Enciclopedia clopotel
Anticorpii si imunitatea
Anticorpii sunt substante proteice din clasa gammaglobulinelor, imunoglobuline care circula in plasma sangvina. Anticorpii specifici sunt formati de catre limfocite la patrunderea in organism a agentilor straini, numiti antigeni. Un rol important in acest proces il joaca limfocitele T, prin pastrarea „memoriei imunitare" la nivel celular (imunitate celulara), si limfocitele B, care sintetizeaza anticorpi specifici (imunitate umorala). Acestea alcatuiesc, impreuna cu macrofagele rezultate din iesirea monocitelor din vase in tesuturi, sistemul celular al imunitatii. Ei sunt transportati in tot corpul si astfel pot participa la apararea lui in orice teritoriu.
Prin anticorpii sai, organismul este capabil sa reziste la tot felul de infectii comune. Aceasta capacitate de aparare chimica este cunoscuta sub denumirea de imunitate naturala. Fata de unii agenti, ea poate fi innascuta, insa, in general, se dobandeste ca urmare a reactiei organismului fata de diferite infectii intamplatoare. Pentru a pune organismul la adapost fata de asemenea de maladii infectioase, se poate provoca imunitatea prin germeni patogeni debilitati (atenuati), adica prin vaccinare (ex.: contra scarlatinei, a variolei si altele).
Metoda vaccinarii a fost introdusa in tara noastra de renumitul savant roman dr. Victor Babes. in unele cazuri, capacitatea de aparare a organismului poate fi considerabil sporita prin administrarea de seruri (ex.: antidifteric, antitetanic etc), obtinute de la persoane sau de la animale imunizate. Tratamentul medical se numeste seroterapie. in tara noastra, aceasta metoda terapeutica este foarte extinsa. Serurile preparate in institutele noastre se bucura de renume mondial. Primul institut de seruri si vaccinuri de la noi a fost infiintat de savantul dr. Ion Cantacuzino.
Coagularea sangelui reprezinta un mijloc de aparare a organismului impotriva pierderilor de sange (hemoragii). Organismul este continuu amenintat de hemoragii, dar el este dotat cu mecanisme prin care se opune acestora. Totalitatea mecanismelor fiziologice care se opun pierderilor de sange se numeste hemostaza fiziologica. Pentru intelegerea hemostazei este necesar sa cunoastem al treilea element figurat al sangelui - plachetele sangvine - care participa in toate mecanismele hemostazei.
Plachetele sangvine sau trombocitele nu sunt celule, nu contin nuclei, ci sunt doar fragmente de citoplasma, desprinse din anumite celule ale maduvei hematopoietice. Ele contin si transporta factorii hemostazei. Numarul trombocitelor pe 1 mm3 de sange este de 150.000-400.000. Scaderea numarului sub 150.000 duce la perturbari ale hemostazei fiziologice.
Trombocitele au proprietatea de a se grupa in gramajoare (aglutinare) ori de cate ori vin in contact cu o suprafata aspra. Fiind foarte fragile, se sparg varsandu-si continutul in plasma. in ordinea intrarii in actiune, mecanismele hemostazei sunt:
1) Vasoconstrictia, prin care se intelege micsorarea lumenului vascular.
2) Aglutinarea trombocitelor, in lumenul vaselor sectionate formeaza adevarate dopuri - trombusi, ce opresc curgerea sangelui, daca vasele sectionate sunt de calibru foarte mic (capilare).
Coagularea sangelui este considerata in prezent un foarte complicat proces biologic. El consta in trecerea fibrinogenului solubil (proteina plasmatica cu molecula fibrilara) in fibrina insolubila, ce formeaza o retea in ochiurile careia se prind elementele figurate ale sangelui formand cheagul. Astfel se formeaza un dop de fibrina, prin care se realizeaza inchiderea definitiva a vaselor. Prin retragerea treptata a cheagului, se elimina serul sangvin care reprezinta plasma lipsita de fibrinogen. La formarea cheagului de fibrina participa 13 fractiuni proteice din plasma (factorii coagularii) in afara de factorii trombocitari. Trecerea fibrinogenului solubil in fibrina insolubila este un fenomen enzimatic.
Enzima ce catalizeaza aceasta reactie este trombina, care se gaseste in plasma in forma inactiva de protrombina. Activarea protrombinei se realizeaza sub actiunea unei substante eliberate de trombocite si a unor factori plasmatici ai coagularii, cu care formeaza tromboplastina activa. Calciul sub forma de ioni este indispensabil reactiilor din procesul coagularii. Daca sangele se trateaza cu oxalat sau citrat de sodiu, ionii de Ca++ precipita sub forma de oxalat sau citrat de calciu si coagularea nu mai are loc; pe aceasta proprietate se bazeaza pastrarea sangelui conservat.
Cunoasterea mecanismului coagularii a elucidat multe probleme, explicand pentru ce la unele persoane sangele se coaguleaza cu foarte multa greutate ducand la pierderi insemnate de sange. Hemoragiile se datoreaza absentei unuia din cei 13 factori ai coagularii si poarta numele de defecte ale coagularii. Dintre defectele coagularii mostenite, mai bine cunoscuta este hemofilia care se manifesta prin pierderi masive de sange la cea mai mica deschidere a vaselor.
Boala este transmisa prin femei, dar este aparenta numai la barbati. Daca hemoragia este prea mare, trebuie sa intervenim inlocuind masa sangvina pierduta cu sange de la alta persoana, fie direct (sange proaspat), fie cu sange conservat, adica obtinut in urma unei transfuzii. Exista insa pericolul incompatibilitati intre sangele primitorului si sangele donatorului; incompatibilitatea este explicata prin existenta grupelor sangvine.
Grupele sangvine
Cunoasterea imunitatii si a reactiei ce are loc intre germenii sau proteinele straine intrate in organism si anticorpii care se formeaza permite intelegerea fenomenului de incompatibilitate sangvina. Reactia dintre antigeni si anticorpi este de aglutinare. Acest lucru se petrece si in cazul incompatibilitatii sangvine, cand hematiile straine (din sangele donatorului) sunt aglutinate de plasma sangelui primitorului, care poseda anticorpi preformati numiti aglutinine.
In hematii se gaseste aglutinogenul (antigenul). Sunt doi aglutinogeni notati cu literele A si B. Dupa cum hematiile contin ambii aglutinogeni, unul sau nici unul, s-au descris patru grupe sangvine la om. Aglutininele din plasma, tot in numar de doua, au fost notate cu literele a si b. in sangele aceluiasi individ, niciodata nu se gaseste aglutinogenul si aglutinina de acelasi fel.Ori de cate ori aglutinogenul se intalneste cu aglutimina de acelasi fel, are loc aglutinarea, deci sangele este incompatibil.
Sangele din grupa I, neavand in hematiile sale niciun fel de aglutinogen, poate fi transfuzat oricarui individ. Persoanele care fac parte din aceasta grupa sunt donatori universali. In schimb, persoanele din grupa IV fiind lipsite de aglutinine pot primi sange de la toate grupele, deci sunt primitori universali. Persoanele apartinand grupelor A si B pot primi sange de la donatorul universal si din grupa lor si pot da sange persoanelor din grupa lor si celor din grupa AB. Prin metode de laborator se determina grupa sangvina a fiecarei persoane inainte de a se face transfuzii, evitandu-se astfel accidentele care pot duce la moarte.
Prin anticorpii sai, organismul este capabil sa reziste la tot felul de infectii comune. Aceasta capacitate de aparare chimica este cunoscuta sub denumirea de imunitate naturala. Fata de unii agenti, ea poate fi innascuta, insa, in general, se dobandeste ca urmare a reactiei organismului fata de diferite infectii intamplatoare. Pentru a pune organismul la adapost fata de asemenea de maladii infectioase, se poate provoca imunitatea prin germeni patogeni debilitati (atenuati), adica prin vaccinare (ex.: contra scarlatinei, a variolei si altele).
Metoda vaccinarii a fost introdusa in tara noastra de renumitul savant roman dr. Victor Babes. in unele cazuri, capacitatea de aparare a organismului poate fi considerabil sporita prin administrarea de seruri (ex.: antidifteric, antitetanic etc), obtinute de la persoane sau de la animale imunizate. Tratamentul medical se numeste seroterapie. in tara noastra, aceasta metoda terapeutica este foarte extinsa. Serurile preparate in institutele noastre se bucura de renume mondial. Primul institut de seruri si vaccinuri de la noi a fost infiintat de savantul dr. Ion Cantacuzino.
Coagularea sangelui reprezinta un mijloc de aparare a organismului impotriva pierderilor de sange (hemoragii). Organismul este continuu amenintat de hemoragii, dar el este dotat cu mecanisme prin care se opune acestora. Totalitatea mecanismelor fiziologice care se opun pierderilor de sange se numeste hemostaza fiziologica. Pentru intelegerea hemostazei este necesar sa cunoastem al treilea element figurat al sangelui - plachetele sangvine - care participa in toate mecanismele hemostazei.
Plachetele sangvine sau trombocitele nu sunt celule, nu contin nuclei, ci sunt doar fragmente de citoplasma, desprinse din anumite celule ale maduvei hematopoietice. Ele contin si transporta factorii hemostazei. Numarul trombocitelor pe 1 mm3 de sange este de 150.000-400.000. Scaderea numarului sub 150.000 duce la perturbari ale hemostazei fiziologice.
Trombocitele au proprietatea de a se grupa in gramajoare (aglutinare) ori de cate ori vin in contact cu o suprafata aspra. Fiind foarte fragile, se sparg varsandu-si continutul in plasma. in ordinea intrarii in actiune, mecanismele hemostazei sunt:
1) Vasoconstrictia, prin care se intelege micsorarea lumenului vascular.
2) Aglutinarea trombocitelor, in lumenul vaselor sectionate formeaza adevarate dopuri - trombusi, ce opresc curgerea sangelui, daca vasele sectionate sunt de calibru foarte mic (capilare).
Coagularea sangelui este considerata in prezent un foarte complicat proces biologic. El consta in trecerea fibrinogenului solubil (proteina plasmatica cu molecula fibrilara) in fibrina insolubila, ce formeaza o retea in ochiurile careia se prind elementele figurate ale sangelui formand cheagul. Astfel se formeaza un dop de fibrina, prin care se realizeaza inchiderea definitiva a vaselor. Prin retragerea treptata a cheagului, se elimina serul sangvin care reprezinta plasma lipsita de fibrinogen. La formarea cheagului de fibrina participa 13 fractiuni proteice din plasma (factorii coagularii) in afara de factorii trombocitari. Trecerea fibrinogenului solubil in fibrina insolubila este un fenomen enzimatic.
Enzima ce catalizeaza aceasta reactie este trombina, care se gaseste in plasma in forma inactiva de protrombina. Activarea protrombinei se realizeaza sub actiunea unei substante eliberate de trombocite si a unor factori plasmatici ai coagularii, cu care formeaza tromboplastina activa. Calciul sub forma de ioni este indispensabil reactiilor din procesul coagularii. Daca sangele se trateaza cu oxalat sau citrat de sodiu, ionii de Ca++ precipita sub forma de oxalat sau citrat de calciu si coagularea nu mai are loc; pe aceasta proprietate se bazeaza pastrarea sangelui conservat.
Cunoasterea mecanismului coagularii a elucidat multe probleme, explicand pentru ce la unele persoane sangele se coaguleaza cu foarte multa greutate ducand la pierderi insemnate de sange. Hemoragiile se datoreaza absentei unuia din cei 13 factori ai coagularii si poarta numele de defecte ale coagularii. Dintre defectele coagularii mostenite, mai bine cunoscuta este hemofilia care se manifesta prin pierderi masive de sange la cea mai mica deschidere a vaselor.
Boala este transmisa prin femei, dar este aparenta numai la barbati. Daca hemoragia este prea mare, trebuie sa intervenim inlocuind masa sangvina pierduta cu sange de la alta persoana, fie direct (sange proaspat), fie cu sange conservat, adica obtinut in urma unei transfuzii. Exista insa pericolul incompatibilitati intre sangele primitorului si sangele donatorului; incompatibilitatea este explicata prin existenta grupelor sangvine.
Grupele sangvine
Cunoasterea imunitatii si a reactiei ce are loc intre germenii sau proteinele straine intrate in organism si anticorpii care se formeaza permite intelegerea fenomenului de incompatibilitate sangvina. Reactia dintre antigeni si anticorpi este de aglutinare. Acest lucru se petrece si in cazul incompatibilitatii sangvine, cand hematiile straine (din sangele donatorului) sunt aglutinate de plasma sangelui primitorului, care poseda anticorpi preformati numiti aglutinine.
|
Grupa |
Felul
aglutinogenului |
Felul
aglutininei |
|
I
II
III IV
|
0 A B AB |
a,b 0 |
In hematii se gaseste aglutinogenul (antigenul). Sunt doi aglutinogeni notati cu literele A si B. Dupa cum hematiile contin ambii aglutinogeni, unul sau nici unul, s-au descris patru grupe sangvine la om. Aglutininele din plasma, tot in numar de doua, au fost notate cu literele a si b. in sangele aceluiasi individ, niciodata nu se gaseste aglutinogenul si aglutinina de acelasi fel.Ori de cate ori aglutinogenul se intalneste cu aglutimina de acelasi fel, are loc aglutinarea, deci sangele este incompatibil.
Sangele din grupa I, neavand in hematiile sale niciun fel de aglutinogen, poate fi transfuzat oricarui individ. Persoanele care fac parte din aceasta grupa sunt donatori universali. In schimb, persoanele din grupa IV fiind lipsite de aglutinine pot primi sange de la toate grupele, deci sunt primitori universali. Persoanele apartinand grupelor A si B pot primi sange de la donatorul universal si din grupa lor si pot da sange persoanelor din grupa lor si celor din grupa AB. Prin metode de laborator se determina grupa sangvina a fiecarei persoane inainte de a se face transfuzii, evitandu-se astfel accidentele care pot duce la moarte.
Enciclopedie de biologie, Editura ALL