Enciclopedia clopotel
Grecia Clasica
Istoria Greciei este complexa in masura in care ea nu este liniara. Nu distingem, intr-adevar, nici formarea, nici extinderea unei tari sau a unui imperiu plecand dintr-un punct dat, cum a fost cazul Romei. Istoria Greciei inseamna crearea, apoi infruntarea intre diferitele cetati sau aliante intre anumite cetati, in fata amenintarilor externe, sau coalitii ale unor cetati grecesti impotriva altor coalitii grecesti. Dezvoltarea acestor cetati variaza in timp, ceea ce explica faptul ca Atena, Sparta, Teba etc. au putut detine suprematia in epoci diferite. Nici una dintre aceste cetati, chiar daca a avut intentia, uneori realizata, de a-si impune superioritatea asupra altora, nu se poate lauda ca a fost in mod definitiv centrul tarii.
Ce este o cetate?. Astazi este dificil de definit cetatea, insa grecii antici nu se inselau. Pentru ei, era mai intai o comunitate umana. Nu se vorbea despre Atena, ci despre atenieni. S-a observat ca un anumit numar de criterii materiale caracterizau cetatea: existenta asa-numitelor Acropole si Agora. Pentru Aristotel, ea s-a nascut din unirea mai multor sate. Dar se poate estima ca, pentru a putea vorbi despre cetate, este nevoie de un minimum de organizare politica (legi si supunerea totala a cetateanului), o independenta absoluta, un anumit cult.
Relieful Greciei este una dintre cauze - nu singura insa - a acestei stari de fapt. Lanturile muntoase au conditionat existenta unor mici entitati politice independente, care tineau la autonomia lor si se aflau destul de departe de ideea unui mare stat unificat sau chiar a unei federatii intinse. Aveau totusi sentimentul de apartenenta la o comunitate elenica: „Elenii au acelasi sange. Vorbesc aceeasi limba, au aceiasi zei, aceleasi temple, aceleasi sacrificii, aceleasi moravuri", scria Herodot.
Pana in mileniul al Il-lea, pe tarmurile Marii Egee traiau populatii care vorbeau o limba ce nu avea nimic comun cu greaca sau cu o limba indo-europeana, dar care ajunsesera la un anumit grad de organizare. In secolul al VIII-lea, poemele homerice si inscriptiile arata ca aceste regiuni sunt locuite de o populatie care vorbeste limba greaca si poseda o civilizatie foarte diferita de cea cretana. S-a ajuns la concluzia ca populatiile care au format poporul grec au sosit pe acest teritoriu in mileniul al Il-lea.
Ele au sosit in mai multe valuri, vorbind limbi diferite. Nu se stie prea bine cum au coabitat aceste populatii. In Grecia continentala, nou-venitii s-au stabilit ca stapani. Este inceputul epocii miceniene.
Istoria Greciei lasa deci impresia de lipsa de unitate, uneori chiar de confuzie. Spre deosebire de Roma, de cucerirea de catre aceasta a Italiei si a imperiului, ea nu este punctata de cateva fapte importante pe care sa se poata fonda o impartire neta a perioadelor istoriei sale. S-ar putea face istoria diverselor sisteme politice adoptate de cetati. Dar pentru a trasa derularea cronologica a istoriei sale se prefera sa se imparta timpul in functie de perioadele care corespund marilor tendinte politice si artistice, bine caracterizate in fiecare dintre aceste perioade. Se va vorbi deci de epoca miceniana, de epoca lui Homer (sau geometrica), de epoca arhaica si de epoca clasica.Este de asemenea evident ca nu ne putem limita la Grecia continentala, ignorand implantarile grecilor in Asia Mica sau pe tarmurile Marii Mediterane.
Ce este o cetate?. Astazi este dificil de definit cetatea, insa grecii antici nu se inselau. Pentru ei, era mai intai o comunitate umana. Nu se vorbea despre Atena, ci despre atenieni. S-a observat ca un anumit numar de criterii materiale caracterizau cetatea: existenta asa-numitelor Acropole si Agora. Pentru Aristotel, ea s-a nascut din unirea mai multor sate. Dar se poate estima ca, pentru a putea vorbi despre cetate, este nevoie de un minimum de organizare politica (legi si supunerea totala a cetateanului), o independenta absoluta, un anumit cult.
Relieful Greciei este una dintre cauze - nu singura insa - a acestei stari de fapt. Lanturile muntoase au conditionat existenta unor mici entitati politice independente, care tineau la autonomia lor si se aflau destul de departe de ideea unui mare stat unificat sau chiar a unei federatii intinse. Aveau totusi sentimentul de apartenenta la o comunitate elenica: „Elenii au acelasi sange. Vorbesc aceeasi limba, au aceiasi zei, aceleasi temple, aceleasi sacrificii, aceleasi moravuri", scria Herodot.
Ele au sosit in mai multe valuri, vorbind limbi diferite. Nu se stie prea bine cum au coabitat aceste populatii. In Grecia continentala, nou-venitii s-au stabilit ca stapani. Este inceputul epocii miceniene.
Istoria Greciei lasa deci impresia de lipsa de unitate, uneori chiar de confuzie. Spre deosebire de Roma, de cucerirea de catre aceasta a Italiei si a imperiului, ea nu este punctata de cateva fapte importante pe care sa se poata fonda o impartire neta a perioadelor istoriei sale. S-ar putea face istoria diverselor sisteme politice adoptate de cetati. Dar pentru a trasa derularea cronologica a istoriei sale se prefera sa se imparta timpul in functie de perioadele care corespund marilor tendinte politice si artistice, bine caracterizate in fiecare dintre aceste perioade. Se va vorbi deci de epoca miceniana, de epoca lui Homer (sau geometrica), de epoca arhaica si de epoca clasica.Este de asemenea evident ca nu ne putem limita la Grecia continentala, ignorand implantarile grecilor in Asia Mica sau pe tarmurile Marii Mediterane.
Grecia Clasica - Editura All