Adolf Hitler
Hitler Adolf, om politic german de origine austriaca
(Braunau, Austria, 1889-Berlin, 1945).
Fiu al unui functionar al vamilor habsburgice, dupa ce a dus o existenta rebela
si ratacitoare in Viena inceputului de secol XX si a incercat zadarnic sa se
afirme ca pictor, s-a transferat la Miinchen in 1913 si la izbucnirea primului
razboi mondial s-a inrolat ca voluntar.
Ranit de doua ori in batalia de pe Somnie (1916) si Ypres
(1918), a fost inaintat caporal si decorat. Convins ca razboiul fusese pierdut
din cauza prabusirii frontului intern pentru care erau responsabili socialistii
si democratii legati de cercurile evreiesti, a ramas catva timp in armata ca
„ofiter politic" insarcinat cu propaganda ideilor nationaliste.
In 1919 a aderat la Partidul German al Muncitorilor (DAP) al
lui A. Drexler, transformat in august 1920 in Partidul National Socialist al
Muncitorilor Germani (NSDAP, Nazional Sozialistiche Deutsche Arbeiter Partei),
al carui sef necontestat a devenit in 1921.
Ascensiunea politica
Hitler a alaturat partidului
un corp paramilitar, SA (v.), si s-a autoproclamat Fiihrer (germ.: calauza). In
XI. 1923 Hitler a organizat o tentativa insurectionala (puciul de la Munchen) impotriva
guvernului bavarez care, cu toata implicarea generalului E. Ludendorff, a esuat
lamentabil.
Condamnat la 5 ani de
inchisoare, a fost eliberat in decembrie 1924 printr-o amnistie. In perioada
petrecuta in inchisoare Hitler a scris MeinKampf (Batalia mea), in care si-a
expus viziunea sa despre lume inspirata de un obsedant antisemitism si programul
politic al nazismului (v. national-socia-lism).
Parasind ideea luarii puterii pe cale insurectionala, a intreprins
reorganizarea partidului, combatand concurenta fratilor G. si O. Strasser si a
lui E. Rohm, seful SA, carora le-a contrapus un nou corp paramilitar, SS (v.).
Numai dupa 1929, in urma gravelor consecinte ale crizei economice, NSDAP a inceput
sa aiba succes (alegerile din 1930).
In 1932 Hitler a fost invins la alegerile prezidentiale de catre
Hindenburg, dar a avut 13 milioane de voturi. La 30.1.1933 gratie sprijinului
mediilor militare si industriale conservatoare, a fost chemat de Hindenburg sa
ocupe functia de cancelar al Reichului.
Dictatura nazista
Cu toate ca
introdusese in guvernul sau numai doi nazisti, H. a reusit curand sa ia in mana
intreaga putere. Incendiul Reichstagului (27.11.1933) i-aoferit pretextul
pentru a suspenda libertatile constitutionale.
Castigand alegerile din 5.III.
1933 (43,9% din voturi) a obtinut depline puteri pentru patru ani; a dizolvat
partidul comunist si sindicatele si a inceput epurarea administratiei statului.
Constituirea unei noi politii politice, Gestapo (v.), i-a acordat instrumentul
pentru a controla strict intreaga tara. Dupa masacrarea lui Rohm si a sefilor
SA in "noaptea cutitelor lungi" (30. VI. 1934), si-a asigurat sprijinul armatei. La moartea
lui Hindenburg in 1934, Hitler si-a asumat functia de presedinte al Reichului. O
asemenea insumare de puteri i-a conferit lui Hitler stapanirea situatiei germane.Politica externa. H. a putut astfel sa se dedice realizarii
planurilor sale de politica externa: eliminarea efectelor tratatului de la
Versailles si expansiunea Germaniei mai ales catre est, in cucerirea spatiului
sau vital (Lebensraum).
Dupa ce a reintrodus serviciul militar obligatoriu
(1935) incalcand tratatul de pace, a ocupat Renania (1936) si a procedat la
anexarea Austriei (III. 1938) a sudetilor (IX. 1938), a Boemiei si Moraviei
(III. 1939). Docilitatea puterilor occidentale si razboiul din Etiopia (care a
permis punerea bazelor aliantei italo-germane) au favorizat tacticile lui
agresive. Pactul nazisto-sovietic din august 1939 i-a lasat mana libera lui Hitler
pentru a invada Polonia (1 .IX. 1939), dezlantuind cel de-al doilea razboi
mondial.
Razboiul pentru cucerirea Europei
Faza initiala de rapide
si stralucitoare succese care au dus la capitularea Frantei (1940) sila
ocuparea unei mari parti din Europa 1-a incitat pe Hitler sa deschida un nou front
prin atacul impotriva URSS (22. VI. 1941). Puternica rezistenta engleza si
sovietica si marea coalitie (SUA, URSS, Marea Britanie) creata prin intrarea in
razboi a SUA l-au dus inevitabil pe Hitler la infrangere.
Conducerea razboiului a
fost urmarita direct de catre Hitler, care in 193 8 isi atribuise si comanda suprema
a fortelor armate. Succesele din prima faza a razboiului si oarba incredere in
propriile intuitii au contribuit insa sa-1 faca sa-si piarda realismul, erori
strategice si politice s-au insumat, ducand la dezastre ca acela de la
Stalingrad si la cresterea unei rezistente in intreaga Europa impotriva
brutalitatilor germane. Obsedat de propria securitate, Hitler s-a inchis intr-un
buncar ca cel din Rastenburg (Wolfsschanze, vizuina lupului) in Prusia Orientala.
A supravietuit atentatului grupului de ofiteri condusi de colonelul C. von
Stauffenberg (20. VII. 1944) si a replicat cu o extrem de dura represiune in randurile
armatei. Din noiembrie 1944 a trait intr-un buncar sub Cancelaria Reichului la
Berlin, de unde a dirijat ultimele disperate actiuni de rezistenta. La
apropierea Armatei Rosii, s-a sinucis impreuna cu Eva Braun, cu care se casatorise
cu putin inainte.
Hitler si Germania
Neindoielnica sa capacitate de a
controla factorii emotionali si irationali ai maselor si ai politicii, alternand
isteria rasista si promisiunile de prosperitate si prestigiu national, 1-a
afirmat pe Hitler ca pe un conducator cu har sprijinit de un vast consens. El a
facut din nazism o foarte eficienta masina birocratica si militara, in stare sa
foloseasca toate resursele modernei societati industriale si tehnologice pentru
a asigura Herrenvolk (poporului dominator) suprematia asupra restului lumii si
a-i garanta puritatea etnica prin anihilarea "raselor inferioare", culminand
prin exterminarea sistematica a evreilor europeni.
Daca tendinta de a
atribui orice responsabilitate "tiranului" Hitler (subli-niindu-i nebunia) a
fost de mai multe ori folosita pentru a acoperi responsabilitati si vine
politice morale mai ample, Hitler purtand la consecinte extreme componentele
distructive si autodistructive ale irationalismului si ale vointei de putere, a
dezvaluit absoluta absenta de debuseu istoric a nazismului, care ii impiedica
identificarea cu Germania si poporul sau.
Enciclopedie de Istorie Universala - Editura All