Mamiferele sunt singurele animale care s-au adaptat la toate mediile de pe suprafata Terrei. Fiind homeoterme, protejate de blana, cu posibilitatea unor reflexe rapide, encefalul fiind foarte mult dezvoltat, nascand pui vii pe care ii protejeaza special, hranindu-i cu lapte, ele s-au acomodat la cele mai diferite conditii, pot rezista si supravietui. Pe inaltimi mari s-au gasit mamifere pana la 6000 m deasupra nivelului marii; de asemenea, suporta temperaturi pana la -68°C (Lepus timidus - in Siberia) sau peste +40°C; unele mamifere s-au adaptat la viata acvatica si subterana si isi pot duce normal viata tot timpul in apa sau sub pamant. Iata de ce consideram ca mamiferele sunt cele mai evoluate dintre vertebrate.

Aceasta evolutie a fost posibila datorita adaptarii la conditii tot mai variate pe care le-au intalnit in decursul perioadelor istorice ca rezultat al unei selectii indelungate.

Mamiferele pot fi grupate din punct de vedere ecologic in mai multe categorii, ele capatand o serie de caractere convergente comune.

1. Mamiferele terestre, reprezentand grupul cel mai vast care s-a raspandit pe intregul uscat al globului. Ele sunt foarte variate tocmai fiindca sunt asa de larg raspandite. Datorita unor biotopuri foarte variate ele s-au modificat adaptandu-se in mod special acestora, precum urmeaza:

a) Mamiferele de padure sunt adaptate la o viata de padure cu diferite etaje; diversitatea hranei si existenta arborilor care ofera adaposturi au conditionat modificari speciale.

Mamifere arboricole reprezinta grupa cea mai specializata, deoarece ele isi petrec viata pe arbori (isi cauta hrana, nasc, dorm numai pe arbori). Aici exista reprezentanti din diferite grupe: Tupaia dintre insectivore, veveritele dintre rozatoare, Bradypus dintre edentate, maimutele dintre primate, jderul dintre carnivore etc. Agatarea si sustinerea pe craci sunt posibile cu ajutorul ghearelor, prin existenta conformarii degetelor care devin opozabile, prin existenta unei cozi cu peri lungi sau a unei membrane intre membre care ajuta la planare etc. Alimentatia acestora poate fi frugivora sau erbivora pentru cele mai multe dintre ele, precum si carnivora sau insectivora, totdeauna insa procurata din coroana arborilor.

Mamiferele arboricole-terestre duc o viata semiarboricola, semiterestra, deoarece in marea lor majoritate isi procura hrana din copaci, dar isi fac cuibul pe pamant sau invers, isi fac cuibul in copaci, procurandu-si o mare parte din hrana de pe pamant. Astfel, ursul tibetan, Eutamias sibiricus (inrudit cu veveritele), rasul si altele isi procura de obicei hrana pe pamant, dar urca in copac unde isi petrec cea mai mare parte a vietii, unele dintre acestea chiar hiberneaza si dorm in scorburile copacilor.

Mamiferele terestre de padure isi petrec tot timpul vietii numai pe parterul padurilor, nu pot urca in copaci. Astfel elanul, cerbul, caprioarele, ursul-brun etc, isi cauta hrana, de obicei vegetala, in padure care le ofera adapost fata de dusmani. Sunt animale mari, greoaie.

b) Mamiferele care traiesc pe intinderi deschise, in stepa. Aici se intalneste un larg camp de vizibilitate, o temperatura foarte variata, de obicei ridicata. De obicei clima este periodic umeda sau secetoasa. Aici exista abundenta hranei vegetale si adaposturi foarte putine si predomina animalele cu regim erbivor.

Ungulatele reprezinta cele mai numeroase specii care populeaza asemenea biotopuri, adaptate la fuga rapida, cu piciorul modificat in general prin reducerea numarului de degete. Fuga este necesara ca mijloc de aparare contra rapitoarelor, dar in acelasi timp si pentru a face deplasari indelungate, pentru a-si cauta apa. Ele nu-si fac un adapost permanent, multe se pot lipsi mult timp de apa si rar isi au rezerve speciale cum este cazul camilei. Aici pot fi introdusi si cangurii terestri (Macropus giganteus) care fac deplasari prin sarituri speciale. Puii acestor mamifere de stepa sunt apti sa mearga si sa-si urmeze parintii la cateva ore dupa nastere.

Mamiferele din pustiuri cu nisipuri si vegetatie rara sunt reprezentate prin rozatoare (Dipodidae), insectivore (Macroscelididae), precum si Unele marsupiale australiene. Acestea au picioarele posterioare dezvoltate in mod exagerat, cele anterioare sunt mult mai reduse si pot face salturi cateodata de 2-3 m, sprijinindu-se si cu coada. Ele isi fac in schimb adaposturi permanente, amenajandu-si galerii sau vizuini in pamant sau in nisipuri pe care le pot scurma repede. Puii acestora se nasc mici, neputinciosi, in loc adapostit, in galerii.

Un alt grup de animale adaptate la stepa il constituie popandaii, mamifere de dimensiuni mici sau mijlocii, care isi cauta hrana pe pamant; sunt rozatoare, traiesc printre ierburi si nu pot folosi fuga deoarece iarba prea mare i-ar impiedica; ei stau langa deschiderea galeriilor si pentru aparare patrund repede in acestea. Galeriile sunt cu mai multe deschideri, servind mai ales pentru odihna in timpul zilei, noaptea iesind dupa hrana. Tot aici in galerii ele hiberneaza sau isi fac somnul estival, aici nasc puii neputinciosi, orbi. in aceasta categorie intra marmota, popandaii, soarecii etc.

c) O alta grupa de mamifere terestre o constituie carnivorele care isi schimba biotopul, traind atat in padure cat si in locuri deschise de stepa, cum este cazul lupului, vulpii, viezurelui etc. Acestia pot fi gasiti in cele mai variate biotopuri in tot timpul anului, carnivorele fiind legate de existenta erbivorelor care le constituie hrana. Ele suporta usor variatii mari de temperatura fara sa treaca in hibernare sau in somn letargic.

2. Mamiferele subterane sunt reprezentate prin putine specii care insa s-au modificat mult, pentru saparea galeriilor in interiorul carora isi cauta adapost si hrana. Corpul s-a alungit, membrele s-au scurtat si prezinta gheare puternice pentru sapat sau pentru impins pamantul, ochii s-au atrofiat. Galeriile sunt foarte lungi si rar cu deschideri la suprafata pamantului. Aici intalnim specii din ordine diferite: Notoryctes - cartita marsupiala, Spalax si Myospalax (orbetele) dintre rozatoare si Talpa (cartita) dintre insectivore.

3. Mamiferele acvatice isi petrec viata pe langa apa sau in apa. Cele din prima categorie isi procura hrana din apa, dar se inmultesc si se odihnesc pe uscat, langa tarmuri; cele din categoria a 2-a nasc puii in apa, se odihnesc in apa totdeauna, sunt incapabile sa reziste pe uscat. Printre mamiferele acvatice intalnim toate gradele, toate formele de trecere de la tipul terestru la cel acvatic. Astfel, gasim pe langa ape nurca si lutra care isi fac galerii subpamantene la marginea apei, cu deschideri chiar sub apa, procurandu-si hrana din apa. Au degetele unite prin membrane, parul scurt si des. Dintre rozatoare se poate aminti bizamul recent raspandit si in tara noastra si mai ales castorul care-si face adaposturi chiar pe ape, in conditii speciale. Tot aici putem aminti dintre insectivore chitcanul de apa (Neomys) si mai ales Desmana moschata, care-si cauta hrana, formata din melci, lipitori, larve de insecte etc. numai in apa. O adaptare mult mai avansata o are insa Enhydra (lutra marina) din regiunea Pacificului (Siberia) care poate sta zile intregi pe mare, doarme pe mare incolacita in algele plutitoare, avand membrele scurte si prevazute la degete cu o membrana larga.

O adaptare mai avansata o intalnim insa la pinipede. Acestea au corpul modificat mult mai profund, membrele sunt transformate in lopeti inotatoare, parul lor este foarte scurt. Unele abia mai pot face miscari cu ajutorul membrelor pe uscat (otaridele), iar altele, cum sunt focile, mai multe se tarasc pe uscat, utilizand miscarile corpului. Ele isi duc viata in apa unde isi cauta hrana, iar pe uscat vin numai pentru odihna si reproducere.

Exclusiv acvatice sunt insa cetaceele si sirenienii carora le lipsesc complet membrele posterioare, iar cele anterioare sunt transformate in lopeti, corpul avand aspectul pisciform. Ele nasc puii in apa; acestia sunt de dimensiuni foarte mari, capabili sa inoate imediat. Tegumentul lor este lipsit de par. Nu sunt capabile sa reziste pe uscat. Adaptarea la viata acvatica s-a facut secundar.

4. Mamiferele zburatoare, reprezentate mai ales prin chiroptere, s-au adapta complet la viata aeriana, prin modificarea profunda a membrului anterior, caruia i s-au alungit metacarpienele si falangele; intre acestea se gaseste o membrana, un patagiu, care cuprinde de altfel si membrele inferioare si de multe ori si coada. Exista in primul rand un zbor planat pe care il intalnim la veverita marsupiala (Petaurus), la veverita zburatoare (Pteromys volans) ca si la Cynocephalus, la care se dezvolta o membrana intre cele doua membre de o parte si de alta a animalului. La chiroptere care au un zbor activ, ramat, exista si alte modificari structurale: cutia toracica mult mai rezistenta, carena pe stern pe care se fixeaza muschii aripilor etc. Aceste mamifere duc o viata nocturna si si-au modificat in mod special auzul si mai putin vazul, utilizand ultrasunetele in orientare.