Enciclopedia clopotel
Platica
Platica este un peste de apa dulce, ce se gaseste in majoritatea raurilor si lacurilor din tarile europene.
Este un peste pasnic, extrem de sperios la zgomote puternice si miscare, preferand apa linistita. Acest peste se mentine in apropierea fundului apei, acolo unde vegetatia submersa nu este prea abundenta si unde poate scormoni nestingherit malul in cautarea hranei. Puietul de platica traieste in bancuri, la apa mica, iar exemplarele mari umbla izolate in apele mai adanci, adunandu-se numai in timpul reproducerii si spre iarna.
Platica se recunoaste dupa corpul sau latit, comprimat lateral si spatele inalt si arcuit. Capul este mic, avand gura mica, fara mustati, cu buze subtiri si fragile, adaptate gasirii hranei pe fundul apei.
Culoarea este variabila, mai deschisa sau mai intunecata, dupa apa in care traieste. Astfel, in rauri are culoarea argintie-galbuie pe flancuri, in balti fiind ruginie, iar in lacurile adanci, rosie-bruna. Inotatoarele sunt albastrui, iar coada scobita adanc, cu aripioara de jos mai lunga. Spinarea platicii este verde-cenusie, cu laturile si burta alba-argintie. Spatele este colorat masliniu-cenusiu, burta alb-argintiu la platicile tinere si galbui la cele mai batrane.
Hrana se compune din viermi, larve de insecte, crustacee si moluste de pe fundul apei, resturi vegetale, pe care le inghite o data cu malul in care acestea traiesc.
In perioada reproducerii, prin aprilie-mai, masculii prezinta pe corp si pe inotatoare niste tuberculi albi, care se ingalbenesc. Inotatoarea anala este deosebita fata de a altor pesti, fiind lunga si scobita.
Lungimea obisnuita este de 25-40cm, iar greutatea medie de 0,4-1 kg. Se pescuiesc uneori si exemplare de 60-70cm.
Este un peste pasnic, extrem de sperios la zgomote puternice si miscare, preferand apa linistita. Acest peste se mentine in apropierea fundului apei, acolo unde vegetatia submersa nu este prea abundenta si unde poate scormoni nestingherit malul in cautarea hranei. Puietul de platica traieste in bancuri, la apa mica, iar exemplarele mari umbla izolate in apele mai adanci, adunandu-se numai in timpul reproducerii si spre iarna.
Platica se recunoaste dupa corpul sau latit, comprimat lateral si spatele inalt si arcuit. Capul este mic, avand gura mica, fara mustati, cu buze subtiri si fragile, adaptate gasirii hranei pe fundul apei.
Culoarea este variabila, mai deschisa sau mai intunecata, dupa apa in care traieste. Astfel, in rauri are culoarea argintie-galbuie pe flancuri, in balti fiind ruginie, iar in lacurile adanci, rosie-bruna. Inotatoarele sunt albastrui, iar coada scobita adanc, cu aripioara de jos mai lunga. Spinarea platicii este verde-cenusie, cu laturile si burta alba-argintie. Spatele este colorat masliniu-cenusiu, burta alb-argintiu la platicile tinere si galbui la cele mai batrane.
Hrana se compune din viermi, larve de insecte, crustacee si moluste de pe fundul apei, resturi vegetale, pe care le inghite o data cu malul in care acestea traiesc.
In perioada reproducerii, prin aprilie-mai, masculii prezinta pe corp si pe inotatoare niste tuberculi albi, care se ingalbenesc. Inotatoarea anala este deosebita fata de a altor pesti, fiind lunga si scobita.
Lungimea obisnuita este de 25-40cm, iar greutatea medie de 0,4-1 kg. Se pescuiesc uneori si exemplare de 60-70cm.