Enciclopedia Clopotel
Adauga Articol
Zilele de Craciun
Zilele de Craciun


Ignatul Porcilor (20 decembrie)

Divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teofanul (20 decembrie) din Calendarul ortodox, este numita in Calendarul popular Ignat sau Ignatul Porcilor. Sacrificiul sangeros al porcului, substitut neolitic al spiritului graului, in ziua de Ignat, este o practica preistorica, care supravietuieste in tinuturi romanesti extracarpatice.

Credintele, obiceiurile si practicile magice referitoare la prevestirea mortii violente, prinderea si injunghierea victimei, semnele facute pe corp (pe frunte, pe ceafa, pe spate), jumulirea parului pentru bidinele si jupuirea soriciului pentru opinci, parlirea (incinerarea simbolica a cadavrului), ciopartirea corpului, grasimea folosita la farmece, cantece si prepararea leacurilor, alimente rituale preparate din diferite organe vitale ale animalului, formule magice sunt relicve ale sacrificiului, prin substitutie, ale unui mare zeu preistoric.

Mos Ajun si Mos Craciun (24 decembrie)

Zeul Panteonului romanesc, celebrat pe 24 decembrie si ajuns dupa 365 de zile la varsta senectutii si a mortii, este, conform traditiilor romanesti, Mos Ajun, fratele lui Craciun. Conform traditiei, Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile Facerii, cere adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este om sarac, o refuza, dar o indruma spre fratele sau, mai mare si mai bogat, Mos Craciun.

Craciunul (25 decembrie)

Craciun este un zeu solar specific teritoriilor locuite de stramosii autohtoni ai romanilor, geto-dacii, identificat cu zeul roman Saturn si cu zeul iranian Mithra. Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun (25 decembrie) in imediata apropiere a solstitiului de iarna: la Roma pana in secolul al Xlll-lea, in Franta pana in anul 1564, in Rusia pana in vremea tarului Petru cel Mare, in Tarile Romane pana la sfarsitul secolului al XlX-lea.

La romani, amintirea acelor vremuri este inca proaspata de vreme ce in unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. in spatiul sud-est-european, Craciunul a fost o sarbatoare solstitiala, cand oamenii celebrau divinitatea solara cu acelasi nume.

Determinativul de "mos" (Craciun) indica varsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca impreuna cu timpul calendaristic la Anul Nou. in Calendarul popular, varsta "sfintilor" crestini imbracati in haine pagane si a zeitatilor pagane imbracate in haine crestine este apreciata prin numaratoarea zilelor incepand cu Anul Nou.

Obiceiurile de Craciun, Anul Nou si Boboteaza formeaza laolalta scenariul mortii si renasterii divinitatii: sacrificiul ritual al porcului la Ignat (20 decembrie); prepararea alimentelor rituale, in special colacii de Craciun; abundenta obiceiurilor si credintelor care ilustrau degradarea timpului, dezordinea si haosul dinaintea Creatiei; "sfarsitul" Anului Vechi, prin stingerea rituala a luminilor la cumpana dintre ani, la miezul noptii de Craciun sau de Anul Nou; nasterea Anului Nou prin aprinderea luminilor; explozia de bucurie, insotita de imbratisari si felicitari, ca lumea a fost salvata de la pieire; alungarea spiritelor malefice prin strigate, pocnituri si zgomote produse de bice, tulnice, buhaiuri, iluminatii nocturne, purificarea oamenilor prin stropitul cu apa si prin scaldatul feciorilor in apa rece a raurilor, curatirea vazduhului prin incuratul sau alergatul cailor; Colindatul, Plugusorul, Sorcova, Semanatul, Vasilca etc.
Clopotel.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe website-ul nostru. Prin click pe butonul "Accepta" accepti utilizarea modulelor cookie. Daca ai nevoie de mai multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politica de confidentialitate