Dimitrie Cantemir

(26.10.1673 - 21.08.1723)

Dimitrie Cantemir este fiul domnitorul moldovean Constantin Cantemir. El isi petrece adolescenta la Poarta Otomana, unde tatal sau il trimite pentru a-si dovedi loialitatea fata de turci. Aici are acces la o biblioteca, se instruieste, construindu-si cultura pe filozofie si logica. Desi implicat in politica medievala, ajuns in doua randuri domn al Moldovei si aliat al lui Petru cel Mare in razboiul pornit de acesta impotriva turcilor, Dimitrie Cantemir ramane in constiinta generala ca erudit si scriitor. El se face cunoscut mai cu seama printr-o Istorie a Imperiului Otoman (Incrementa aquae decrementa Aulae Othomanicae), carte de circulatie europeana care ofera informatii insolite despre o lume inchisa.

In general, scrierile sale se plaseaza intre umanism si iluminism. Dupa o lucrare filozofica (Divanul sau galceava inteleptului cu lumea [...]), scrie in limba Latina tratate de logica, fizica si metafizica (Compendiolum universae logices institutiones, Phisices universalis doctrina, Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago) - care, desi sunt mai mult niste fise de lectura, au importanta pentru descifrarea operei literare. De asemenea, a scris studii monografico-istorice (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor), precum si o opera literara, mai putin cunoscuta, din cauza redactarii ei in romaneste, anume Istoria ieroglifica, primul roman al literaturii noastre.

Ultimii ani de viata si-i petrece in pribegie, exilat in Rusia, dupa infrangerea suferita de Petru cel Mare in batalia de la Stanilesti (1711) cu turcii.