Enciclopedia clopotel

Polo

"Fotbal in apa", waterpolo sau polo pe apa este unul din cele mai vechi jocuri. Parintele polo-ului este considerat William Wilson, nascut la Londra, din parinti scotieni, in anul 1844. Ca membru al London Swimming Club, plictisit de monotonia antrenamentelor de inot si de acele "swimming exhibitions", a aparut intr-o buna zi cu o minge de fotbal pe care a aruncat-o in apa. Fiecare a inceput sa inoate dupa minge, s-o prinda, s-o paseze altuia. Era ceva cu totul nou si joaca a prins repede, iar inotatorii si-au dat seama ca, pentru moment cel puntin, el constituie cel mai bun divertisment.

Polo

La 12 mai 1870, in cadrul unei reuniuni a London Swimming Club, s-a decis alcatuirea unui comitet pentru stabilirea unor reguli de joc. Au trebuit sa treaca insa 4 ani pentru ca primul regulament se capete contur.
Primul joc de polo pe apa, certificat cu documente precise, a avut loc in Anglia la Bournemonuth Premier Rowing Club in data de 14 iulie 1876. Premiera s-a dovedit reusita, deoarece cateva zile mai tarziu s-a organizat un nou meci. A fost ales terenul, iar echipele au fost alcatuite din cate 11 jucatori.

Reguli

Catre 1879, participantii au hotarat stabilirea unor reguli mai precise, unanim acceptate. Astfel s-a ajuns ca echipele sa fie constituite din cate 7 jucatori, iar de regula se folosea o minge de fotbal. Un gol era considerat atunci cand mingea era plasata (si nu aruncata) cu mana pe un loc al barcii, sau al digului, dinainte stabilit. Portarul statea in spatiul rezervat, avand dreptul sa sara asupra adversarului, care se apropia cu mingea.
Primele porti adevarate au fost confectionate prin 1887, in Scotia. Portarilor le era permis sa stea in apa, cat si in barca sau pe dig, permitandu-li-se intrarea in teren ori de cate ori era nevoie pentru oprirea actiunii adverse.
Pentru revizuirea regulilor, s-a instituit in 1888 un comitet alcatuit din Arthur Sinclair (initiatorul lui London Water Polo League), William Henrz, Terence Young si H.G. Hackett. Concluziile extrase de comitetul celor patru au fost suficient de convingatoare si regulamentul a fost adoptat in unanimitate.

Primul campionat

Anul 1888 va intra in istorie prin organizarea primului campionat din lume, in Anglia. La inceput s-au intrecut doar 4-5 echipe, datorita in special dificultatilor de transport de la un oras la altul. Scotienii, buni inotatori, s-au concentrat mai mult asupra conducerii si pasarii balonului: tehnica lor era net superioara si pana la urma au izbutit sa castige cu 4 - 0. Ca urmare, toti specialistii de pe insula si-au dat seama ca stilul de joc al scotienilor este superior si de aceea el a fost generalizat. Totodata s-a convenit si la stabilirea unui timp de joc efectiv - 20 minute.
Ulterior, Waterpolo-ul avea sa treaca la fel de repede si granitele insulei britanice, ajungand chiar peste Ocean. In Belgia s-a jucat pentru prima data in 1888, in Austria si Germania in 1894, in Franta in 1897, iar in Italia in 1900. In Ungaria, tara care avea sa creeze o adevarata scoala a polo-ului in secolul urmator, primele semne au aparut in 1887. Exista insa date precise care certifica organizarea primului joc in 1889.

Polo la Jocurile Olimpice

Debutul olimpic al waterpolo-ului e legat de editia organizata in 1900, la Paris. In turneul desfasurat cu acel prilej s-au aliniat formatii din Marea Britanie, Belgia si Franta.

Un pas urias in dezvoltarea acestui sport s-a facut in 1911, cand s-a impus obligativitatea regulilor anglo-scotiene pentru toate tarile afiliate. Regulamentul standard a avut imediat efectul inlaturarii numeroaselor controverse. In 1929, cand a fost creat International Water Polo Board (IWPC), o comisie alcatuita din patru britanici si tot atatia reprezentanti ai F.I.N.A. (Federatia Internationala de Natatie). Dupa un studiu in prealabil, acest regulament de joc a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1930.