Enciclopedia clopotel
Scoarta cerebrala
Scoarta cerebrala este segmentul cel mai evoluat al nevraxului, centrul integrator al senzatiilor, motricitatii, constiintei, vointei, invatarii, memoriei, starilor emotionale si comportamentale. Din punct de vedere structural si functional, scoarta cerebrala cuprinde doua formatiuni distincte.
a) Sistemul limbic, formatiune veche filogenetic, este constituita din doua straturi de celule nervoase: stratul granular-senzitiv si stratul piramidalmotor.
Functional, deosebim:
a) Sistemul limbic, formatiune veche filogenetic, este constituita din doua straturi de celule nervoase: stratul granular-senzitiv si stratul piramidalmotor.
Functional, deosebim:
- paleocortexul, creierul olfactiv, constituit din bulbii, tracturile si trigonul olfactiv, si are functii legate de simtul primar al mirosului (zona olfactiva primara);
- arhicortexul, creierul de comportament, este constituit mai ales din formatiunile hipocampice. Arhicortexul este centrul de reglare a unor reactii vegetative. in corelatie cu hipotalamusul determina comportamentul emotional si instinctual, reglarea aportului alimentar si a unor miscari legate de actul alimentatiei (supt, deglutitie, masticatie), reglarea activitatii sexuale si mentinerea atentiei.
b) Neocortexul, formatiune noua, filogenetic, care este constituita din sase straturi de celule: molecular - format din fibre nervoase si neuroni de talie mica; granular extern - format dintr-un numar mare de neuroni mici; piramidal extern - format din neuroni piramidali de talie mijlocie; granular intern - format din neuroni piramidali de talie mare (neuroni piramidali ai lui Betz); fusiform - format din neuroni fusiformi, dar si de alte forme .
Din punct de vedere fiziologic neocortexul cuprinde trei tipuri de zone: senzitive (neocortexul receptor), motorii (neocortexul efector) side asociatie. Zonele senzitive sau receptoare cuprind arii senzitive si senzoriale, in care predomina celulele granulare .Ariile senzitive sau somestezice, situate in girusul postcentral din lobul parietal, sunt zonele unde se proiecteaza fibrele sensibilitatii cutanate si proprioceptive.
Fibrele sensibilitatii tactile, termice, dureroase si proprioceptive se proiecteaza amestecat. Reprezentarea grafica, schematica, a proiectiei anumitor regiuni ale corpului pe suprafata ariei somestezice primare, in functie de densitatea fibrelor senzitive, poarta denumirea de homunculus senzitiv (fig. 261). Ariile senzoriale sunt arii speciale unde se proiecteaza fibrele vizuale (aria vizuala), auditive (aria auditiva) si olfactive (aria olfactiva).
Zonele motorii sau efectoare cuprind arii ale motricitatii:
Reprezentarea grafica, schematica, a proiectiei diferitelor regiuni ale corpului pe suprafata ariei motorii principale, in functie de densitatea fibrelor motorii si marimea suprafetei de proiectie, poarta numele de homunculus motor. Zonele de asociatie - sunt situate in lobul frontal (pentru functii psihice si de comportament), in lobul temporal (pentru reactii emotionale, memorie vizuala, activitate sexuala) si in zona parietooccipitala (de integrare superioara a activitatii somatice).
Functiile acestora fac parte din activitatea nervoasa superioara a neocortexului. Aferentele si eferentele vegetative proiecteaza, de asemenea, si in aria premotorie 6. in zonele corticale exista numeroase fibre de legatura aferente si eferente, care asigura unitatea functionala a cortexului. Datorita acestora, stimularea zonelor senzitive determina raspunsuri motorii sau vegetative adecvate, realizand o unitate senzitivo-motorie.
Functiile scoartei cerebrale
La baza proceselor corticale stau actele reflexe. Exista doua categorii de reflexe: neconditionate si conditionate.Reflexele neconditionate sunt innascute si comune tuturor indivizilor, sunt constante si invariabile, adica nu dispar si se produc in acelasi fel, ori de cate ori excitantul se repeta; se mostenesc, adica se transmit neschimbate generatiilor de indivizi din aceeasi specie; arcul lor reflex se inchide la nivelele inferioare ale axului cerebro-spinal (maduva, trunchi cerebral) si au cai preformate (exista si la nastere). Unele reflexe neconditionate sunt simple: clipit, tuse, stranut, voma, secretie salivara etc, altele sunt reflexe complexe, acestea se produc in lant si sunt cunoscute sub numele de instincte: alimentar, de aparare, de reproducere etc.
Reflexele conditionate sunt dobandite in cursul vietii, sunt temporare, individuale si nu au cai preformate. Arcurile lor reflexe se inchid la nivelul cortexului. Reflexele conditionate se formeaza pe baza celor neconditionate, prin coincidenta repetata in timp a doi excitanti, unul neconditionat si unul conditionat. Mecanismul formarii unui reflex conditionat consta in stabilirea unei legaturi functionale temporare intre focarele de excitatie corticala ale celor doi excitanti care coincid (neconditionat si conditionat), in situatiile in care excitantul conditionat este foarte puternic si nu este urmat de excitantul neconditionat sau este urmat la un interval mare de timp, focarul neconditionat este inhibat si reflexul nu se mai produce.
Procesele nervoase fundamentale
Excitatia si inhibitia sunt doua procese fundamentale care reprezinta doua stari functionale ale sistemului nervos. Excitatia este starea de activitate a neuronilor dintr-un centru nervos, care transmisa la un organ efector (muschi, glanda etc), provoaca, mentine sau accelereaza activitatea acestuia. Inhibitia este procesul opus excitatiei prin care se ajunge la diminuarea, intarzierea sau incetarea activitatii organului efector. Ea este, de asemenea, un proces activ.
Excitatia se poate transforma in inhibitie si invers, proces denumit dinamica corticala. in cadrul dinamicii corticale a proceselor de excitatie si inhibitie deosebim: iradierea, concentrarea si inductia reciproca. Iradierea consta in extinderea excitatiei sau a inhibitiei dintr-o zona corticala in zonele corticale vecine sau in zonele mai indepartate, dar legate functional de prima.
Marimea procesului de iradiere depinde de intensitatea stimulului. Iradierea procesului de excitatie este mult mai rapida decat a procesului de inhibitie. Concentrarea este un proces activ, opus fenomenului de iradiere. El consta in revenirea excitatiei sau inhibitiei la zona initiala de plecare. Inductia reciproca consta in faptul ca un focar de excitatie provoaca inhibitia in punctele din jurul lui, in timp ce un focar de inhibitie provoaca in jurul lui o zona de excitatie.
Inductia poate fi negativa, cand o zona corticala excitata produce in jurul sau o zona de inhibitie, si pozitiva, cand o zona corticala inhibata induce in jurul ei o zona de excitatie. Inductia reciproca tinde sa limiteze extinderea excitatiei sau a inhibitiei, iar din aceasta interdependenta rezulta un echilibru cortical functional intre cele doua procese.
Formele inhibitiei
Au fost stabilite doua forme ale inhibitiei: inhibitia interna (conditionata sau activa); inhibitia externa (neconditionata sau pasiva).
1. Inhibitia interna (conditionata, dobandita sau activa) caracterizeaza numai activitatea scoartei cerebrale. Se dobandeste in anumite conditii ca si reflexul conditionat.
Ea poate fi:
a) inhibitia de stingere se produce atunci cand excitantul conditionat nu mai este asociat cu excitantul neconditionat. Ea are o mare valoare adaptativa, permitand elaborarea unui numar mare de reflexe, perfect acordate la conditiile mereu schimbatoare ale existentei;
b) inhibitia de diferentiere permite distingerea intre doi sau mai multi excitanti asemanatori si apropiati. De exemplu, daca unui caine i s-a creat reflexul salivar conditionat pentru un excitant sonor cu un numar de 96 batai de metronom pe minut, el nu va saliva cand metronomul va bate cu frecventa superioara sau inferioara, ceea ce inseamna ca s-a facut diferentierea;
2. Inhibitia externa (conditionata, innascuta sau pasiva) nu caracterizeaza numai activitatea scoartei cerebrale, ci se manifesta in toate etajele axului cerebrospinal.
Formele ei sunt:
a) inhibitia de protectie, cand intensitatea stimulului este prea mare sau excitatia actioneaza timp indelungat, depasind capacitatea functionala a celulelor nervoase. in acest caz, excitatia trece in inhibitie, ferind astfel neuronii de epuizare. O forma a inhibitiei de protectie este somnul;
b) inhibitia externa se produce cand un excitant puternic, necunoscut, actioneaza in timpul elaborarii desfasurarii unui act reflex conditionat. De exemplu, reflexul conditionat pentru un excitant luminos este inhibat, daca in acelasi timp se produce un zgomot puternic.
Din punct de vedere fiziologic neocortexul cuprinde trei tipuri de zone: senzitive (neocortexul receptor), motorii (neocortexul efector) side asociatie. Zonele senzitive sau receptoare cuprind arii senzitive si senzoriale, in care predomina celulele granulare .Ariile senzitive sau somestezice, situate in girusul postcentral din lobul parietal, sunt zonele unde se proiecteaza fibrele sensibilitatii cutanate si proprioceptive.
Fibrele sensibilitatii tactile, termice, dureroase si proprioceptive se proiecteaza amestecat. Reprezentarea grafica, schematica, a proiectiei anumitor regiuni ale corpului pe suprafata ariei somestezice primare, in functie de densitatea fibrelor senzitive, poarta denumirea de homunculus senzitiv (fig. 261). Ariile senzoriale sunt arii speciale unde se proiecteaza fibrele vizuale (aria vizuala), auditive (aria auditiva) si olfactive (aria olfactiva).
Zonele motorii sau efectoare cuprind arii ale motricitatii:
- aria motricitatii voluntare este localizata in girusul precentral al lobului frontal in care predomina neuronii piramidali uriasi Betz. De aici iau nastere caile descendente piramidale constituite din doi neuroni;
- aria premotorie reprezinta originea fibrelor nervoase care, dupa sinapsa din corpii striati, ajung in nucleii din trunchiul cerebral de unde pornesc caile extrapiramidale descrise la maduva spinarii. in aceasta arie predomina neuronii piramidali mici.
Reprezentarea grafica, schematica, a proiectiei diferitelor regiuni ale corpului pe suprafata ariei motorii principale, in functie de densitatea fibrelor motorii si marimea suprafetei de proiectie, poarta numele de homunculus motor. Zonele de asociatie - sunt situate in lobul frontal (pentru functii psihice si de comportament), in lobul temporal (pentru reactii emotionale, memorie vizuala, activitate sexuala) si in zona parietooccipitala (de integrare superioara a activitatii somatice).
Functiile acestora fac parte din activitatea nervoasa superioara a neocortexului. Aferentele si eferentele vegetative proiecteaza, de asemenea, si in aria premotorie 6. in zonele corticale exista numeroase fibre de legatura aferente si eferente, care asigura unitatea functionala a cortexului. Datorita acestora, stimularea zonelor senzitive determina raspunsuri motorii sau vegetative adecvate, realizand o unitate senzitivo-motorie.
Functiile scoartei cerebrale
La baza proceselor corticale stau actele reflexe. Exista doua categorii de reflexe: neconditionate si conditionate.Reflexele neconditionate sunt innascute si comune tuturor indivizilor, sunt constante si invariabile, adica nu dispar si se produc in acelasi fel, ori de cate ori excitantul se repeta; se mostenesc, adica se transmit neschimbate generatiilor de indivizi din aceeasi specie; arcul lor reflex se inchide la nivelele inferioare ale axului cerebro-spinal (maduva, trunchi cerebral) si au cai preformate (exista si la nastere). Unele reflexe neconditionate sunt simple: clipit, tuse, stranut, voma, secretie salivara etc, altele sunt reflexe complexe, acestea se produc in lant si sunt cunoscute sub numele de instincte: alimentar, de aparare, de reproducere etc.
Reflexele conditionate sunt dobandite in cursul vietii, sunt temporare, individuale si nu au cai preformate. Arcurile lor reflexe se inchid la nivelul cortexului. Reflexele conditionate se formeaza pe baza celor neconditionate, prin coincidenta repetata in timp a doi excitanti, unul neconditionat si unul conditionat. Mecanismul formarii unui reflex conditionat consta in stabilirea unei legaturi functionale temporare intre focarele de excitatie corticala ale celor doi excitanti care coincid (neconditionat si conditionat), in situatiile in care excitantul conditionat este foarte puternic si nu este urmat de excitantul neconditionat sau este urmat la un interval mare de timp, focarul neconditionat este inhibat si reflexul nu se mai produce.
Procesele nervoase fundamentale
Excitatia si inhibitia sunt doua procese fundamentale care reprezinta doua stari functionale ale sistemului nervos. Excitatia este starea de activitate a neuronilor dintr-un centru nervos, care transmisa la un organ efector (muschi, glanda etc), provoaca, mentine sau accelereaza activitatea acestuia. Inhibitia este procesul opus excitatiei prin care se ajunge la diminuarea, intarzierea sau incetarea activitatii organului efector. Ea este, de asemenea, un proces activ.
Excitatia se poate transforma in inhibitie si invers, proces denumit dinamica corticala. in cadrul dinamicii corticale a proceselor de excitatie si inhibitie deosebim: iradierea, concentrarea si inductia reciproca. Iradierea consta in extinderea excitatiei sau a inhibitiei dintr-o zona corticala in zonele corticale vecine sau in zonele mai indepartate, dar legate functional de prima.
Marimea procesului de iradiere depinde de intensitatea stimulului. Iradierea procesului de excitatie este mult mai rapida decat a procesului de inhibitie. Concentrarea este un proces activ, opus fenomenului de iradiere. El consta in revenirea excitatiei sau inhibitiei la zona initiala de plecare. Inductia reciproca consta in faptul ca un focar de excitatie provoaca inhibitia in punctele din jurul lui, in timp ce un focar de inhibitie provoaca in jurul lui o zona de excitatie.
Inductia poate fi negativa, cand o zona corticala excitata produce in jurul sau o zona de inhibitie, si pozitiva, cand o zona corticala inhibata induce in jurul ei o zona de excitatie. Inductia reciproca tinde sa limiteze extinderea excitatiei sau a inhibitiei, iar din aceasta interdependenta rezulta un echilibru cortical functional intre cele doua procese.
Formele inhibitiei
Au fost stabilite doua forme ale inhibitiei: inhibitia interna (conditionata sau activa); inhibitia externa (neconditionata sau pasiva).
1. Inhibitia interna (conditionata, dobandita sau activa) caracterizeaza numai activitatea scoartei cerebrale. Se dobandeste in anumite conditii ca si reflexul conditionat.
Ea poate fi:
a) inhibitia de stingere se produce atunci cand excitantul conditionat nu mai este asociat cu excitantul neconditionat. Ea are o mare valoare adaptativa, permitand elaborarea unui numar mare de reflexe, perfect acordate la conditiile mereu schimbatoare ale existentei;
b) inhibitia de diferentiere permite distingerea intre doi sau mai multi excitanti asemanatori si apropiati. De exemplu, daca unui caine i s-a creat reflexul salivar conditionat pentru un excitant sonor cu un numar de 96 batai de metronom pe minut, el nu va saliva cand metronomul va bate cu frecventa superioara sau inferioara, ceea ce inseamna ca s-a facut diferentierea;
2. Inhibitia externa (conditionata, innascuta sau pasiva) nu caracterizeaza numai activitatea scoartei cerebrale, ci se manifesta in toate etajele axului cerebrospinal.
Formele ei sunt:
a) inhibitia de protectie, cand intensitatea stimulului este prea mare sau excitatia actioneaza timp indelungat, depasind capacitatea functionala a celulelor nervoase. in acest caz, excitatia trece in inhibitie, ferind astfel neuronii de epuizare. O forma a inhibitiei de protectie este somnul;
b) inhibitia externa se produce cand un excitant puternic, necunoscut, actioneaza in timpul elaborarii desfasurarii unui act reflex conditionat. De exemplu, reflexul conditionat pentru un excitant luminos este inhibat, daca in acelasi timp se produce un zgomot puternic.
Enciclopedie de biologie, Editura ALL