4.Nici rege nici print

Alta ar fi intrebarea importanta in legatura cu Islanda, una care, in mod curios, nu este pusa aproape deloc: cum a fost posibil ca aceasta insula sa nu-si fi dorit niciodata o putere executiva, un rege, vai jart, orice autoritate absoluta? Daca aceasta tara extraordinara are un element de adevarata originalitate, acesta este raspunsul la intrebarea de mai sus. Contemporanii neislandezi nu au pierdut ocazia de a sesiza aceasta „aberatie". Este in orice caz uimitor faptul ca, pe timpul a mai mult de trei secole, Islanda nu a cunoscut nici cea mai mica putere coercitiva: nici un rege, deci nici o armata, nici o militie, nici un brat al legii! De fiecare data cand s-a ivit un candidat la puterea absoluta, s-a lasat cu moarte de om. Adevarata cauza a pierderii definitive a independentei a fost slabiciunea prin care, in cele din urma, islandezii au acceptat - sau, mai bine zis, n-au mai stiut sa refuze - o autoritate susceptibila sa-si dovedeasca suprematia asupra tarii.