Traheea

Traheea este un organ in forma de tub, la partea superioara avand laringele, iar la cea inferioara fiind bifurcata. Lungimea sa, la adult, este de 10-12 cm. Peretele traheei poseda un schelet cartilaginos, format din 15-20 de inele in forma de potcoava, partea lor dinspre esofag fiind completata cu tesut conjunctiv fibroelastic.

Cu astfel de tesut se realizeaza si legatura dintre inele. Ca urmare a acestor structuri, tubul traheal este in acelasi timp rigid si suplu, adaptat functiei de conducere a aerului, fara a stanjeni inaintarea holurilor alimentare prin esofag.

Traheea este captusita la interior cu un epiteliu respirator. Acest epiteliu este format din doua categorii de celule: ciliate si mucoase. Este asezat pe o membrana prin care adera peretele traheei. in grosimea acestui perete se mai gasesc, pe langa elementele conjunctive, elastice si cartilaginoase, si numeroase glande tubuloase.

Unele secreta mucus, iar altele un lichid apos (glande seroase). Ca si alte organe, si tesuturile traheale sunt vascularizate si inervate. Ca adaptari structurale gasim, alaturi de cele in raport cu conducerea aerului (fibroelastice-cartilaginoase):

• glande prin a caror secretie se umezeste aerul;
• celule si glande mucoase al caror produs de secretie serveste la captarea impuritatilor din aer si deci la purificarea lui;
• celule cu cili vibratili, prin a caror activitate secretiile - impreuna cu impuritatile capturate - sunt transportate prin cavitatea bucala, desavarsindu-se astfel curatarea acestei cai.

 

Enciclopedie de biologie, Editura ALL