Enciclopedia clopotel
China Clasica
Preistoria Chinei este destul de putin diferita de aceea a oamenilor din alte parti. Sinantropul, sau Omul de Pekin, traia in China de Nord acum jumatate de milion de ani. Vana, culegea si isi gatea hrana. Mult mai tarziu, in epoca neolitica, s-au dezvoltat, in bazinul Fluviului Galben, doua culturi, succesive dupa toate aparentele, reprezentate de doua populatii agricole care erau grupate in sate. Prima, care se numea cultura din Yangshao sau cultura ceramicii rosii, isi avea centrul in actualul Shaanxi, extinzandu-se pana in zona care le corespunde astazi provinciilor Gansu (la vest) si Shandong (la est). Cea de-a doua, numita cultura din Longshan sau cultura ceramicii negre, se situeaza mai degraba inspre Shangdong, extinzandu-se pana in actualele provincii Heibei (catre nord), Henan (catre vest) si Jiangsu (catre sud). Ea ne-a furnizat informatii in legatura cu un habitat, o productie artizanala si o organizare sociala mai elaborate decat cele din cultura Yangshao. Dupa toate aparentele, in cursul mileniului III inaintea erei noastre, perioada ce corespunde primelor datari din calendarul traditional chinez, incep sa apara,urmele civilizatiei, si in special in domeniul cultului, al divinatiei si al organizarii sociale, care confera originalitatea lumii chineze.
Insa anumite caracterisitici care stau la originea mai multor aspecte ale mentalitatii chineze, asa cum ne-a parvenit ea pana in prezent, se afirma cu adevarat in epoca bronzului, cele mai frumoase realizari care ii apartin putand fi datate din partea a doua a mileniului II inaintea erei noastre. Nu incape nici cea mai mica indoiala ca, inca din vremuri indepartate, lumea chineza a fost expusa influentelor care veneau din Siberia, Asia Centrala, India de Nord, Asia de Sud-Est si poate chiar din Mesopotamia. Astfel de influente au fost, in mod evident, favorizate de situatia geografica centrala a regiunii aflate in zona de mijloc a Fluviului Galben, catre care converg numeroase axe de comunicare.
Cu toate acestea, asistam, inca din acele timpuri, la o sinizare progresiva a populatiilor vecine. Dintre numerosii factori care au transformat lumea chineza intr-un pol civilizator major in Extremul Orient, putem degaja, fara indoiala, anumite aspecte carora li se datoreaza atractia pe care ea o exercita. Putem cita astfel, printre aspectele cele mai importante, pe cel legat de rolul cuvenit Omului. De la statutul de adorator al zeitatilor care simbolizeaza elementele care ii sunt superioare (Cerul, Pamantul, Vantul, Izvoarele, etc), omul chinez accede la cel membru al triadei Cer-Pamant-Om, in interiorul careia ocupa un loc important. El este astfel o forta care echilibreaza, avand un rol revelator si ajutator. Purtand in el insusi legile care guverneaza mersul tuturor lucrurilor, el are datoria, si, de aici, si puterea, de a contribui la armonia lumii.
Ceea ce a permis ca omul sa poata deveni una din partile triadei care asigura ordinea a ceea ce ne inconjoara este modificarea statutului Cerului. Aceasta modificare lenta se poate deduce cu usurinta din transformarea semantica la care este supusa notiunea de Cer. Din Divinitate superioara careia ii adresam cereri si rugi, Cerul a devenit treptat o entitate naturala lipsita de sentimentele sau de vointa care le sunt proprii fiintelor umane. El a ajuns sa fie considerat drept Principiu reglator care trebuie recunoscut pentru a-si manifesta eficacitatea. Cerul ne acopera, Pamantul ne poarta, si Omul inlesneste interactiunea acestora. De aceea, nu mai este vorba neaparat de a ne ruga acestor elemente, ci mai degraba de a le respecta. A ne opune Cerului sau Pamantului nu este atat un sacrilegiu, cat o irosire de energie, o neputinta dovedita, o actiune vana.
O asemenea evolutie duce la o alta viziune asupra valorilor morale. Morala nu va mai consta in urmarea instructiunilor sau a vointei divinitatilor, constituindu-se in functie de raspunsurile acestora; accentul se va pune pe intelegerea si aplicarea regulilor implacabile care guverneaza toate lucrurile. Imoralitatea va fi pedepsita, desigur, insa in primul rand datorita ineficacitatii sale. Este bun din punct de vedere moral ceea ce este in acord cu legile lumii, si aceasta reprezinta eficacitatea.
Un asemenea raport intre Cer, Pamant si Om, un asemenea mod de a concepe morala sunt insotite de sentimentul, extrem de puternic, ca exista corespondente intre diferitele componenete ale lumii. Omul, impreuna cu ceea ce il inconjoara si cu ceea ce se afla in interiorul sau, anotimpurile, plantele, culorile, animalele, sunetele, precum si totalitatea a ceea ce este, fac parte dintr-un continuum. Grija si chiar obsesia de a stabili legaturi, relatii, corespondente intre toate lucrurile confera fiecarui element o dinamica si o situatie potrivita in raport cu ceilalti. Deci ceea ce va constitui fundamentul acestei morale va fi continua cautare a unui loc potrivit in lume.
Comportamentele, regulile de viata, modalitatile de a actiona ale omului sunt deci sistematic privite ca incadrate de o totalitate in care acesta functioneaza ca simplu element. Mai mult ca sigur, influenta pe care a exercitat-o civilizatia chineza asupra popoarelor si culturilor cu care a intrat in contact se datoreaza fortei cu care s-a impus aceasta idee si rationalitatea pe care o contine. Desi trebuie subliniat ca, neincetat, au primit si asimilat elemente culturale venite din afara, cu toate acestea, chinezii nu numai ca i-au sinizat pe cei cu care se invecinau, dar si pe navalitori, si chiar tinuturi, ca de exemplu Japonia, pe care n-au reusit niciodata sa le colonizeze.
Insa anumite caracterisitici care stau la originea mai multor aspecte ale mentalitatii chineze, asa cum ne-a parvenit ea pana in prezent, se afirma cu adevarat in epoca bronzului, cele mai frumoase realizari care ii apartin putand fi datate din partea a doua a mileniului II inaintea erei noastre. Nu incape nici cea mai mica indoiala ca, inca din vremuri indepartate, lumea chineza a fost expusa influentelor care veneau din Siberia, Asia Centrala, India de Nord, Asia de Sud-Est si poate chiar din Mesopotamia. Astfel de influente au fost, in mod evident, favorizate de situatia geografica centrala a regiunii aflate in zona de mijloc a Fluviului Galben, catre care converg numeroase axe de comunicare.
Cu toate acestea, asistam, inca din acele timpuri, la o sinizare progresiva a populatiilor vecine. Dintre numerosii factori care au transformat lumea chineza intr-un pol civilizator major in Extremul Orient, putem degaja, fara indoiala, anumite aspecte carora li se datoreaza atractia pe care ea o exercita. Putem cita astfel, printre aspectele cele mai importante, pe cel legat de rolul cuvenit Omului. De la statutul de adorator al zeitatilor care simbolizeaza elementele care ii sunt superioare (Cerul, Pamantul, Vantul, Izvoarele, etc), omul chinez accede la cel membru al triadei Cer-Pamant-Om, in interiorul careia ocupa un loc important. El este astfel o forta care echilibreaza, avand un rol revelator si ajutator. Purtand in el insusi legile care guverneaza mersul tuturor lucrurilor, el are datoria, si, de aici, si puterea, de a contribui la armonia lumii.
Ceea ce a permis ca omul sa poata deveni una din partile triadei care asigura ordinea a ceea ce ne inconjoara este modificarea statutului Cerului. Aceasta modificare lenta se poate deduce cu usurinta din transformarea semantica la care este supusa notiunea de Cer. Din Divinitate superioara careia ii adresam cereri si rugi, Cerul a devenit treptat o entitate naturala lipsita de sentimentele sau de vointa care le sunt proprii fiintelor umane. El a ajuns sa fie considerat drept Principiu reglator care trebuie recunoscut pentru a-si manifesta eficacitatea. Cerul ne acopera, Pamantul ne poarta, si Omul inlesneste interactiunea acestora. De aceea, nu mai este vorba neaparat de a ne ruga acestor elemente, ci mai degraba de a le respecta. A ne opune Cerului sau Pamantului nu este atat un sacrilegiu, cat o irosire de energie, o neputinta dovedita, o actiune vana.
O asemenea evolutie duce la o alta viziune asupra valorilor morale. Morala nu va mai consta in urmarea instructiunilor sau a vointei divinitatilor, constituindu-se in functie de raspunsurile acestora; accentul se va pune pe intelegerea si aplicarea regulilor implacabile care guverneaza toate lucrurile. Imoralitatea va fi pedepsita, desigur, insa in primul rand datorita ineficacitatii sale. Este bun din punct de vedere moral ceea ce este in acord cu legile lumii, si aceasta reprezinta eficacitatea.
Un asemenea raport intre Cer, Pamant si Om, un asemenea mod de a concepe morala sunt insotite de sentimentul, extrem de puternic, ca exista corespondente intre diferitele componenete ale lumii. Omul, impreuna cu ceea ce il inconjoara si cu ceea ce se afla in interiorul sau, anotimpurile, plantele, culorile, animalele, sunetele, precum si totalitatea a ceea ce este, fac parte dintr-un continuum. Grija si chiar obsesia de a stabili legaturi, relatii, corespondente intre toate lucrurile confera fiecarui element o dinamica si o situatie potrivita in raport cu ceilalti. Deci ceea ce va constitui fundamentul acestei morale va fi continua cautare a unui loc potrivit in lume.
Comportamentele, regulile de viata, modalitatile de a actiona ale omului sunt deci sistematic privite ca incadrate de o totalitate in care acesta functioneaza ca simplu element. Mai mult ca sigur, influenta pe care a exercitat-o civilizatia chineza asupra popoarelor si culturilor cu care a intrat in contact se datoreaza fortei cu care s-a impus aceasta idee si rationalitatea pe care o contine. Desi trebuie subliniat ca, neincetat, au primit si asimilat elemente culturale venite din afara, cu toate acestea, chinezii nu numai ca i-au sinizat pe cei cu care se invecinau, dar si pe navalitori, si chiar tinuturi, ca de exemplu Japonia, pe care n-au reusit niciodata sa le colonizeze.
China Clasica - Editura All