Enciclopedia Clopotel
Adauga Articol
Venus
Asteroizi    Astronauti    Comete    Gaura neagra    Jupiter    Luna    Marte    Mercur    Meteoriti    Neptun    Pamantul si sistemul solar    Planete pitice    Pluto    Saturn    Soare    Terra    Uranus    Venus    
Venus


Venus este a doua planeta de la Soare si a sasea ca marime. Orbita lui Venus este cea mai apropiata de cerc dintre toate planetele, cu o excentricitate de mai putin de 1%.
Date:
orbita: 108,200,000 km de la Soare
diametru: 12,103.6 km
masa: 4.86924 kg

Venus

Venus (la greci: Afrodita, la babilonieni: Ishtar) este zeita dragostei si a frumusetii. Planeta este numita astfel probabil din cauza faptului ca este cea maistralucitoare dintre toate planetele cunoscute anticilor. (Cu putine exceptii, formele de pe suprafata planetei poarta nume feminine.) Venus este cunoscuta din vremuri preistorice. Este cel mai stralucitor obiect ceresc, cu exceptia Soarelui si a Lunii. Asemeni lui Mercur, despre Venus se credea ca de fapt sunt doua planete: Eosphorus numit si steaua diminetii si Hesperus numit si steaua serii, insa astronomii greci stiau mai bine. Venus prezinta faze care se pot vedea cu un telescop din perspectiva terestra. Observatiile lui Galileo asupra acestui fenomen au constituit o dovada importanta in favoarea teoriei sistemului solar. Rotatia lui Venus este oarecum neobisnuita in sensul ca este si foarte lenta (243 zile terestre pentru o zi pe Venus, putin mai lunga decât anul pe Venus) si retrograda. Ca o completare, perioadele de rotatie ale planetei sunt sincronizate in asa fel incât afiseaza intotdeauna aceeasi fata spre Pamânt atunci când cele doua planete sunt apropiate cel mai tare. Fie acesta este un efect de rezonanta, fie o coincidenta, inca nu se stie. Uneori referirea la Venus se face prin planeta sora Pamântului.

In unele privinte sunt chiar similare: -- Venus este doar putin mai mica decât Pamântul (95% din diametrul Pamântului, 80% din masa Pamântului). -- Ambele prezinta câteva cratere indicând suprafete relativ tinere. -- densitatile si compozitiile lor chimice sunt similare. Datorita acestor similaritati, s-a crezut ca dincolo de norii sai densi, Venus arata ca si Pamântul si ca are poate chiar si viata. Studii mai detaliate ale lui Venus arata insa ca aceasta este cu mult diferita de Pamânt sub diferite aspecte. Presiunea atmosferica a lui Venus este la suprafata de 90 de atmosfere (cam aceeasi cu presiunea la o adâncime de 1 km in oceanele terestre). Este compusa in mare parte din dioxid de carbon. Exista multe straturi de nori compusi in mare parte din acid sulfuric. Acesti nori blocheaza complet vizionarea suprafetei lui Venus. Aceasta atmosfera densa produce un efect de sera care creste temperatura suprafetei lui Venus de la 400 de grade pâna la 740 K (suficient de fierbinte pentru a topi anumite materiale). Suprafata lui Venus este chiar mai fierbinte decât a lui Mercur in ciuda faptului ca este de doua ori mai departe de Soare. Vânturile de la nivelul norilor sunt extrem de puternice (350 km/h), spre deosebire de cele de suprafata care sunt foarte lente, atingând nu mai mult de câtiva kilometri pe ora. Este posibil ca Venus sa fi avut odata mari cantitati de apa ca si Pamântul, care insa s-au evaporat. Venus este in prezent destul de uscata.

Pamântul ar fi avut aceeasi soarta daca ar fi fost doar putin mai aproape de Soare. Am putea sa aflam multe despre Pamânt, cautând motivele pentru care Venus a ajuns in aceasta stare. Relieful lui Venus consta in câmpii line, fara prea multe forme. Mai exista câteva depresiuni intinse: Atalanta Planitia, Guinevere Planitia, Lavinia Planitia. Mai sunt doua zone inalte: Ishtar Terra in emisfera nordica (cam de marimea Australiei) si Aphrodite Terra de-a lungul ecuatorului (cam de marimea Americii de Sud).Interiorul lui Ishtar consta in mare dintr-un platou intins, Lakshmi Planum, care este inconjurat de muntii cei mai inalti de pe Venus printre care se numara si masivul Maxwell Montes. O mare parte a suprafetei lui Venus este acoperita de scurgeri de lava. Mai exista câtiva vulcani masivi ca un scut (similari cu Hawaii sau Olympus Mons) cum ar fi Sif Mons. Descoperiri recente arata ca pe Venus vulcanii sunt inca activi, insa numai in anumite puncte care sunt mai fierbinti; cealalta parte a suprafetei a fost linistita din punct de vedere geologic pe durata ultimilor câteva sute de milioane de ani. Pe Venus nu exista cratere mici. Se pare ca toti meteoritii mici au ars in atmosfera densa a planetei inainte de a atinge suprafata.

Pe Venus craterele par a fi grupate aceasta indicând faptul ca meteoritii mari care ajung pâna la suprafata planetei se sparg de obicei in atmosfera. Cele mai vechi terenuri de pe Venus par a avea 800 de milioane de ani. Vulcanismul intens de pe vremea aceea a maturat suprafata anterioara, incluzând si unele cratere mai mari din istoria timpurie a lui Venus. Interiorul lui Venus este probabil foarte asemanator cu cel al Pamântului: un miez de fier de aproape 3000 km in raza, un strat de stânca topita imprejmuind ca o manta marea majoritate a planetei.

Date recente de pe Magellan cu privire la gravitatie arata ca scoarta lui Venus este mai puternica si mai densa decât s-a crezut initial. Venus nu are câmp magnetic probabil din cauza rotatiei foarte lente. Venus nu are sateliti. Este de obicei vizibil cu ochiul liber. Uneori (fara acuratete) numit "steaua diminetii" sau "steaua serii", este departe de a fi cea mai stralucitoare "stea" de pe cer.

Clopotel.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe website-ul nostru. Prin click pe butonul "Accepta" accepti utilizarea modulelor cookie. Daca ai nevoie de mai multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politica de confidentialitate