. La descoperirea planetelor Uranus (1781), Neptun (1846) si Pluto (1930), nu existau date astrologice care sa faca referire la acestea. Abia dupa aceste descoperiri a prins viata intr-un mod real si stiintific astrologia. Ea s-a format ca urmare a observarii sistematice a influentei pe care o au aceste planete asupra formarii caracterului oamenilor si asupra destinului acestora. Se considera ca Uranus, Neptun si Pluton se constitue in planete colective, si ca influenta lor este suportata de intregi generatii si nu doar de anumite persoane.

Un rol important in dezvoltarea astrologiei ca stiinta l-au avut hierofantii - mari preoti ai Egiptului, Hermes Trismegistul, Thot, Ptolemaios, in timp ce in Romania au fost importanti Manilus si Firmicus Maternus.
Astrologia a trecut prin multe perioade, cu suisuri si coborasuri, dar s-a mentinut interesul si studiul in ce o priveste, astfel incat putem spune ca astrologia este veche de cand este lumea.