Enciclopedia clopotel
Telegraful
Istoria telegrafului
Telegrafia, se poate spune ca dateaza de la inventarea telescopului (Galileo Galilei, 1609) cu ajutorul caruia se acoperea distante mai mari in transmiterea mesajelor. In anul 1690, Amontons a construit un
telegraf cu ocheane, dar cel mai raspandit a fost telegraful francezului Claude Chappe ( 1791). Atunci s-a introdus si termenelul de telegraf derivat de la grecescul tele-distanta si graphos-scriere. Telegraful lui Chappe era alcatuit dintr-un sistem de semafoare cu brate, transmiterea mesajelor fiind facuta dupa un cod cu 172 de semne.
Telegraful folosea un cod alcatuit din linii si puncte, cunoscut sub numele de “alfabetul Morse”. Telegraful s-a raspandit foarte repede si o retea de sarme se intindea in intreaga lume.
Electricitatea a dat posibilitate omului sa faca un salt calitativ in tehnica mijloacelor de comunicare. Prima incercare de a folosi electricitatea statica in telegrafie a fost facuta de elvetianul George Lesage in anul 1774. Au urmat apoi Sömmering (1809) cu telegraful electrochimic, Silling (1830) care a construit telegraful electromagnetic. Cel care a construit un telegraf simplu, usor de manipulat si care s-a raspandit in intreaga lume, a fost Samuel Brese Morse (1838). Telegraful folosea un cod alcatuit din linii si puncte, cunoscut sub numele de “alfabetul Morse”. Telegraful s-a raspandit foarte repede si o retea de sarme se intindea in intreaga lume.
In anul 1855, un alt american, Hughes, construia teleimprimatorul, principalul avantaj al acestuia fiind faptul ca mesajele se transmiteau direct prin caractere latine nemaifiind nevoie de descifrare.
Aceste aparate au fost perfectionate continuu de diferite firme constructoare, urmarindu-se in special marirea vitezei de transmisie a telegramelor.
Aparutul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, iar telegraful Hughes 36 de cuvinte. In anul 1867, Wheatstone realiza un aparat care transmitea 360 de cuvinte pe minut. O metoda mult mai practica si mai ieftina a fost transmisia in sistem multiplex inventanta de inginerul francez Jean Baudot. Aparatul lui continea un distribuitor rotativ care lega liniile succesiv cu doua, trei sau patru aparate imprimatoare.
In anul 1851, fratii Iacob si John Brett au instalat un cablu telegrafic submarin pe Canalul Manecii, iar in anul 1858, americanul Cyrus Field face o tentativa nereusita de a instala un cablu transatlantic. Abia in anul 1866 vaporul „Great Estern” a asezat cablul fara nici un incident.
In anul 1915, s-a construit un nou aparat care nu cerea multe reglari si avea viteza mare de lucru. Teleimprimatorul sau telexul, cum a mai fost denumit, functiona pe principiul START-STOP. Aparatul porneste si se opreste automat pentru fiecare litera transmisa, prin aceasta eliminandu-se posibilitatea ca abaterile de viteza sa se insumeze de la o rotatie la alta, asa cum se intampla in cazul aparatului Hughes. La aceste tipuri de aparate, imprimarea se face pe banda sau coala de hartie.
In tara noastra, prima linie sistem Morse a fost construita in anul 1853 pe traseul Viena –Timisoara - Sibiu. In anul 1854, a inceput sa functioneze legatura telegrafica Bucuresti-Giurgiu-Rusciuc, iar un an mai tarziu
se construieste linia Iasi–Cernauti. Prin aceasta linie, Iasul a fost legat de Viena si Paris. Posturile telegrafice s-au instalat de catre companii austriece care asigurau atat aparatura, cat si specialistii. De la inceput, au fost infiintate scoli pentru specializarea telegrafistilor romani. Astfel, in anul 1855, s-au infiintat scoli de telegrafie la Bucuresti si la Iasi, care au pregatit personal roman pentru deservirea posturilor telegrafice. In anii 1858-1859, liniile telegrafice romane au fost preluate de la austrieci.
Telegraful transmite mai intai semnale vizuale, apoi semnale electrice. Acesta este primul mijloc de comunicare la distanta care a permis trimiterea de mesaje relativ complexe.
Mijloacele de comunicare la distanta exista de multa vreme. In antichitatea greaca si romana, focurile aprinse in turnuri anuntau inaintarea dusmanului sau o victorie in lupta.
In secolul al III-lea i.H., farul din Alexandria trimitea mesaje codificate navelor de pe mare. Indienii din America de Nord comunicau prin semnale de fum, care puteau fi observate de la mare distanta. Dar informatia transmisa ramanea limitata si nu exista intotdeauna posibilitatea de a raspunde.
Telegraful lui Chappe
Primul telegraf a fost realizat de francezul Claude Chappe in 1793: telegraful sau optic transmitea mesaje vizibile de la un releu la altul cu ajutorul unor brate articulate care reproduceau semnale stabilite dinainte de expeditor si destinatar. Acest sistem avea si inconveniente: nu se putea comunica noaptea, pe ceata, ploaie, etc. Cu toate acestea, el a fost folosit in Europa, in special de catre militari, pana la mijlocul secolului al XIX-lea. Astazi in marina si pe caile ferate se comunica prin semnalele vizuale ale semafoarelor.
Telegraful electric
Folosirea electricitatii a imbunatatit considerabil posibilitatile telegrafului. Electricitatea a permis transmiterea instantanee a informatiei si functionarea sistemului pe orice vreme, atat ziua, cat si noaptea. Mesajele circula de-a lungul unor fire electrice instalate pe stalpi.
Primele modele de telegraf electric au fost testate in Germania, in 1833, de catre Gauss si Weber, in cadrul studiilor privind electromagnetismul. Dar telegraful electric cunoaste adevaratul sau succes datorita lui Samuel Morse (1791-1872), pictor si fizician american. El creeaza in 1832 un sistem care pune in legatura doua statii. De la prima, operatorul trimite impulsuri electrice mai lungi sau mai scurte; ele ajung pana la cea de a doua statie, unde sunt transcrise de cel care receptioneaza mesajul. Morse elaboreaza un cod simplu alcatuit din numai doua semne: linia si punctul. Fiecare litera a alfabetului si fiecare cifra este codificata printr-o combinatie de linii si puncte.
Pentru a transmite un mesaj, telegrafistul manevreaza un mic brat care lasa sa treaca sau intrerupe curentul electric. Printr-o apasare usoara, lasa curentul sa treaca pentru scurt timp: acesta este echivalentul unui punct. O apasare mai lunga formeaza linia. In 1837, englezii Cook si Wheatstone au incercat sa realizeze un sistem asemanator. Este vorba de telegraful cu cadran. Wheatstone a perfectionat apoi si a automatizat sistemul lui Morse. Impulsurile electrice transmise prin fire activau la celalalt capat al liniei un receptor care perfora linii si puncte pe o banda de hartie. Destinatarul nu mai trebuia decat sa decodifice masajul.
Telegrafia, se poate spune ca dateaza de la inventarea telescopului (Galileo Galilei, 1609) cu ajutorul caruia se acoperea distante mai mari in transmiterea mesajelor. In anul 1690, Amontons a construit un
telegraf cu ocheane, dar cel mai raspandit a fost telegraful francezului Claude Chappe ( 1791). Atunci s-a introdus si termenelul de telegraf derivat de la grecescul tele-distanta si graphos-scriere. Telegraful lui Chappe era alcatuit dintr-un sistem de semafoare cu brate, transmiterea mesajelor fiind facuta dupa un cod cu 172 de semne.Telegraful folosea un cod alcatuit din linii si puncte, cunoscut sub numele de “alfabetul Morse”. Telegraful s-a raspandit foarte repede si o retea de sarme se intindea in intreaga lume.
Electricitatea a dat posibilitate omului sa faca un salt calitativ in tehnica mijloacelor de comunicare. Prima incercare de a folosi electricitatea statica in telegrafie a fost facuta de elvetianul George Lesage in anul 1774. Au urmat apoi Sömmering (1809) cu telegraful electrochimic, Silling (1830) care a construit telegraful electromagnetic. Cel care a construit un telegraf simplu, usor de manipulat si care s-a raspandit in intreaga lume, a fost Samuel Brese Morse (1838). Telegraful folosea un cod alcatuit din linii si puncte, cunoscut sub numele de “alfabetul Morse”. Telegraful s-a raspandit foarte repede si o retea de sarme se intindea in intreaga lume.
In anul 1855, un alt american, Hughes, construia teleimprimatorul, principalul avantaj al acestuia fiind faptul ca mesajele se transmiteau direct prin caractere latine nemaifiind nevoie de descifrare.
Aceste aparate au fost perfectionate continuu de diferite firme constructoare, urmarindu-se in special marirea vitezei de transmisie a telegramelor.
Aparutul Morse transmitea circa 25 de cuvinte pe minut, iar telegraful Hughes 36 de cuvinte. In anul 1867, Wheatstone realiza un aparat care transmitea 360 de cuvinte pe minut. O metoda mult mai practica si mai ieftina a fost transmisia in sistem multiplex inventanta de inginerul francez Jean Baudot. Aparatul lui continea un distribuitor rotativ care lega liniile succesiv cu doua, trei sau patru aparate imprimatoare.
In anul 1851, fratii Iacob si John Brett au instalat un cablu telegrafic submarin pe Canalul Manecii, iar in anul 1858, americanul Cyrus Field face o tentativa nereusita de a instala un cablu transatlantic. Abia in anul 1866 vaporul „Great Estern” a asezat cablul fara nici un incident.
In anul 1915, s-a construit un nou aparat care nu cerea multe reglari si avea viteza mare de lucru. Teleimprimatorul sau telexul, cum a mai fost denumit, functiona pe principiul START-STOP. Aparatul porneste si se opreste automat pentru fiecare litera transmisa, prin aceasta eliminandu-se posibilitatea ca abaterile de viteza sa se insumeze de la o rotatie la alta, asa cum se intampla in cazul aparatului Hughes. La aceste tipuri de aparate, imprimarea se face pe banda sau coala de hartie.
In tara noastra, prima linie sistem Morse a fost construita in anul 1853 pe traseul Viena –Timisoara - Sibiu. In anul 1854, a inceput sa functioneze legatura telegrafica Bucuresti-Giurgiu-Rusciuc, iar un an mai tarziu
se construieste linia Iasi–Cernauti. Prin aceasta linie, Iasul a fost legat de Viena si Paris. Posturile telegrafice s-au instalat de catre companii austriece care asigurau atat aparatura, cat si specialistii. De la inceput, au fost infiintate scoli pentru specializarea telegrafistilor romani. Astfel, in anul 1855, s-au infiintat scoli de telegrafie la Bucuresti si la Iasi, care au pregatit personal roman pentru deservirea posturilor telegrafice. In anii 1858-1859, liniile telegrafice romane au fost preluate de la austrieci. Telegraful transmite mai intai semnale vizuale, apoi semnale electrice. Acesta este primul mijloc de comunicare la distanta care a permis trimiterea de mesaje relativ complexe.
Mijloacele de comunicare la distanta exista de multa vreme. In antichitatea greaca si romana, focurile aprinse in turnuri anuntau inaintarea dusmanului sau o victorie in lupta.
In secolul al III-lea i.H., farul din Alexandria trimitea mesaje codificate navelor de pe mare. Indienii din America de Nord comunicau prin semnale de fum, care puteau fi observate de la mare distanta. Dar informatia transmisa ramanea limitata si nu exista intotdeauna posibilitatea de a raspunde.
Telegraful lui Chappe
Primul telegraf a fost realizat de francezul Claude Chappe in 1793: telegraful sau optic transmitea mesaje vizibile de la un releu la altul cu ajutorul unor brate articulate care reproduceau semnale stabilite dinainte de expeditor si destinatar. Acest sistem avea si inconveniente: nu se putea comunica noaptea, pe ceata, ploaie, etc. Cu toate acestea, el a fost folosit in Europa, in special de catre militari, pana la mijlocul secolului al XIX-lea. Astazi in marina si pe caile ferate se comunica prin semnalele vizuale ale semafoarelor.
Telegraful electric
Folosirea electricitatii a imbunatatit considerabil posibilitatile telegrafului. Electricitatea a permis transmiterea instantanee a informatiei si functionarea sistemului pe orice vreme, atat ziua, cat si noaptea. Mesajele circula de-a lungul unor fire electrice instalate pe stalpi.
Primele modele de telegraf electric au fost testate in Germania, in 1833, de catre Gauss si Weber, in cadrul studiilor privind electromagnetismul. Dar telegraful electric cunoaste adevaratul sau succes datorita lui Samuel Morse (1791-1872), pictor si fizician american. El creeaza in 1832 un sistem care pune in legatura doua statii. De la prima, operatorul trimite impulsuri electrice mai lungi sau mai scurte; ele ajung pana la cea de a doua statie, unde sunt transcrise de cel care receptioneaza mesajul. Morse elaboreaza un cod simplu alcatuit din numai doua semne: linia si punctul. Fiecare litera a alfabetului si fiecare cifra este codificata printr-o combinatie de linii si puncte.
Pentru a transmite un mesaj, telegrafistul manevreaza un mic brat care lasa sa treaca sau intrerupe curentul electric. Printr-o apasare usoara, lasa curentul sa treaca pentru scurt timp: acesta este echivalentul unui punct. O apasare mai lunga formeaza linia. In 1837, englezii Cook si Wheatstone au incercat sa realizeze un sistem asemanator. Este vorba de telegraful cu cadran. Wheatstone a perfectionat apoi si a automatizat sistemul lui Morse. Impulsurile electrice transmise prin fire activau la celalalt capat al liniei un receptor care perfora linii si puncte pe o banda de hartie. Destinatarul nu mai trebuia decat sa decodifice masajul.