Istoria croissantului

Cand spui croissant te gandesti la Franta, pentru ca sigur ai citit si tu despre cafenelele din Paris, unde aceste preparate de patiserie se servesc cu unt, alaturi de o cafea sau un ceai, in timp ce savurezi atmosfera romantica a Orasului Iubirii. Dar este cu adevarat croissantul frantuzesc? Hai sa privim impreuna la istoria croissantului si sa aflam lucruri interesante despre el.

Pufos si crocant in acelasi timp, cu un gust pregnant de unt, croissant-ul parca iti apasa in minte butonul de limba franceza, nu-i asa? Ei bine, undeva in secolul al XIX-lea, cand au aparut croissantele in Franta, ele erau o noutate venita din straini si se vindeau doar in brutarii speciale cu specific vienez, in zone mai scumpe ale Parisului.

Expertii in gastronomie au cazut de acord ca un preparat numit kipfel, de origine austriaca, este cel care a inspirat croissantul de azi. O coptura cu o cantitate generoasa de unt sau untura, uneori cu zahar si migdale, kipfelul se nascuse in 1638, pentru a sarbatori victoria austriecilor asupra otomanilor in timpul asediului asupra Vienei. Legeda vorbeste despre un brutar care, trezindu-se devreme pentru a coace painea, a salvat orasul cand a auzit turcii cum umblau prin tunelele de sub oras si a dat alarma.

Forma curbata a kipfelului aminteste de semiluna de pe steagul otomanilor, azi al Turciei, si se vrea a fi un omagiu adus spiritului de lupta al unui oras ce a rezistat fortelor invadatoare.

Cum a devenit croissantul mai popular decat kipfelul

Cand au descoperit kipfelul, francezii si-au dorit sa il perfectioneze si sa ii dea mai multa savoare, asa ca au inceput sa il faca din aluat de patiserie, foietajul cunoscut astazi. Kipfelul austriac a devenit, in acel moment, frantuzescul croissant.

Unii leaga aparitia croissantului de o dorinta a reginei Marie Antoinette, care tanjea dupa gustul Vienei natale, insa specialistii nu au gasit dovezi concrete in acest sens. Primele consemnari despre croissant au aparut in Franta undeva in jurul anului 1850, iar in 1872-1873 Charles Dickens a fost si el cucerit de savoarea croissantului parizian, despre care scria ca depaseste cu mult monotonia painii englezesti si a altor preparate pentru micul dejun.

Un secol mai tarziu, croissantul s-a impus si in industria fast-food, in momentul in care au inceput sa se comercializeze produse semipreparate si inghetate, iar ulterior produsul traditional de patiserie a fost modificat si reinventat in fiecare tara care l-a preluat.

Multi dintre noi se gandesc, cand aud de croissant, la cornurile umplute cu diverse creme, de la ciocolata pana la unt de arahide, pe care le gasim azi in magazine. Dar adevaratul croissant il mananci si azi la patiserii care respecta reteta frantuzeasca si nu au cazut in capcana industrializarii acestui preparat delicios, pufos si care se topeste in gura.

Cum se prepara croissantul original

Michel Lyczak, castigator al premiului pentru cel mai bun croissant cu unt, in 2014, spune ca adevaratele croissante sunt facute manual. El asa le prepara in micuta sa patiserie din Paris. „Secretul unui croissant excelent este calitatea ingredientelor: zahar, sare, faina, lapte rece, oua si unt”, spune patiserul.

Dupa ce amesteca aluatul, il impatureste si il taie, manual, in triunghiuri, pe care apoi le baga la frigider pentru 12 ore, pentru fermentare. „Daca nu faci asta, nu vei obtine straturi de aluat, ci o simpla paine”, explica Michel Lyczak.

Citeste si articolele de mai jos:

Care este istoria codului de bare de pe etichetele de produse
Care este istoria pizzei?
Istoria ciocolatei
Istoria croissantului
Istoria sahului. Cine a inventat jocul?
Istoria pusculitei pentru bani
Istoria pufuletilor
Care este istoria inghetatei?
Istoria si secretul dezvaluit: Hello Kitty nu e pisica
Istoria discului de vinil
Ora de istorie: De ce e razboi in Ucraina?
Lectia de istorie: De ce China vrea sa atace Taiwanul? Seamana cu razboiul din Ucraina?
Lectia de istorie: Ce stim despre bomba nucleara

Redactia clopotel.ro