Saturn

Saturn este a sasea planeta de la Soare si a doua ca marime.
Date:
orbita: 1,429,400,000 km de la Soare
diametru: 120,536 km (ecuatorial)
masa: 5.68²⁶ kg

In mitologia romana, Saturn este zeul agriculturii. Zeul corespunzator la greci, Cronos, a fost fiul lui Uranus si Gaia si tatal lui Zeus (Jupiter). Saturn este cunoscut inca din vremuri vechi. Galileo a fost primul care l-a observat cu un telescop in 1610; a remarcat aparitia ciudata si a ramas tare nelamurit. Observatiile mai timpurii ale lui Saturn au fost complicate de faptul ca Pamântul trece prin planul inelelor lui Saturn, la fiecare câtiva ani, dupa cum acesta se misca pe orbita sa. O imagine de rezolutie slaba a lui Saturn se schimba asadar in mod drastic. Abia in 1659, Christiaan Huygens, a dedus corect geometria inelelor. Inelele lui Saturn au ramas unice in sistemul solar cunoscut, pâna in 1977 când s-au descoperit inele slab conturate in jurul lui Uranus (si la putin timp dupa aceea in jurul lui Jupiter si Neptun). Saturn arata turtit (oblic) vazut printr-un telescop mic; diametrele sale ecuatoriale si polare variaza cu aproape 10% (120,536 km fata de 108,728 km). Acesta este rezultatul rotatiei sale rapide si a starii sale fluide. Si celelalte planete gazoase sunt oblice, insa totusi nu la aceste proportii.

Saturn este cea mai putin densa dintre planete; greutatea sa specifica (0.7) e mai scazuta decât cea a apei. Asemeni lui Jupiter, Saturn contine aproximativ 75% hidrogen si 25% heliu cu urme de apa, metan, amoniac si "piatra", similar cu compozitia Nebuloasei Solare primare, din care s-a format Sistemul Solar.

Structura interna a lui Saturn e similara cu a lui Jupiter si consta intr-un miez de stânca, un strat de hidrogen metalic lichid si un strat de hidrogen molecular. Urme diferite de gheata sunt de asemenea prezente. Interiorul lui Saturn este fierbinte (12000 K in miez) si Saturn radiaza in spatiu mai multa energie decât primeste de la Soare. O mare parte din energia suplimentara este generata prin convectie ca si in Jupiter. S-ar putea insa ca aceste explicatii sa nu fie suficiente pentru a dovedi luminozitatea lui Saturn; s-ar putea sa fie active si alte mecanisme, cum ar fi infiltrarea heliului in interiorul lui Saturn Petele atât de proeminente pe Jupiter sunt mult mai slab conturate pe Saturn. Sunt de asemenea mai pronuntate in preajma ecuatorului.

Detalii despre inaltimile norilor au ramas invizibile pe Pamânt pâna când Voyager a stabilit ca se poate studia orice amanunt referitor la circulatia atmosferica de pe Saturn. Pe Saturn se afla de asemenea ovale mari si vechi (pata rosie pe centrul imaginii in dreapta) precum si alte trasaturi comune cu Jupiter. In 1990, Telescopul spatial Hubble (Hubble Space Telescope (HST) a observat un nor alb gigantic in apropierea ecuatorului lui Saturn, care nu a fost prezent in timpul intâlnirilor cu Voyager; in 1994 a fost observata o alta furtuna de dimensiuni mai reduse.

Doua inele proeminente (A si B) si unul mai putin pronuntat (C) se pot vedea de pe Pamânt. Spatiul dintre inelele A si B e cunoscut ca diviziunea Cassini. Spatiul mai putin pronuntat din exteriorul inelului A e cunoscut ca Diviziunea Encke (aceasta este insa un fel de eroare de nume din moment ce nu a fost vazuta vreodata de catre Encke). Pozele de pe Voyager arata inca patru inele mai slab pronuntate. Inelele lui Saturn, spre deosebire de inelele de pe alte planete, sunt foarte stralucitoare. Desi de pe Pamânt par continue, ele sunt compuse de fapt din numeroase particule mai mici, fiecare având o orbita independenta. Difera in dimensiune de la un centimetru la câtiva metri. Se pot intâlni si obiecte de câtiva kilometri.

Inelele lui Saturn sunt incredibil de subtiri : desi au un diametru de peste 250,000 km nu depasesc un kilometru in grosime. In ciuda infatisarii impresionante, materialul din inele este chiar foarte putin - daca acestea ar fi comprimate intr-un singur corp, acesta nu ar avea mai mult de 100 km in lungime. Particulele din inel, par a fi compuse in primul rând din apa inghetata, dar pot sa includa si particule de piatra invelite in gheata. Originea inelelor lui Saturn nu e cunoscuta. Desi s-ar putea sa fi avut inele inca de la formare, sistemele de inele nu sunt stabile si trebuie sa fie regenerate prin procese continue, probabil prin distrugerea unor sateliti mai mari. Saturn are un câmp magnetic semnificativ. Pe cerul noptii, Saturn este usor vizibil cu ochiul liber. Desi nu este nici pe departe atât de stralucitor ca si Jupiter, este usor de identificat, ca planeta, intrucât nu "pâlpâie" asa cum fac de obicei stelele. Inelele si satelitii mai mari sunt vizibili cu un telescop astronomic de mici dimensiuni.

Satelitii lui Saturn
Saturn are 18 sateliti nominalizati.

Dintre satelitii carora le sunt cunoscute perioadele rotatiilor, numai Phoebe si Hyperion nu se rotesc sincron.

Cele trei perechi Mimas-Tethys, Enceladus-Dione si Titan-Hyperion interactioneaza gravitational in asa fel incât isi
In completarea celor 18 sateliti cunoscuti si numiti, au venit sase candidati veritabili si cel putin inca o duzina au fost raportati si li s-au atribuit denumiri provizorii insa se pare ca doar cei sase s-au dovedit a fi reali.