1.Cate epoci a cunoscut Islanda independenta?

Iata-ne in anul 930. Mica societate care s-a cristalizat in ceva mai mult de o jumatate de secol isi pastreaza caracteristicile germanice si, prin urmare, resimte o puternica nevoie de a-si acorda legi valoroase, de a fonda institutii si de a da nastere unui sistem propriu de administrare. Legea este sacra in mentalitatea popoarelor germanice, exista chiar un mit fundamental care-i afirma valoarea, cel al zeului Tyr: acesta, pentru a sigura ordinea lumii, a acceptat sa-si piarda mana dreapta intre falcile lupului Fenrir, acesta din urma simbolizand puterile haosului. in toate izvoarele istorice revine un proverb pe care ar trebui sa-l citam cat mai des: med logum skal land byggja en med ologum eyda (Tara prin lege se cladeste, in vreme ce faradelegea o pustieste).

Constienti de aceasta realitate, colonizatorii Islandei, despre care am mai afirmat ca sunt in cea mai mare parte originari din Norvegia, decid sa trimita in tara lor de bastina pe unul dintre ei, Ulfljotr, care era cunoscut pentru bunele sale cunostinte juridice. Acesta ajunge in sud-vestul Norvegiei, studiaza si invata pe de rost cea mai mare parte a legilor care erau in vigoare si se intoarce in Islanda, unde, pornind de la ceea ce invatase, le da islandezilor codul de legi care-i poarta numele: Ulfljotslog.

Vom vorbi mai pe indelete despre legile lui Ulfljotr atunci cand ne vom ocupa de aceasta problematica. Pentru moment ne vom rezuma la a afirma ca aceste legi vor asigura, timp de mai bine de trei secole, bunul mers al unei societati cu totul originale. Dar, in primul rand, islandezii au decis, in jurul anului 965, sa imparta teritoriul insulei in patru „patrare" fiecare dotat cu un thing al sau si, implicit cu toate instantele sale pe care le putem numi regionale.

Unii specialisti sunt tentati sa imparta istoria Islandei independente in patru faze importante. Acestea ar fi:
- epoca eroica, descrisa in saga (930-1030)
- epoca pacii (1030-1120)
- epoca literaturii (1120-1220)
- epoca Sturlungar (1220-1262)

Nu putem fi de acord cu aceasta impartire. In realitate, Islanda a cunoscut o perioada de mare stabilitate, in cursul careia, benefiicind si de crestinarea oficiala (impreuna cu toate consecintele ei), a trait in pace, intr-o situatie de echilibru absolut remarcabila. Consideram ca aceasta perioada se intinde intre anii 930 si 1120, iar anul cel mai important este 999, care marcheaza, dupa cum vom vedea, un eveniment capital in istoria Islandei. Apoi, incepand din 1120, o noua tendinta va iesi la iveala, una care va aduce tara intr-o situatie foarte grea, culminand cu abolirea independentei sale pentru aproape sapte secole.

Termenul de „epoca eroica, descrisa de scrierile saga" este folosit pentru ca in aceasta perioada se presupune ca s-au petrecut evenimentele si au trait personajele eroice prezentate in marile saga (in special in acelea numite de catre islandezi islendingasogur) si in cele miniaturale, cuoscute sub numele de thoettir (thattr la singular). Vom avea ocazia sa insistam (cf. Saga, cap. 6) asupra faptului ca aceste texte nu pot fi considerate documente istorice autentice; pe de alta parte, majoritatea personajelor si evenimentelor care se regasesc in paginile lor nu sunt inventate, chiar daca unele detalii pot sa fie preluate din afara realitatii islandeze. Luate ca atare, aceste texte, precum si altele de o factura asemanatoare, ne permit sa ne facem o idee acceptabila din punct de vedere istoric asupra acestei societati, dar cu o conditie: sa nu acordam o incredere oarba unor aspecte care sunt deseori atat de infrumusetate, incat este greu de presupus ca sunt si autentice.