Enciclopedia clopotel

Ioan Slavici

18.01.1848 - 17.08.1925)

Ioan Slavici

Slavici s-a nascut la 18 ianuarie 1848, intr-o familie de mici negustori ardeleni. Urmeaza cursuri de drept la universitatile din Budapesta si Viena (unde se imprieteneste cu Mihai Eminescu). Viata lui este agitata, scriitorul fiind preocupat de mai multe domenii. Lucreaza intr-un birou de avocatura, colaboreaza la revista Gura satului si incearca sa popularizeze ideile Junimii in Ardeal (1872). Apoi, in 1874, se muta la Iasi.

Aici studiaza istoria Basarabiei, ocupandu-se de numeroase documente legate de acest subiect, si frecventeaza cenaclul Junimii. Este apoi profesor la diferite scoli bucurestene si redactor la ziarul Timpul, unde il are colaborator pe Eminescu (1875-1884).

Intra in politica si ajunge secretar al Partidului National. In sensul acestei doctrine, scoate, la Sibiu, primul ziar cotidian al romanilor ardeleni - Tribuna. Din cauza deselor atacuri de presa indreptate impotriva autoritatii maghiare, este condamnat la un an de inchisoare (1888-1889). Din 1890 pana in preajma primului razboi mondial Slavici locuieste in Bucuresti, fiind profesor, autor de manuale, gazetar si director al agentiei de presa "Corespondenta romana".

In momentul in care Romania se pregatea sa intre in razboiul de eliberare a Transilvaniei, in mod paradoxal, Slavici isi exprima sentimentele filohabsburgice si cade in dizgratia generala, iar in 1916 este inchis. In timpul razboiului, colaboreaza la o revista de orientare filogermana si dupa incheierea pacii este din nou arestat si inchis pentru colaborationism cu dusmanul (1919). In ultima parte a vietii, publica la cele mai importante reviste ale timpului (Gandirea, Viata romaneasca, Adevarul literar si artistic) si duce o viata retrasa. A scris povestiri (Popa Tanda, Budulea Tachii), nuvele (Moara cu noroc, Comoara, Padureanca), romanul Mara, studii de istorie, sociologie, articole pedagogice, manuale etc.