Enciclopedia Clopotel
Adauga Articol
Soare
Asteroizi    Astronauti    Comete    Gaura neagra    Jupiter    Luna    Marte    Mercur    Meteoriti    Neptun    Pamantul si sistemul solar    Planete pitice    Pluto    Saturn    Soare    Terra    Uranus    Venus    
Soare


Soarele este o stea obisnuita, una dintre cele mai mult de 100 miliarde de stele din galaxia noastra.
Date:
diametru: 1,390,000 km.
masa: 1.98930 kg.
temperatura: 5800 K (suprafata); 15,600,000 K (miezul).

Soarele este de departe cel mai mare corp din Sistemul Solar. Contine mai mult de 99.8% din masa totala a Sistemului Solar. (Jupiter o mare parte din restul de materie). Este alcatuit, in prezent, din aproximativ 75% hidrogen si 25% heliu dupa masa (92.1% hidrogen si 7.8% heliu dupa numarul de atomi); orice altceva ("metale") se gaseste doar in proportie de 0.1%. Aceasta se schimba incet de-a lungul timpului pe masura ce Soarele converteste hidrogenul in heliu in miezul sau.

Soare

Straturile exterioare ale Soarelui executa rotatie diferentiala: la ecuator, suprafata se roteste o data la 25.4 zile; in apropierea polilor se face la 36 de zile. Acest comportament ciudat se datoreaza faptului ca Soarele nu este un corp solid cum este Pamantul. Efecte asemanatoare apar in planetele gazoase. Rotatia diferentiala se extinde considerabil in jos, spre interiorul Soarelui insa miezul se roteste ca un corp solid.

In miezul Soarelui (aproximativ 25% din raza spre interior) conditiile sunt extreme. Temperatura este de 15.6 milione Kelvin si presiunea este de 250 miliarde atmosfere. In centrul miezului, densitatea Soarelui este mai mare decat de 150 de ori cea a apei. Fluxul de emisie al energiei (386 miliarde de miliarde de megawati) este produs de reactii de fuziune nucleara. In fiecare secunda, aproximativ 700,000,000 tone de hidrogen sunt convertite in 695,000,000 tone de heliu si 5,000,000 tone de energie sub forma de raze gama. In drumul sau spre suprafata, energia este continuu absorbita si re-emisa la temperaturi tot mai scazute astfel incat in momentul ajungerii la suprafata, este in mare parte lumina vizibila. Pentru restul de 20% pe care ii mai are de parcurs pana la suprafata energia este transportata mai mult prin convectie decat prin radiatie.

Suprafata Soarelui, numita si fotosfera, are o temperatura de aproximativ 5800 K. Petele solare sunt regiuni "reci", de doar 3800 K (apar intunecate doar in comparatie cu regiunile invecinate). Petele solare pot sa fie foarte intinse, ajungand pana la 50,000 km in diametru. Petele solare sunt produse de complicate si inca nu foarte bine intelese interactiuni cu campul magnetic al Soarelui. O regiune ingusta numita cromosfera se intinde deasupra fotosferei. Regiunea extrem de rarefiata de deasupra cromosferei, numita coroana, se intinde milioane de kilometri in spatiu insa este vizibila doar in timpul eclipselor (stanga). Temperaturile in coroana ating valori de 1,000,000 K.

Campul magnetic al Soarelui este foarte puternic (dupa standardele terestre) si foarte complicat totodata. Magnetosfera sa (cunoscuta si ca heliosfera) se intinde mult dincolo de Pluto Pe langa caldura si lumina, Soarele emite un flux de densitate redusa de particule incarcate (in mare parte electroni si protoni) cunoscut sub numele de vant solar care se propaga prin Sistemul Solar cu o viteza de aproximativ 450 km/sec. Vantul solar si particulele de energie mult mai inalta emise de activitatea solara pot avea efecte importante pe Pamant trecand de la scurgeri de energie la interferente radio sau la frumoasa aurora boreala. Activitatea solara nu este insa constanta. Si nici activitatea petelor solare. S-a inregistrat o perioada de joasa activitate a petelor solare in ultima jumatate a secolului al XVII - lea, numita Mica deviatie. Coincide cu o situatie de raceala anormala in Europa de Nord cunoscuta uneori sub numele de Mica Epoca de Gheata. De la formarea sistemului solar energia emanata de Soare a crescut cu 40%.

Soarele are aproximativ 4.5 miliarde de ani. De la nasterea sa a folosit cam jumatate din hidrogenul din miezul sau. Va radia in continuare "in liniste" pentru inca 5 miliarde de ani sau chiar mai bine de atat (desi luminozitatea sa se va dubla pe atunci). In cele din urma isi va epuiza combustibilul adica hidrogenul. Va trece atunci prin schimbari radicale, obisnuite la standardele stelare, care vor conduce in cele din urma la distrugerea totala a Pamantului (si probabil crearea unei nebuloase planetare).

Clopotel.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe website-ul nostru. Prin click pe butonul "Accepta" accepti utilizarea modulelor cookie. Daca ai nevoie de mai multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politica de confidentialitate