Enciclopedia clopotel
3.Interventia Norvegiei
Ca urmare a acestui conflict parca fara sfarsit, in anul 1211, Biserica Norvegiei se crede, pentru prima data autorizata sa intervina in problemele Islandei. Arhiepiscopul de Nidaross. (astazi Trondheim) i-a convocat pe sefii islandezi pentru a incerca sa-i tempereze.
Din acel an se pune in miscare, lent dar inexorabil, un mecanism foarte precis de ingerinte a carui evolutie sigura se datoreaza priceperii regelui norvegian Hakon Hakonarson (1217-1263). Acest monarh inteligent si ambitios isi dorea stapanirea insulei. Oricat de straniu ni s-ar putea parea, Islanda era bogata in acea vreme: pescuitul si cresterea oilor ii aduceau beneficii deloc neglijabile. Nu trebuie uitat faptul ca in acea epoca se aplicau cu strictete interdictiile bisericii in legatura cu consumul de carne (post si abstinenta), asa incat pestele era o marfa deosebit de apreciata. Pe de alta parte, lana facea din oile merinos islandeze niste animale foarte pretuite. De mai multe ori au incercat norvegienii sa puna mana pe Islanda, dar toate tentativele au esuat. in jurul anului 1250, insa, vremurile sunt mult mai potrivite unei asemenea incercari. Dar „manevrele" au inceput mai demult: ajutat de tatal sau vitreg, jarl-u Skiili si, foarte probabil, beneficiind de sprijinul mai mult sau mai putin sincer al lui Snorri Sturluson, regele face pasi din ce in ce mai hotarati: isi plaseaza oamenii de incredere in randul marilor familii islandeze, atata pofta de putere a acestora pentru a le starni unele impotriva celorlalte si toate acestea culmineaza o data cu „batalia" de la Orlyggsstadir, din anul 1238, la care se pare ca au participat in jur de doua mii de oameni. Se crede ca Snorri a fost facut „in secret jari" chiar de catre regele Hakon, dar, intelegand care va fi deznodamantul evenimentelor, s-a razgandit si a raspuns prin celebra propozitie „Vreau sa plec in Islanda" (ut vil ek) atunci cand i s-a cerut sa ramana in Norvegia. El a si pus in practica aceasta decizie, iar din aceasta cauza regele a ordonat uciderea sa, care s-a petrecut in ziua de 23 septembrie 1241. A fost asasinat de catre oameni trimisi de ginerii sai, in beciul somptuoasei case pe care o avea in Reykjaholt. Din acest moment jocurile sunt facute. Dupa decenii de lupte soldate cu incendii, morti si raniti (chiar torturati), capeteniile Islandei se duc in Norvegia pentru a-si sustine cauza in fata regelui Hakon, care de-abia astepta aceasta ocazie.
Din acel an se pune in miscare, lent dar inexorabil, un mecanism foarte precis de ingerinte a carui evolutie sigura se datoreaza priceperii regelui norvegian Hakon Hakonarson (1217-1263). Acest monarh inteligent si ambitios isi dorea stapanirea insulei. Oricat de straniu ni s-ar putea parea, Islanda era bogata in acea vreme: pescuitul si cresterea oilor ii aduceau beneficii deloc neglijabile. Nu trebuie uitat faptul ca in acea epoca se aplicau cu strictete interdictiile bisericii in legatura cu consumul de carne (post si abstinenta), asa incat pestele era o marfa deosebit de apreciata. Pe de alta parte, lana facea din oile merinos islandeze niste animale foarte pretuite. De mai multe ori au incercat norvegienii sa puna mana pe Islanda, dar toate tentativele au esuat. in jurul anului 1250, insa, vremurile sunt mult mai potrivite unei asemenea incercari. Dar „manevrele" au inceput mai demult: ajutat de tatal sau vitreg, jarl-u Skiili si, foarte probabil, beneficiind de sprijinul mai mult sau mai putin sincer al lui Snorri Sturluson, regele face pasi din ce in ce mai hotarati: isi plaseaza oamenii de incredere in randul marilor familii islandeze, atata pofta de putere a acestora pentru a le starni unele impotriva celorlalte si toate acestea culmineaza o data cu „batalia" de la Orlyggsstadir, din anul 1238, la care se pare ca au participat in jur de doua mii de oameni. Se crede ca Snorri a fost facut „in secret jari" chiar de catre regele Hakon, dar, intelegand care va fi deznodamantul evenimentelor, s-a razgandit si a raspuns prin celebra propozitie „Vreau sa plec in Islanda" (ut vil ek) atunci cand i s-a cerut sa ramana in Norvegia. El a si pus in practica aceasta decizie, iar din aceasta cauza regele a ordonat uciderea sa, care s-a petrecut in ziua de 23 septembrie 1241. A fost asasinat de catre oameni trimisi de ginerii sai, in beciul somptuoasei case pe care o avea in Reykjaholt. Din acest moment jocurile sunt facute. Dupa decenii de lupte soldate cu incendii, morti si raniti (chiar torturati), capeteniile Islandei se duc in Norvegia pentru a-si sustine cauza in fata regelui Hakon, care de-abia astepta aceasta ocazie.
Islanda Medievala (Vikingii) - Editura All