Enciclopedia clopotel
Sistemul circulator limfatic
Lichidul interstitial provine din sange, insa spre deosebire de acesta, el nu contine elemente figurate si substante proteice macromoleculare (serumalbumine, serumglobuline si fibrinogen). Din cauza unor substante organice care rezulta din metabolismul tesuturilor, compozitia lichidului interstitial difera nu numai de la un teritoriu al corpului la alt teritoriu, ci si in acelasi loc, in functie de activitatea fiziologica indeplinita.
Limfa
Lichidul interstitial patrunde in mod treptat in interiorul unor capilare, chiar la nivelul spatiilor dintre celule, dand nastere limfei. Limfa nu este absolut identica cu lichidul interstitial, deoarece ea mai con{ine si un numar considerabil de limfocite si o seama de substante proteice cu care se imbogateste in cursul trecerii prin sistemul limfatic.
Drenarea lichidului interstitial se realizeaza prin reteaua de capilare limfatice. Ele converg spre vase colectoare mai importante, numite vene limfatice, iar acestea, la randul lor, conflueaza: cele din regiunea capului, a bratului drept si a jumatatii superioare a partii drepte a toracelui intr-un vas limfatic numit marea vena limfatica, prin care limfa se varsa in unghiul format de vena jugulara interna si vena subclaviculara dreapta, pe cand cele din restul corpului se deschid intr-un canal toracic situat in apropierea coloanei vertebrale, prin care limfa se varsa in vena subclaviculara stanga .
Sistemul limfatic se deosebeste de sistemul circulator sangvin prin urmatoarele caractere principale:
• este adaptat in functie de drenarea tesuturilor, din care cauza capilarele sale formeaza retele terminale (in forma de deget de manusa), pe cand capilarele sangvine fac legatura intre artere si vene;
• peretii vaselor limfatice sunt mai delicati decat cei ai vaselor sangvine, asemanandu-se cu cei ai venelor. Poseda cele trei tunici caracteristice, insa tunica medie are fibrele musculare orientate in sensuri diferite.
Poseda valvule asemanatoare cu ale venelor.Pe traseul venelor limfatice si mai ales la locul unor confluente ale acestora se gasesc niste formatii caracteristice, numite ganglioni limfatici prin care trebuie sa treaca limfa in mod obligatoriu. Examinandu-se la microscop sectiunile facute printr-un ganglion limfatic, se poate constata ca are urmatoarea structura: la exterior este invelit intr-o capsula conjunctiva, din care patrund spre interiorul sau niste fasii sau trabecule, datorita carora continutul sau este divizat in mai multi foliculi.
Foliculii sunt formati din celule care dau nastere la limfocite; printre foliculi se mai gasesc si niste spatii sinuoase, prin care trece limfa de la vasele aferente spre vasul eferent, luand pe parcurs un mare numar de limfocite. Fiecare ganglion poseda si o irigatie obisnuita sangvina. Rolul irigatiei sangvine este acela de a asigura metabolismul elementelor structurale ganglionare. Ganglionii limfatici sunt mai numerosi in anumite teritorii ale corpului (gat, axila, mezenter, plamani regiunea inghinala) .
Tesut limfoid abundent se gaseste si in: splina, timus, amigdale etc. in cazul unor infectii, volumul lor creste foarte mult deoarece se produce o reactie de aparare, care consta in intensificarea formarii de celule fagocitare (macrofage) care distrug microorganismele aduse din tesuturi de limfa. Circulatia limfei este asigurata prin aceleasi actiuni fiziologice care intervin si in cazul circulatiei venoase, cu exceptia presiunii restante.
Circulatia limfatica nu poate beneficia direct de efortul cardiac, deoarece retelele capilare limfatice nu au nici o legatura directa cu sistemul circulator sangvin. Din aceasta cauza, circulatia limfatica se efectueaza deosebit de lent. Intrucat rolul cel mai mare in circulara limfatica il au aspiratia toracica si presiunea exercitata de contractiile musculaturi somatice, activitatea ei poate fi asigurata prin exercitii fizice. in caz de oboseala, acestea pot fi inlocuite prin masaje.
Limfa
Lichidul interstitial patrunde in mod treptat in interiorul unor capilare, chiar la nivelul spatiilor dintre celule, dand nastere limfei. Limfa nu este absolut identica cu lichidul interstitial, deoarece ea mai con{ine si un numar considerabil de limfocite si o seama de substante proteice cu care se imbogateste in cursul trecerii prin sistemul limfatic.
Drenarea lichidului interstitial se realizeaza prin reteaua de capilare limfatice. Ele converg spre vase colectoare mai importante, numite vene limfatice, iar acestea, la randul lor, conflueaza: cele din regiunea capului, a bratului drept si a jumatatii superioare a partii drepte a toracelui intr-un vas limfatic numit marea vena limfatica, prin care limfa se varsa in unghiul format de vena jugulara interna si vena subclaviculara dreapta, pe cand cele din restul corpului se deschid intr-un canal toracic situat in apropierea coloanei vertebrale, prin care limfa se varsa in vena subclaviculara stanga .
Sistemul limfatic se deosebeste de sistemul circulator sangvin prin urmatoarele caractere principale:
• este adaptat in functie de drenarea tesuturilor, din care cauza capilarele sale formeaza retele terminale (in forma de deget de manusa), pe cand capilarele sangvine fac legatura intre artere si vene;
• peretii vaselor limfatice sunt mai delicati decat cei ai vaselor sangvine, asemanandu-se cu cei ai venelor. Poseda cele trei tunici caracteristice, insa tunica medie are fibrele musculare orientate in sensuri diferite.
Poseda valvule asemanatoare cu ale venelor.Pe traseul venelor limfatice si mai ales la locul unor confluente ale acestora se gasesc niste formatii caracteristice, numite ganglioni limfatici prin care trebuie sa treaca limfa in mod obligatoriu. Examinandu-se la microscop sectiunile facute printr-un ganglion limfatic, se poate constata ca are urmatoarea structura: la exterior este invelit intr-o capsula conjunctiva, din care patrund spre interiorul sau niste fasii sau trabecule, datorita carora continutul sau este divizat in mai multi foliculi.
Foliculii sunt formati din celule care dau nastere la limfocite; printre foliculi se mai gasesc si niste spatii sinuoase, prin care trece limfa de la vasele aferente spre vasul eferent, luand pe parcurs un mare numar de limfocite. Fiecare ganglion poseda si o irigatie obisnuita sangvina. Rolul irigatiei sangvine este acela de a asigura metabolismul elementelor structurale ganglionare. Ganglionii limfatici sunt mai numerosi in anumite teritorii ale corpului (gat, axila, mezenter, plamani regiunea inghinala) .
Tesut limfoid abundent se gaseste si in: splina, timus, amigdale etc. in cazul unor infectii, volumul lor creste foarte mult deoarece se produce o reactie de aparare, care consta in intensificarea formarii de celule fagocitare (macrofage) care distrug microorganismele aduse din tesuturi de limfa. Circulatia limfei este asigurata prin aceleasi actiuni fiziologice care intervin si in cazul circulatiei venoase, cu exceptia presiunii restante.
Circulatia limfatica nu poate beneficia direct de efortul cardiac, deoarece retelele capilare limfatice nu au nici o legatura directa cu sistemul circulator sangvin. Din aceasta cauza, circulatia limfatica se efectueaza deosebit de lent. Intrucat rolul cel mai mare in circulara limfatica il au aspiratia toracica si presiunea exercitata de contractiile musculaturi somatice, activitatea ei poate fi asigurata prin exercitii fizice. in caz de oboseala, acestea pot fi inlocuite prin masaje.
Enciclopedie de biologie, Editura ALL