Enciclopedia clopotel
Ecologia amfibienilor
Amfibienii (anurele si urodelele) traiesc in locuri umede.
Tegumentul lor le apara partial contra uscaciunii, prin abundenta de glande
mucoase. in general, aceste animale nu se departeaza de apa. Cand traiesc intr-un
biotop uscat, ies numai in cursul noptii sau pe vreme umeda. Umiditatea
atmosferica este necesara si pentru respiratia cutanata. Biotopurile de uscat,
care servesc la adapostul amfibienilor, sunt frunzarul de padure (Rana
dalmatina), frunzarul trunchiurilor putrede sau spatiile de sub pietre (Salamandra
maculosa, specii de Triturus), ramurile copacilor (Hyla arborea, Dendrobates)
sau sub pamant (Pelobates fuscus).
Dupa natura biotopului preferat, amfibienii se pot imparti in mari grupuri ecologice.
O mica parte din amfibieni sunt forme pur acvatice traind in apa in toate stadiile de dezvoltare. Printre acestea sunt specii care nu ies niciodata pe uscat: proteidele, sirenidele si amfiuidele dintre urodele si xenopidele si Pipa americana dintre anure. Aceasta din urma pastreaza si in stare adulta linia laterala.
Majoritatea amfibienilor duc o viata semiacvatica. Majoritatea timpului se gasesc pe uscat, iar in perioada reproducerii raman in apa, unde si ierneaza. in aceasta grupa intra broastele raioase, salamandra si Rana temporaria.
Unele specii de anure sunt adaptate la viata arboricola. Se hranesc si uneori se reproduc intre ramurile arborilor. Brotacelul se hraneste pe arbori, se inmulteste in apa si ierneaza in pamant. Genul Phyllomedusa se reproduce pe arbori, iar ouale se dezvolta in apa acumulata intre frunze.
In unele cazuri, amfibienii duc in majoritatea timpului o viata subterana. in aceasta grupa intra gimnofionii, care ies mai rar la suprafata sau inoata in apa. Dintre anure, genul Polobates duce in mod predominant o viata subterana, iesind numai noaptea sau in perioada de reproducere pentru asi depunde ouale. Ca adaptare la viata de sapato, Pelobates are un pinten in regiunea ventrala a labei piciorului posterior. Cu putine exceptii, dezvoltarea embrionara se petrece in mediul acvatic.
Amfibienii nu traiesc nici in apele salmastr nici in apele marilor.
Dupa natura biotopului preferat, amfibienii se pot imparti in mari grupuri ecologice.
O mica parte din amfibieni sunt forme pur acvatice traind in apa in toate stadiile de dezvoltare. Printre acestea sunt specii care nu ies niciodata pe uscat: proteidele, sirenidele si amfiuidele dintre urodele si xenopidele si Pipa americana dintre anure. Aceasta din urma pastreaza si in stare adulta linia laterala.
Majoritatea amfibienilor duc o viata semiacvatica. Majoritatea timpului se gasesc pe uscat, iar in perioada reproducerii raman in apa, unde si ierneaza. in aceasta grupa intra broastele raioase, salamandra si Rana temporaria.
Unele specii de anure sunt adaptate la viata arboricola. Se hranesc si uneori se reproduc intre ramurile arborilor. Brotacelul se hraneste pe arbori, se inmulteste in apa si ierneaza in pamant. Genul Phyllomedusa se reproduce pe arbori, iar ouale se dezvolta in apa acumulata intre frunze.
In unele cazuri, amfibienii duc in majoritatea timpului o viata subterana. in aceasta grupa intra gimnofionii, care ies mai rar la suprafata sau inoata in apa. Dintre anure, genul Polobates duce in mod predominant o viata subterana, iesind numai noaptea sau in perioada de reproducere pentru asi depunde ouale. Ca adaptare la viata de sapato, Pelobates are un pinten in regiunea ventrala a labei piciorului posterior. Cu putine exceptii, dezvoltarea embrionara se petrece in mediul acvatic.
Amfibienii nu traiesc nici in apele salmastr nici in apele marilor.
Enciclopedie de Biologie - Editura All