Pesti

Pestii reprezinta clasa (conform ultimelor clasificari - supraclasa) cea mai numeroasa de animale vertebrate acvatice. Acestia traiesc si se reproduc in apa. Au corpul acoperit de regula cu solzi, se deplaseaza cu ajutorul inotatoarelor si a cozii, respira prin branhii (pestii dipnoi au si plamini).

Pestii difera mult si dupa culoare, aceasta avand intotdeauna un rol protector. Speciile care populeaza paturile superioare ale apei au un luciu argintiu (ocheana, sabita ,scrumbia), cele care traiesc la fundul apelor nu au acest luciu, pestii abisali (de mare adincime) au o culoare rosiatica, cafenie si neagra-violeta, iar cambula poate sa se schimbe dupa culoarea nisipului sau a scoicilor.

Unii pesti (cleanul ,pastravul , somnul) sint capabili sa execute miscari foarte iuti si pot invinge cu usurinta curentii puternici de apa, fapt care le permite sa traiasca in raurile de munte, sa urce pe cursul lor superior pentru a depune icre, strabatand in acest scop praguri si mici cascade de apa. Cel mai rapid peste este considerat tonul, care dezvolta o viteza de pina la 90 km pe ora.

Majoritatea pestilor migreaza in perioada de inmultire. Pestii de riu urca spre cursul superior al apei pentru a-si depune icrele pe plante acvatice, pe pietre. Scrumbiile isi depun icrele in adincul apelor. Unii pesti marini (sturionii, clupeidele, salmonidele) isi parasesc mediul obisnuit de viata si isi depun icrele in rauri, in timp ce anghila, din contra, pentru a-si depune icrele trece din rauri in mari si oceane.

Pestii sunt foarte variati atit dupa dimensiuni, cit si dupa durata vietii, intre care parca exista o anumita corelatie: se cunosc guvizi de 7,5-11 mm care traiesc cel mult un an, pe cind morunul, care atinge uneori 800-1000 kg, traieste aproape 100 ani.

Pestii percep cele mai mici vibratii ale apei cu ajutorul unui organ numit linie laterala. Un alt organ interesant este cel hidrostatic de echilibru, precum si de producere a sunetelor, denumit vezica inotatoare. Pestii lipsiti de acest organ (fusarul ,zglavocul, scrumbia-albastra), care traiesc pe fundul apelor urca spre suprafata apei si se scufunda cu usurinta.

Majoritatea speciilor de pesti sint adaptate la un anumit fel de hrana. Speciile rapitoare se hranesc in special cu pesti mai mici (salaul, somnul, stiuca). Pestii care se hranesc cu nevertebrate de fund (amurul-negru, platica, linul) au dintii maxilari sau faringieni puternic dezvoltati. Multe specii de exemplu (scrumbiele, ciprinidele) se hranesc in special cu animale planctonice, altele (bunauara, ambul-alb, hipoftalmictisul-alb, rosioara, scobarul) numai cu vegetatie acvatica.