|
Tudor Arghezi s-a nascut in Bucuresti, iar numele sau adevarat este Ion N. Theodorescu. Parintii sai, Maria si Nae Theodorescu, erau mici comercianti si duceau o viata modesta.
Arghezi urmeaza cursurile liceului Sf. Sava intre 1891 si 1896. Debutul sau literar are loc in anul 1896, cand, sub indrumarea lui Alexandru Macedonski, publica versuri in Liga ortodoxa, semnand Ion Theo. La varsta tineretii depline se calugareste, retragandu-se la Manastirea Cernica, de langa Bucuresti (1900-1904).
Dupa 1905, timp de aproape cinci ani, calatoreste prin Europa, studiind, petrecandu-si viata prin manastiri, audiind cursuri universitare. Se stabileste pentru catva timp in Franta, la Manastirea Cordelierilor. Locuieste la Geneva, unde lucreaza intr-un atelier de bijuterii (face dinti de aur, inele si capace de ceasuri). In 1909 viziteaza Italia. Reintors in tara, incepe inca din 1910 o sustinuta activitate publicistica, scriind versuri, pamflete, articole polemice in revistele Facla, Viata romaneasca, Teatru, Rampa s.a.
Ca si Slavici, in timpul razboiului de reintregire (1916-1919), Arghezi se declara pentru neutralitatea Romaniei, din care cauza va fi acuzat de tradare si intemnitat pentru doi ani la Vacaresti. In 1927 ii apare primul volum de versuri: Cuvinte potrivite. In anul urmator, initiaza o minirevista de satira "Bilete de papagal", care se va bucura de prestigiu in viata culturala interbelica. In 1929 editeaza prima carte de proza: Icoane de lemn, iar in 1931 apare volumul de versuri Flori de mucigai, capodopera liricii sale. Din acest moment, aparitiile editoriale sunt numeroase; scrie versuri, dar si proza, romane lirico-satirice, precum Cimitirul Buna-Vestire (1936).
In preajma si in timpul celui de-al doilea razboi mondial, scrie pamflete extrem de violente, multe cu mesaj antifascist, ceea ce face ca Arghezi sa fie inchis (mai intai la Bucuresti, apoi in lagarul de la Tg. Jiu), din 1943 pana in 1944. Dupa instalarea comunismului, o perioada scurta se retrage din viata publica, apoi colaboreaza cu regimul represiv. Este distins cu titluri si premii, primit in Academia Romana, sarbatorit ca poet national. Scrie poezii angajate (1907 - peisaje, Cantare omului), conformandu-se programelor dictaturii. Tudor Arghezi s-a stins din viata la 14 iulie 1967, fiind inmormantat in gradina casei sale din str. Martisor.
|
