Elisabeta I

Elisabeta I (Greenwich 1533-Richmond 1603), regina a Angliei si a Irlandei (1558-1603). Fiica lui Henric VIII si a Anei Boleyn, a fost declarata nelegitima in 1536. Dreptul de a-i urma la tron sorei sale vitrege, Maria Tudor, i-a fost acordat de catre Henric VIII in Actul de succesiune (1544) si confirmat prin testamentul sau (1546), in scopul evitarii disputelor, in special cu catolicii, care sustineau drepturile reginei Scotiei, Maria Stuart, pentru ca era nepoata surorii regelui, Margareta.

Anii de formatie

Elisabeta a primit o educatie de tip umanist, dobandind o remarcabila stapanire a limbilor, chiar si a celor vechi. La moartea fratelui sau, Eduard VI, E. a sustinut dreptul la tron al surorii sale vitrege, Maria, impotriva pretentiilor lui Jane Grey (alta urmasa a lui Henric VIII) dar a reusit sa evite adoptarea religiei catolice pe care Maria si-ar fi dorit ca ea s-o imbratiseze, in acesti ani l-a cunoscut pe W. Cecil, ministru al lui Eduard VI, care pentru tot restul vietii va ramane unul dintre consilierii sai cei mai de incredere.

O prudenta politica religioasa

La moartea Mariei (1558) E. a fost imediat recunoscuta ca regina de catreparlament si s-a gasit in situatia de a trebui sa hotarasca asupra viitorului religios al Angliei. Prin Actul de suprematie (IV. 1559) a anulat reintoarcerea la catolicism atat de dorita de Maria, iar prin Actul de uniformitate (V. 1559) si cele Treizeci si noua de Articole (1563) a consolidat Biserica anglicana. Fiind impotriva atat a catolicismului, cat si a puritanismului, a incercat sa realizeze un compromis religios care sa contribuie mai ales la intarirea autoritatii statului. in 1570 E. a fost excomunicata de papa Pius V. Convinsa ca amenintarea cea mai mare venea din partea catolicilor, le-a limitat libertatea de cult si de miscare. in acelasi timp a pus frau actelor de nesupunere sociala si politica ale puritanilor.

O politica externa deosebita

E. a aparat cu tenacitate independenta si dezvoltarea Angliei de incercarile de ingerinta ale Frantei si Spaniei. intre 1558 si 1568 si-a aparat tronul de pretentiile Mariei Stuart, intre timp devenita sotia delfinului Frantei (1558), viitorul Francisc II, care era sprijinita de familia de Guise si de papa. A invadat Scotia si a sustinut factiunea hughenota in timpul razboaielor religioase din Franta. Dupa ce a intemnitat-o pe Maria Stuart in Anglia (1568), a incheiat pacea cu Franta. intre timp a initiat transformarea Angliei in putere maritima si comerciala, in stare sa ameninte monopolul colonial spaniol, dupa cum o dovedisera actiunile intreprinse de corsarul F. Drake si infiintarea coloniei Virginia in America. Conflictul cu Spania a degenerat intr-un razboi deschis (1585-1588). Uciderea Mariei Stuart (1587) l-a determinat pe Filip II sa atace Anglia cu ajutorul Invincibilei Armada, care a suferit cea mai mare infrangere din istoria marinei spaniole (1588). E. a continuat sa-i sustina, din punct de vedere financiar si militar, pe dusmanii lui Filip II, Olanda lui Mauriciu de Nassau si Franta lui Henric IV, si sa sprijine razboiul pirateresc impotriva imperiului colonial spaniol. S-a angajat, de asemeni, in incercarea de a aduce la supunere Irlanda, unde revoltele continue, sustinute cu ajutor spaniol, au fost definitiv potolite abia in 1603.

Epoca elisabetana

Domnia E. a insemnat nu numai inceputul afirmarii Angliei ca o mare putere pe scena europeana, dar a fost caracterizata si de o mare dezvoltare culturala si civila, care a intrat in istorie sub denumirea de „epoca elisabetana". O asemenea inflorire s-a manifestat in literatura (Ph. Sidney, E. Spenser, J. Lyly) si mai ales in teatru, in special prin W. Shakespeare, C. Marlowe, B. Jonson, J. Webster, J. Ford. O mare dezvoltare au cunoscut si muzica (W. Byrd, J. Bull, O. Gibbons, J. Dowland) si arhitectura, influentata de cultura Renasterii italiene si de cea flamanda. Bibliografie: K. Dara, Elisubetta d'Inghilterra. Una donna al putere, tr. it., Rusconi, Milano 1984.Elisabeta II (Londra 1926) regina a Marii Britaniei si a Irlandei de Nord si conducator al Commonwealthului.

Enciclopedie de Istorie Universala - Editura All