Enciclopedia clopotel

Nicolae II Romanov

Nicolae II Romanov (Tarskoe Selo 1868-Ekaterinburg 1918), tar al Rusiei (1894-1917), fiu al lui Alexandru III. Viata sa de familie a fost afectata de boala mostenitorului tronului, Alexei, nascut in 1904, bolnav de hemofilie: imparateasa Alice a apelat la puterile tamaduitoare ale calugarului Rasputin, atragandu-si criticile clasei conducatoare, indignata de conduita scandaloasa a personajului si de amestecul acestuia in afacerile statului.

Politica interna si externa

Hotarat sa guverneze autocratic, Nicolae nu a avut suficienta vointa si energie pentru a-si pune in practica intentiile. In primul deceniu de domnie a urmat o politica de modernizare industriala, promovata de primul ministru S. Witte, puternic dependenta de investitiile straine.

Infrangerea in razboiul cu Japonia (1904-1905) a provocat miscari revolutionare care l-au constrans pe N. la o serie de concesii din punct de vedere constitutional. O incercare de regim parlamentar s-a realizat prin infiintarea (1906) unei adunari legislative, Duma (v.) care insa a fost dizolvata de mai multe ori. Guvernul autoritar al primului ministru RA.

 Nicolae II Romanov

Stolipin (1906-1911) a constituit incercarea cea mai serioasa de salvare a vechiului regim: reforma agrara din 1906 a dat unei jumatati de milion de tarani proprietati de circa 4 milioane de hectare de pamant, dar Stolipin a fost asasinat (1911) si agitatiile sociale au sporit. In acei ani Rusia, oprita in expansionismul sau in Extremul Orient, a incercat sa duca o politica de echilibru in Europa; in 1907 a initiat Tripla Alianta cu Franta si Marea Britanie, dar chestiunea balcanica si sustinerea rusa pentru Serbia au agravat raporturile cu Austro-Ungaria.

Primul razboi mondial si revolutia

Nicolae nu a avut un rol de prim plan in circumstantele declansarii primului razboi mondial, care initial a generat un avant de unitate nationala, dar care a pus la o proba dura rezistenta armatei si poporului rus. in septembrie 1915 N. a preluat personal comanda armatei, inlocuindu-l pe respectatul si credinciosul sau unchi, marele duce Nicolae.

O serie de numiri gresite in functii de conducere au discreditat monarhia. Ca urmare a insurectiei garnizoanei din Petrograd, sprijinita de Duma si de sovietele de muncitori si soldati, la 15.III. 1917 Nicolae a abdicat in numele sau si al fiului sau in favoarea fratelui, marele duce Mihail, care la randul sau a renuntat la tron.

Consemnat in resedinta imperiala din Tarskoe Selo, Nicolae a fost transferat in Siberia si apoi trimis de bolsevici la Ekaterinburg, in regiunea Uralilor, unde sovietul local l-a masacrat impreuna cu toata familia si cativa dintre servitor, la 16.VII.1918, de teama ca ar fi putut fi eliberat de "trupele albe" contrarevolutionare.

Enciclopedie de Istorie Universala - Editura All