Mussolini Benito

Mussolini, Benito, om politic italian (Dovia di Predappio, Forle, 1883-Giulino di Mezzegra, Como,1945).

Fondator al fascismului, a instaurat un regim totalitar in care alaturi de traditiile politienesti si autoritare aducea utilizarea noilor mijloace de comunicatie si mobilizarea continua a populatiei in jurul mitului "ducelui" si puterii nationale.

Tineretea

Fiu al lui Alessandro, fierar socialist, si al Rosei Maltoni, invatatoare, a obtinut licenta de invatator. Din 1909 la Trento a condus "L'avvenire del lavoratore" si Secretariatul Trentin al Muncii, elaborand conceptii anticlericale si suferind influenta anarho-sindicalismului (G. Sorel) si a lui F. Nietzsche. Expulzat de catre autoritatile austriece, s-a transferat la Forle (1909), unde s-a casatorit cu Rachele Guidi. in 1910 a fost numit secretar al sectiei din Forle a PSI si director al periodicului "La lotta di classe".

De la socialism la interventionism

In 1911 a fost arestat si condamnat pentru ca a condus protestele impotriva razboiului din Libia. Devenit in cadrul PSI unul din conducatorii noului curent revolutionar, a fost numit director al cotidianului PSI „Avanti!" (1912), care a deschis drumul socialistilor intransigenti, sindicalistilor revolutionari si anarhisti. In 1914, dupa ce s-a aratat la inceput pentru neutralitatea Italiei, s-a apropiat de interventionism, publicand in "Avanti!" un articol lung in care isi clarifica orientarea si care a determinat PSI sa-l excluda. La putin timp a fondat „II Popolo d'Italia" (15.XI. 1914). Rechemat la arme, a fost lasat la vatra din cauza ranirii in timpul unor manevre (1917) si s-a intors la conducerea ziarului.

Cucerirea puterii

La sfarsitul razboiului Mussolini a fondat (23.III. 1919) la Milano Fasciile de lupta, pe baza unui program de nationalism extrem, republican si anticapitalist, cu o chemare continua la violenta ca metoda de lupta politica (atacarea sediului ziarului "Avanti!", 15.IV).

Miscarea fascista a incetat sa se mai afirme intre 1919 si 1920. Jucand o partida complexa pe planul violentei si pe baza legalitatii, in timp ce agresiunile infaptuite de grupuri deveneau tot mai numeroase, M. se punea de acord cu liberalii de dreapta si era ales deputat pe listele Blocului National (1921).

Transformand miscarea in Partidul National Fascist (1921) si abandonand pozitiile republicane, in octombrie 1922 M. s-a decis la un act de forta si a mobilizat fascistii la un „mars asupra Romei" (v.), in urma caruia, pe 29.X. 1922, regele Victor Emanuel III 1-a insarcinat sa formeze un nou guvern.De la guvern la dictatura

De atunci Mussolini a folosit pentru a prelua puterea orice mijloace, atat reforma electorala majoritara (Acerbo, legea v.), cat si violenta grupurilor fasciste. Dupa succesul in alegeri din 1924, criza aparuta in urma asasinarii deputatului socialist G. Matteotti si miscarea Aventino (v.), M., in discursul din 3.1.1925, a anuntat lichidarea opozitiei.

Prin legile "fascistissime" din 24.XII.1925 si din 3 LVII. 1926 a anuntat suspendarea tuturor partidelor si sindicatelor care nu erau fasciste, in noiembrie 1926, a eliminat libertatile statutare si a grupat puterile statului in propriile maini de conducator al guvernului si duce al fascismului. in aceasta perioada a scapat teafar din trei atentate: primul proiectat de deputatul socialist T. Zaniboni si de catre generalul L. Capello a fost descoperit in faza de organizare (XI. 1925); al doilea a fost opera unei batrane englezoaice, bolnava mintal, Violet Gibson (7.IV. 1926); al treilea, la Bologna, al unui tanar de cincisprezece ani, A. Zamboni (31 .X. 1926). De atunci biografia -lui M. s-a impletit cu istoria fascismului (v.) si a Italiei.

Politica externa

Pana la jumatatea anilor '30 M. a mentinut raporturi cordiale cu puterile occidentale, utilizand in avantajul propriu simpatia fortelor conservatoare din diverse tari. Echilibrele au fost rupte din cauza politicii expansioniste a fascismului, cu ocazia razboiului italo-etiopian (193 5-1936). Mussolini a fost atras sa stranga legaturile cu Germania nazista, dand nastere Axei Roma-Berlin (1936), preludiu al unui raport tot mai strans intre cele doua dictaturi, pana la introducerea, in 1938, in Italia a legilor antirasiste si antisemite, dupa exemplul german.

Razboiul si caderea fascismului

La izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial M., care in primavara lui 1939 ocupase si anexase Albania, s-a declarat nonbeli-gerant, fiind preocupat de pregatirea militara italiana, in momentul caderii Frantei, pentru a nu fi exclus de la avantajele victoriei germane, M. a declarat razboi Frantei si Angliei (10.VI:1940) si imediat, in tentativa de a duce un razboi "paralel" si independent fata de Hitler, a incercat sa invadeze Grecia (28.X. 1940).

Turnura proasta pe care a luat-o cursul razboiului l-a pus in inferioritate fata de aliatul german si pe de alta parte i-a indepartat consensul popular care-l sustinuse pana la intrarea in conflict. Debarcarea aliata in Sicilia (9.VII.1943) a determinat caderea fascismului. Pe 24. VII. 1943 a fost constrans sa convoace Marele Consiliu al Fascismului, care l-a pus in minoritate prin ordinea de zi Grandi. Pe 25. VII regele 1-a arestat si pe 26.VII a dizolvat toate organizatiile fasciste.

Eliberat de catre germani din inchisoarea de la Gran Sasso pe 12.IX. 1943, M. a anuntat din Miinchen refacerea partidului fascist si continuarea razboiului (17.IX). Republica Sociala Italiana a luat fiinta pe 23 .IX. 1943 (v.). In fata insurectiei partizane, a incercat sa trateze cu CLN capitularea (25.IV. 1945) si a cautat sa scape fugind in Elvetia. A fost capturat la Dongo de catre un grup de partizani si executat impreuna cu amanta sa Clara Petacci (28.IV). Corpurile lor au fost expuse dupa aceea in Piazzale Loreto din Milano.