1.Sturlunga Saga

Aceasta concentrare a puterii despre care am vorbit mai sus a distrus subtilul echilibru dintre marile familii islandeze, echilibru care rezistase inca de pe vremea colonizarii. Dar timpul trece, iar spiritul epocii se schimba si el. incepand din anul 1120 isi fac aparitia niste personaje pe care le-am putea numi „parveniti", adica oameni fara traditii cunoscute si fara o ascendenta care sa-i lege prin sange de vechile familii. Acestia incep sa faca tot posibilul pentru a ocupa locurile fruntase in societatea islandeza, distrugand astfel o stare de fapt mai mult decat bicentenara. Un text foarte lung, care este un fel de model de politologie aplicata, Sturlunga saga („Saga Sturlungar-ilor"), este cronica precisa a acestor evenimente (mai ales prin cel mai important text din cadrul sau, Islendiga saga sau "Saga islandezilor", scris de Sturla Thordarson, un nepot al lui Snorri Sturluson care nu trebuie confundat cu bunicul sau cu acelasi nume). "Saga islandezilor" prezinta viata celui mai cunoscut dintre acesti parveniti, Hvamm-Sturla Thordarson, precum si pe cea a descendentilor sai. Hvamm - acest nume vine de la locul sau de bastina - Sturla este un om de rand, dar unul extrem de inteligent, care se preteaza la orice pentru a ajunge in frunte, luptand impotriva unor structuri imemoriale si unor obiceiuri foarte bine incetatenite. Nu va reusi sa izbandeasca decat prin violenta si nedreptati al caror ecou indurerat este chiar Sturlunga saga. Au fost conflicte tumultuoase de care nici biserica nu s-a ferit si care pot fi rezumate foarte simplu: o lupta nemiloasa intre cele aproximativ douazeci de mari familii care, incepand de la sfarsitul secolului K, isi imparteau prerogativele puterii in Islanda. Fiecare dintre aceste familii va incerca sa se impuna in detrimentul celorlalte.

In mod paradoxal, aceste vremuri grele sunt cele in care o adevarata pasiune pentru cultura pune stapanire pe islandezi (un fenomen paradoxal, dar foarte frecvent intalnit in alte epoci la fel de agitate). Astfel, ei incep sa-si redacteze codurile de legi (primul aparut, Haflidaskra sau „Codul lui Haflidi", care este numele unei capetenii, dateaza din secolul al XH-lea), isi consemneaza trecutul in primele carti de istorie („Cartea colonizarii" si „Cartea islandezilor" de Ari Thorgilsson Carturarul), carti care imita lucrarile latine (acele celebre vitae) ajunse in insula prin intermediul manastirilor. Tot in aceasta perioada ei scriu primele saga, apoi dau forma „Eddelor" si devin maestri in poezia scaldica. La toate aceste realizari ne vom referi pe larg.

Este, prin urmare, o epoca sclipitoare, careia ii datoram cele mai bune elemente ale acestei culturi, dar este in acelasi timp una a violentei si cruzimii. Pentru a incerca sa puna stavila atator litigii, cel mai important bondi din insula, prestigiosul Jon Loftsson, care cobora din regele norvegian Magnus Barfold („cel Descult"), a incercat sa domoleasca setea de putere a lui Hvamm-Sturla Thordarson, propunandu-i - conform obiceiului numit fostr - sa-l creasca pe fiul sau Snorri (Sturluson) la Oddi, care era un fel de centru cultural al insulei. Astfel si-a descoperit Snorri vocatia literara si a devenit unul dintre cei mai mari scriitori ai Evului Mediu occidental. Dar eforturile lui Jon de a readuce pacea in insula n-au avut rezultate la fel de sclipitoare.