Blana este de culoare gri-bej in timpul iernii si cafenie pe perioada verii. In zona gatului si cefei are culoarea albicioasa-galbui, iar coada este marcata cu o dunga alba care are rol de semafor care ghideaza renii in recunoasterea intre ei. Desi blana renului este deasa si cu firul lung, nu da impresia de lana. Blana acestor animale retine aerul, ajutand astfel la incalzire si inot. Vara culoarea blanii se inchide, iar iarna se deschide.

Interesant in ceea ce-i priveste pe reni este faptul ca atat masculii, cat si femelele isi pierd coarnele vara. Cand acestea incep sa creasca din nou, sunt acoperite de piele si blana cu peri scurti, fiind foarte moi. Cu timpul, insa, se intaresc, iar pielea si blana care le acoperea cad.
Renul are o inaltime de 100 de cm, iar greutatea de aproximativ 150 de kg. Desi este greoi, acest animal poate alerga fara probleme. Sunt capabili sa alerge cu o viteza de 20-25 km/h.

Renii traiesc diferit in functie de zona in care se afla. Astfel, in Asia si Europa sunt grupati in colonii de femele cu puii lor. La conducerea acestor grupuri se afla o femela mai batrana. In aceste zone renii suporta prezenta omului, fiind aproape domesticiti. Oameni ii utilizeaza pentru tractiune, sau pentru lapte, carne si piele. Reni salbatici se mai pot gasi in America. Membrii grupului isi pasteaza un loc prestabilit chiar si in timpul deplasarii, pastrand in interior si protejand renii puternici si mamele cu puii lor.
Sunt vanati de numeroase carnivore ce traiesc in acele zone, printre care se numara ursul, lupul, vulpea si altii. Pentru a se apara renii fie isi folosesc coarnele, fie alearga din fata pericolului, viteza mare pe care o pot atinge constituind un avantaj considerabil.

Renul este un soi de sanitar, deoarece se hraneste cu licheni, plante de care alte rumegatoare nu se apropie. Consuma si iarba, dar nu o gasesc foarte des in locurile unde traiesc. Lichenii sunt gasiti indiferent de anotimp, iarna fiind scosi la suprafata cu ajutorul coarnelor si copitelor renilor.