Enciclopedia clopotel
Adolf Hitler
Hitler Adolf, om politic german de origine austriaca
(Braunau, Austria, 1889-Berlin, 1945).
Fiu al unui functionar al vamilor habsburgice, dupa ce a dus o existenta rebela si ratacitoare in Viena inceputului de secol XX si a incercat zadarnic sa se afirme ca pictor, s-a transferat la Miinchen in 1913 si la izbucnirea primului razboi mondial s-a inrolat ca voluntar.
Ranit de doua ori in batalia de pe Somnie (1916) si Ypres (1918), a fost inaintat caporal si decorat. Convins ca razboiul fusese pierdut din cauza prabusirii frontului intern pentru care erau responsabili socialistii si democratii legati de cercurile evreiesti, a ramas catva timp in armata ca „ofiter politic" insarcinat cu propaganda ideilor nationaliste.
In 1919 a aderat la Partidul German al Muncitorilor (DAP) al lui A. Drexler, transformat in august 1920 in Partidul National Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP, Nazional Sozialistiche Deutsche Arbeiter Partei), al carui sef necontestat a devenit in 1921.
Ascensiunea politica
Hitler a alaturat partidului un corp paramilitar, SA (v.), si s-a autoproclamat Fiihrer (germ.: calauza). In XI. 1923 Hitler a organizat o tentativa insurectionala (puciul de la Munchen) impotriva guvernului bavarez care, cu toata implicarea generalului E. Ludendorff, a esuat lamentabil.
Condamnat la 5 ani de inchisoare, a fost eliberat in decembrie 1924 printr-o amnistie. In perioada petrecuta in inchisoare Hitler a scris MeinKampf (Batalia mea), in care si-a expus viziunea sa despre lume inspirata de un obsedant antisemitism si programul politic al nazismului (v. national-socia-lism).
Parasind ideea luarii puterii pe cale insurectionala, a intreprins reorganizarea partidului, combatand concurenta fratilor G. si O. Strasser si a lui E. Rohm, seful SA, carora le-a contrapus un nou corp paramilitar, SS (v.). Numai dupa 1929, in urma gravelor consecinte ale crizei economice, NSDAP a inceput sa aiba succes (alegerile din 1930).
In 1932 Hitler a fost invins la alegerile prezidentiale de catre Hindenburg, dar a avut 13 milioane de voturi. La 30.1.1933 gratie sprijinului mediilor militare si industriale conservatoare, a fost chemat de Hindenburg sa ocupe functia de cancelar al Reichului.
Fiu al unui functionar al vamilor habsburgice, dupa ce a dus o existenta rebela si ratacitoare in Viena inceputului de secol XX si a incercat zadarnic sa se afirme ca pictor, s-a transferat la Miinchen in 1913 si la izbucnirea primului razboi mondial s-a inrolat ca voluntar.
Ranit de doua ori in batalia de pe Somnie (1916) si Ypres (1918), a fost inaintat caporal si decorat. Convins ca razboiul fusese pierdut din cauza prabusirii frontului intern pentru care erau responsabili socialistii si democratii legati de cercurile evreiesti, a ramas catva timp in armata ca „ofiter politic" insarcinat cu propaganda ideilor nationaliste.
In 1919 a aderat la Partidul German al Muncitorilor (DAP) al lui A. Drexler, transformat in august 1920 in Partidul National Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP, Nazional Sozialistiche Deutsche Arbeiter Partei), al carui sef necontestat a devenit in 1921.
Ascensiunea politica
Hitler a alaturat partidului un corp paramilitar, SA (v.), si s-a autoproclamat Fiihrer (germ.: calauza). In XI. 1923 Hitler a organizat o tentativa insurectionala (puciul de la Munchen) impotriva guvernului bavarez care, cu toata implicarea generalului E. Ludendorff, a esuat lamentabil.
Condamnat la 5 ani de inchisoare, a fost eliberat in decembrie 1924 printr-o amnistie. In perioada petrecuta in inchisoare Hitler a scris MeinKampf (Batalia mea), in care si-a expus viziunea sa despre lume inspirata de un obsedant antisemitism si programul politic al nazismului (v. national-socia-lism).
Parasind ideea luarii puterii pe cale insurectionala, a intreprins reorganizarea partidului, combatand concurenta fratilor G. si O. Strasser si a lui E. Rohm, seful SA, carora le-a contrapus un nou corp paramilitar, SS (v.). Numai dupa 1929, in urma gravelor consecinte ale crizei economice, NSDAP a inceput sa aiba succes (alegerile din 1930).
In 1932 Hitler a fost invins la alegerile prezidentiale de catre Hindenburg, dar a avut 13 milioane de voturi. La 30.1.1933 gratie sprijinului mediilor militare si industriale conservatoare, a fost chemat de Hindenburg sa ocupe functia de cancelar al Reichului.
Dictatura nazista
Cu toate ca introdusese in guvernul sau numai doi nazisti, H. a reusit curand sa ia in mana intreaga putere. Incendiul Reichstagului (27.11.1933) i-aoferit pretextul pentru a suspenda libertatile constitutionale.
Castigand alegerile din 5.III. 1933 (43,9% din voturi) a obtinut depline puteri pentru patru ani; a dizolvat partidul comunist si sindicatele si a inceput epurarea administratiei statului. Constituirea unei noi politii politice, Gestapo (v.), i-a acordat instrumentul pentru a controla strict intreaga tara. Dupa masacrarea lui Rohm si a sefilor SA in "noaptea cutitelor lungi" (30. VI. 1934), si-a asigurat sprijinul armatei. La moartea lui Hindenburg in 1934, Hitler si-a asumat functia de presedinte al Reichului. O asemenea insumare de puteri i-a conferit lui Hitler stapanirea situatiei germane.Politica externa. H. a putut astfel sa se dedice realizarii planurilor sale de politica externa: eliminarea efectelor tratatului de la Versailles si expansiunea Germaniei mai ales catre est, in cucerirea spatiului sau vital (Lebensraum).
Dupa ce a reintrodus serviciul militar obligatoriu (1935) incalcand tratatul de pace, a ocupat Renania (1936) si a procedat la anexarea Austriei (III. 1938) a sudetilor (IX. 1938), a Boemiei si Moraviei (III. 1939). Docilitatea puterilor occidentale si razboiul din Etiopia (care a permis punerea bazelor aliantei italo-germane) au favorizat tacticile lui agresive. Pactul nazisto-sovietic din august 1939 i-a lasat mana libera lui Hitler pentru a invada Polonia (1 .IX. 1939), dezlantuind cel de-al doilea razboi mondial.
Razboiul pentru cucerirea Europei
Faza initiala de rapide si stralucitoare succese care au dus la capitularea Frantei (1940) sila ocuparea unei mari parti din Europa 1-a incitat pe Hitler sa deschida un nou front prin atacul impotriva URSS (22. VI. 1941). Puternica rezistenta engleza si sovietica si marea coalitie (SUA, URSS, Marea Britanie) creata prin intrarea in razboi a SUA l-au dus inevitabil pe Hitler la infrangere.
Conducerea razboiului a fost urmarita direct de catre Hitler, care in 193 8 isi atribuise si comanda suprema a fortelor armate. Succesele din prima faza a razboiului si oarba incredere in propriile intuitii au contribuit insa sa-1 faca sa-si piarda realismul, erori strategice si politice s-au insumat, ducand la dezastre ca acela de la Stalingrad si la cresterea unei rezistente in intreaga Europa impotriva brutalitatilor germane. Obsedat de propria securitate, Hitler s-a inchis intr-un buncar ca cel din Rastenburg (Wolfsschanze, vizuina lupului) in Prusia Orientala.
A supravietuit atentatului grupului de ofiteri condusi de colonelul C. von Stauffenberg (20. VII. 1944) si a replicat cu o extrem de dura represiune in randurile armatei. Din noiembrie 1944 a trait intr-un buncar sub Cancelaria Reichului la Berlin, de unde a dirijat ultimele disperate actiuni de rezistenta. La apropierea Armatei Rosii, s-a sinucis impreuna cu Eva Braun, cu care se casatorise cu putin inainte.
Hitler si Germania
Neindoielnica sa capacitate de a controla factorii emotionali si irationali ai maselor si ai politicii, alternand isteria rasista si promisiunile de prosperitate si prestigiu national, 1-a afirmat pe Hitler ca pe un conducator cu har sprijinit de un vast consens. El a facut din nazism o foarte eficienta masina birocratica si militara, in stare sa foloseasca toate resursele modernei societati industriale si tehnologice pentru a asigura Herrenvolk (poporului dominator) suprematia asupra restului lumii si a-i garanta puritatea etnica prin anihilarea "raselor inferioare", culminand prin exterminarea sistematica a evreilor europeni.
Daca tendinta de a atribui orice responsabilitate "tiranului" Hitler (subli-niindu-i nebunia) a fost de mai multe ori folosita pentru a acoperi responsabilitati si vine politice morale mai ample, Hitler purtand la consecinte extreme componentele distructive si autodistructive ale irationalismului si ale vointei de putere, a dezvaluit absoluta absenta de debuseu istoric a nazismului, care ii impiedica identificarea cu Germania si poporul sau.
Cu toate ca introdusese in guvernul sau numai doi nazisti, H. a reusit curand sa ia in mana intreaga putere. Incendiul Reichstagului (27.11.1933) i-aoferit pretextul pentru a suspenda libertatile constitutionale.
Castigand alegerile din 5.III. 1933 (43,9% din voturi) a obtinut depline puteri pentru patru ani; a dizolvat partidul comunist si sindicatele si a inceput epurarea administratiei statului. Constituirea unei noi politii politice, Gestapo (v.), i-a acordat instrumentul pentru a controla strict intreaga tara. Dupa masacrarea lui Rohm si a sefilor SA in "noaptea cutitelor lungi" (30. VI. 1934), si-a asigurat sprijinul armatei. La moartea lui Hindenburg in 1934, Hitler si-a asumat functia de presedinte al Reichului. O asemenea insumare de puteri i-a conferit lui Hitler stapanirea situatiei germane.Politica externa. H. a putut astfel sa se dedice realizarii planurilor sale de politica externa: eliminarea efectelor tratatului de la Versailles si expansiunea Germaniei mai ales catre est, in cucerirea spatiului sau vital (Lebensraum).
Dupa ce a reintrodus serviciul militar obligatoriu (1935) incalcand tratatul de pace, a ocupat Renania (1936) si a procedat la anexarea Austriei (III. 1938) a sudetilor (IX. 1938), a Boemiei si Moraviei (III. 1939). Docilitatea puterilor occidentale si razboiul din Etiopia (care a permis punerea bazelor aliantei italo-germane) au favorizat tacticile lui agresive. Pactul nazisto-sovietic din august 1939 i-a lasat mana libera lui Hitler pentru a invada Polonia (1 .IX. 1939), dezlantuind cel de-al doilea razboi mondial.
Razboiul pentru cucerirea Europei
Faza initiala de rapide si stralucitoare succese care au dus la capitularea Frantei (1940) sila ocuparea unei mari parti din Europa 1-a incitat pe Hitler sa deschida un nou front prin atacul impotriva URSS (22. VI. 1941). Puternica rezistenta engleza si sovietica si marea coalitie (SUA, URSS, Marea Britanie) creata prin intrarea in razboi a SUA l-au dus inevitabil pe Hitler la infrangere.
Conducerea razboiului a fost urmarita direct de catre Hitler, care in 193 8 isi atribuise si comanda suprema a fortelor armate. Succesele din prima faza a razboiului si oarba incredere in propriile intuitii au contribuit insa sa-1 faca sa-si piarda realismul, erori strategice si politice s-au insumat, ducand la dezastre ca acela de la Stalingrad si la cresterea unei rezistente in intreaga Europa impotriva brutalitatilor germane. Obsedat de propria securitate, Hitler s-a inchis intr-un buncar ca cel din Rastenburg (Wolfsschanze, vizuina lupului) in Prusia Orientala.
A supravietuit atentatului grupului de ofiteri condusi de colonelul C. von Stauffenberg (20. VII. 1944) si a replicat cu o extrem de dura represiune in randurile armatei. Din noiembrie 1944 a trait intr-un buncar sub Cancelaria Reichului la Berlin, de unde a dirijat ultimele disperate actiuni de rezistenta. La apropierea Armatei Rosii, s-a sinucis impreuna cu Eva Braun, cu care se casatorise cu putin inainte.
Hitler si Germania
Neindoielnica sa capacitate de a controla factorii emotionali si irationali ai maselor si ai politicii, alternand isteria rasista si promisiunile de prosperitate si prestigiu national, 1-a afirmat pe Hitler ca pe un conducator cu har sprijinit de un vast consens. El a facut din nazism o foarte eficienta masina birocratica si militara, in stare sa foloseasca toate resursele modernei societati industriale si tehnologice pentru a asigura Herrenvolk (poporului dominator) suprematia asupra restului lumii si a-i garanta puritatea etnica prin anihilarea "raselor inferioare", culminand prin exterminarea sistematica a evreilor europeni.
Daca tendinta de a atribui orice responsabilitate "tiranului" Hitler (subli-niindu-i nebunia) a fost de mai multe ori folosita pentru a acoperi responsabilitati si vine politice morale mai ample, Hitler purtand la consecinte extreme componentele distructive si autodistructive ale irationalismului si ale vointei de putere, a dezvaluit absoluta absenta de debuseu istoric a nazismului, care ii impiedica identificarea cu Germania si poporul sau.
Enciclopedie de Istorie Universala - Editura All