Enciclopedia clopotel
Plamanii
Plamanii (pulmonii) se prezinta ca doua mase buretoase, piramidale ce alcatuiesc organele respiratorii propriu-zise. Sunt asezati deasupra esofagului. Fetele lor externe, in raport cu coastele, sunt convexe, iar fetele interne sunt turtite si vin in raport cu inima.
Pe fata interna a fiecarui pulmon se gaseste hilul pulmonar prin care patrund artera pulmonara, bronhia, nervii si ies venele pulmonare si vasele limfatice. Pulmonul stang este impartit printr-un sant adanc, oblic in jos si inainte in doi lobi (superior si inferior). La pulmonul drept, alaturi de acest sant, mai exista un altul orizontal, impreuna cu care delimiteaza trei lobi (superior, mijlociu si inferior).
Constitutia anatomica
Plamanii sau pulmonii sunt alcatuiti dupa tipul glandelor acinoase. Ei prezinta un sistem de tuburi ramificate (arborele bronsic) si o multime de saci membranosi, in care se termina arborele, numiti lobuli pulmonari. intre sistemul de tuburi si sacii membranosi se gaseste tesut conjunctiv elastic, vase de sange, vase limfatice si nervi, care in totalitate alcatuiesc parenchimul pulmonar.
Arborele bronsic deriva din ramificarea bronhiilor, care ajunse in plamani se divid in ramuri corespunzatoare lobilor (cea din plamanul drept in trei ramuri, cea din plamanul stang in doua ramuri). La randul lor, ramurile principale se divid in ramuri din ce in ce mai mici, ultimele ramificatii isi pierd scheletul cartilaginos si se transforma in bronhiole.
Bronhiolele patrund in lobii pulmonari care sunt unitatile morfologice ale plamanilor. Bronhiola lobulara se ramifica dand nastere la brohiole acinoase. Acestea au la capat un vestibul din care pornesc canalele alveolare in care se deschid alveolele pulmonare . Alveola are forma unui sac foarte mic cu peretele alcatuit dintr-un strat conjunctiv, iar spre interior de catre un epiteliu format din doua feluri de celule: unele anucleate ca niste placi subtiri de citoplasma, cu rol respirator si altele nucleate, mici, cu proprietati fagocitare. in peretii lor se gasesc si capilarele de sange. Numarul alveolelor este foarte mare, 150-200 milioane in cei doi plamani, iar suprafata lor poate ajunge la 150-200 m2.
Unitatea morfofunctionala a plamanului este segmentul care grupeaza mai multi lobuli. Acesta are o aeratie si o vascularizatie proprie. Fiecare plaman are zece asemenea segmente. In rezumat, plamanul este alcatuit din doi lobi, lobii din segmente, segmentele din lobuli, lobulii din acini, arinii din alveole. In plamani patrund doua feluri de vase: unele asigura hranirea lor, altele aduc sange incarcat cu C02, care apoi este oxigenat si redat circulatiei. Inervatia plamanilor este asigurata de nervi vegetativi (simpatici si parasimpatici).
Pleura
Fiecare plaman este invelit intr-o seroasa numita pleura. Ea are doua foite, una in continuarea celeilalte: foita parietala inveleste peretele cavitatii toracelui si foita viscerala care adera la suprafata plamanilor. Intre aceste doua foite exista un spatiu virtual numit cavitate pleurala, in interiorul careia se gaseste o pelicula fina de lichid ce inlesneste miscarile plamanilor in timpul respiratiei, mentinand un contact permanent intre cele doua foite pleurale.
Pe fata interna a fiecarui pulmon se gaseste hilul pulmonar prin care patrund artera pulmonara, bronhia, nervii si ies venele pulmonare si vasele limfatice. Pulmonul stang este impartit printr-un sant adanc, oblic in jos si inainte in doi lobi (superior si inferior). La pulmonul drept, alaturi de acest sant, mai exista un altul orizontal, impreuna cu care delimiteaza trei lobi (superior, mijlociu si inferior).
Constitutia anatomica
Plamanii sau pulmonii sunt alcatuiti dupa tipul glandelor acinoase. Ei prezinta un sistem de tuburi ramificate (arborele bronsic) si o multime de saci membranosi, in care se termina arborele, numiti lobuli pulmonari. intre sistemul de tuburi si sacii membranosi se gaseste tesut conjunctiv elastic, vase de sange, vase limfatice si nervi, care in totalitate alcatuiesc parenchimul pulmonar.
Arborele bronsic deriva din ramificarea bronhiilor, care ajunse in plamani se divid in ramuri corespunzatoare lobilor (cea din plamanul drept in trei ramuri, cea din plamanul stang in doua ramuri). La randul lor, ramurile principale se divid in ramuri din ce in ce mai mici, ultimele ramificatii isi pierd scheletul cartilaginos si se transforma in bronhiole.
Bronhiolele patrund in lobii pulmonari care sunt unitatile morfologice ale plamanilor. Bronhiola lobulara se ramifica dand nastere la brohiole acinoase. Acestea au la capat un vestibul din care pornesc canalele alveolare in care se deschid alveolele pulmonare . Alveola are forma unui sac foarte mic cu peretele alcatuit dintr-un strat conjunctiv, iar spre interior de catre un epiteliu format din doua feluri de celule: unele anucleate ca niste placi subtiri de citoplasma, cu rol respirator si altele nucleate, mici, cu proprietati fagocitare. in peretii lor se gasesc si capilarele de sange. Numarul alveolelor este foarte mare, 150-200 milioane in cei doi plamani, iar suprafata lor poate ajunge la 150-200 m2.
Unitatea morfofunctionala a plamanului este segmentul care grupeaza mai multi lobuli. Acesta are o aeratie si o vascularizatie proprie. Fiecare plaman are zece asemenea segmente. In rezumat, plamanul este alcatuit din doi lobi, lobii din segmente, segmentele din lobuli, lobulii din acini, arinii din alveole. In plamani patrund doua feluri de vase: unele asigura hranirea lor, altele aduc sange incarcat cu C02, care apoi este oxigenat si redat circulatiei. Inervatia plamanilor este asigurata de nervi vegetativi (simpatici si parasimpatici).
Pleura
Fiecare plaman este invelit intr-o seroasa numita pleura. Ea are doua foite, una in continuarea celeilalte: foita parietala inveleste peretele cavitatii toracelui si foita viscerala care adera la suprafata plamanilor. Intre aceste doua foite exista un spatiu virtual numit cavitate pleurala, in interiorul careia se gaseste o pelicula fina de lichid ce inlesneste miscarile plamanilor in timpul respiratiei, mentinand un contact permanent intre cele doua foite pleurale.
Enciclopedie de biologie, Editura ALL