Pesti
Pestii reprezinta clasa (conform ultimelor clasificari - supraclasa) cea mai
numeroasa de animale vertebrate acvatice. Acestia traiesc si se reproduc in apa.
Au corpul acoperit de regula cu solzi, se deplaseaza cu ajutorul inotatoarelor
si a cozii, respira prin branhii (pestii dipnoi au si plamini).
Pestii
difera mult si dupa culoare, aceasta avand intotdeauna un rol protector.
Speciile care populeaza paturile superioare ale apei au un luciu argintiu
(ocheana, sabita ,scrumbia), cele care traiesc la fundul apelor nu au acest
luciu, pestii abisali (de mare adincime) au o culoare rosiatica, cafenie si
neagra-violeta, iar cambula poate sa se schimbe dupa culoarea nisipului sau a
scoicilor.
Unii pesti (cleanul ,pastravul , somnul) sint capabili sa execute miscari
foarte iuti si pot invinge cu usurinta curentii puternici de apa, fapt care le
permite sa traiasca in raurile de munte, sa urce pe cursul lor superior pentru a
depune icre, strabatand in acest scop praguri si mici cascade de apa. Cel mai
rapid peste este considerat tonul, care dezvolta o viteza de pina la 90 km pe
ora.
Majoritatea pestilor migreaza in perioada de inmultire. Pestii de
riu urca spre cursul superior al apei pentru a-si depune icrele pe plante
acvatice, pe pietre. Scrumbiile isi depun icrele in adincul apelor. Unii pesti
marini (sturionii, clupeidele, salmonidele) isi parasesc mediul obisnuit de
viata si isi depun icrele in rauri, in timp ce anghila, din contra, pentru a-si
depune icrele trece din rauri in mari si oceane.
Pestii sunt foarte
variati atit dupa dimensiuni, cit si dupa durata vietii, intre care parca exista
o anumita corelatie: se cunosc guvizi de 7,5-11 mm care traiesc cel mult un an,
pe cind morunul, care atinge uneori 800-1000 kg, traieste aproape 100 ani.
Pestii percep cele mai mici vibratii ale apei cu ajutorul unui organ numit
linie laterala. Un alt organ interesant este cel hidrostatic de echilibru,
precum si de producere a sunetelor, denumit vezica inotatoare. Pestii lipsiti de
acest organ (fusarul ,zglavocul, scrumbia-albastra), care traiesc pe fundul
apelor urca spre suprafata apei si se scufunda cu usurinta.
Majoritatea
speciilor de pesti sint adaptate la un anumit fel de hrana. Speciile rapitoare
se hranesc in special cu pesti mai mici (salaul, somnul, stiuca). Pestii care se
hranesc cu nevertebrate de fund (amurul-negru, platica, linul) au dintii
maxilari sau faringieni puternic dezvoltati. Multe specii de exemplu
(scrumbiele, ciprinidele) se hranesc in special cu animale planctonice, altele
(bunauara, ambul-alb, hipoftalmictisul-alb, rosioara, scobarul) numai cu
vegetatie acvatica.
