Enciclopedia clopotel
Proto-Regalitatea Arhaica: Dinastiile Xia si Shang-Yin
Chinezii aveau obiceiul sa le atribuie eroilor civilizitori, ca de exemplu Yu cel Mare sau Huangdi (imparatul Galben), anumite inovatii tehnice si culturale care au marcat tranzitia intre neolitic si epoca bronzului. Se spune ca acesti suverani legendari ar fi domnit in mileniul III inaintea erei noastre si ca datele pe care traditia le atribuie acestor domnii corespund intr-adevar unor elemente care au contribuit la sedentarizarea populatiilor de atunci si la transformarea conditiilor de viata din acea vreme. Existenta primei dinastii chineze, anume dinastia Xia, care a durat din 2207 pana in 1766, conform cronologiei traditionale, este, si ea, de domeniul legendei. Insa nu este mai putin adevarat ca la acea data se profdeaza o evolutie si ca locurile in care i se face simtita prezenta sunt chiar cele pe care ni le indica povestirile legendele miturile. Putem deci admite ca un trib sau un clan s-a numit intr-adevar Xia si ca el a inceput ocuparea a ceea ce urma sa devina leaganul civilizatiei chineze.
Urmatoarea dinastie este atestata mai clar, pentru ca este contemporana cu aparitia scrisului, si se stabileste pe un teritoriu mai vast, urmele artizanale si arhitecturale ramase fiind cu mult mai numeroase. Ea se numeste Shang sau Yin, nume care i-a fost atribuit ulterior, in a doua perioada a istoriei sale. Pentru a evita orice confuzie, o vom numi Shang-Yin. Fondatorul sau probabil este Tang Biruitorul, despre a carui domnie se spune ca ar fi inceput in 1765 inaintea erei noastre. Lista traditionala a suveranilor acestei dinastii este confirmata de epigrafie. Astfel ea se constituie ca prima dinastie istorica. Si in aceasta dinastie se cristalizeaza, intre secolele al XVII-lea si al Xl-lea inaintea erei noastre, anumite trasaturi fundamentale care se regasesc pe tot parcursul istoriei in mentalitatea chineza. impreuna cu o remarcabila maiestrie in prelucrarea bronzului, insotita de numeroase inventii tehnice ca de exemplu carul cu boi sau scrierea, apare o organizare sociala in adevaratul sens al cuvantului, care se bazeaza pe doua principii fundamentale. Pe de o parte, se instituie o regalitate de tip patriarhal, care determina o reprezentare a comunitatii analoga cu cea a familiei; pe de alta, se stabileste distinctia intre o aristocratie citadina si o populatie de agricultori.
Structura familiala a regalitatii este insotita de o particularitate chineza: absenta clerului propriu-zis, chiar daca oficiatorii contribuiau la anumite ceremonii, in special la cele din domeniul de o importanta capitala al divinatiei. Ca un tata in cadrul familei, la nivelul statului, regele este cel care se adreseaza Spiritelor, care inchina un cult Stramosilor si care perfor-meaza el insusi ceremoniile menite sa asigure bunul mers al activitatilor sezoniere. Exista doua locuri diferite pentru oficierea datoriilor legate de culte: pe de o parte locul cultului inchinat Cerului si Stramosilor regali, aflat la est de curtea principala, pe de alta, cel al cultului Pamantului si al divinitatilor chtoniene, la vest de aceasta curte. Divinitatile din primul cult sunt considerate binevoitoare, pe cand celelalte sunt mai degraba temute.
Regele locuieste in interiorul unui oras, al carui plan de tip patrulater, orientat in functie de punctele cardinale, a ramas neschimbat pana in secolul XX. in dinastia Shang-Yin, orasul-palat are dimensiuni mai degraba modeste, intrucat ultima capitala a acestei dinastii avea o circumferinta de doar opt sute de metri. S-au descoperit vestigiile mai multor cetati construite pe acelasi model. Cele patru porti joaca un rol emblematic fundamental: ele reprezinta locurile de trecere atat a Spiritelor faste sau nefaste, cat si a oamenilor sau a marfurilor. Centrul palatului este asimilat centrului lumii. Jucand rolul celui de-al cincilea punct cardinal, centrul este astfel locul privilegiat unde regele, numit si Marele Om, isi exercita in modul cel mai explicit functia de conducator al intregii comunitati. Palatul propriu-zis este orientat pe directia nord-sud si se compune din trei curti succesive. Inca din aceasta perioada, in timpul ceremoniilor, in calitatea sa de tata al familiei, regele trebuie sa se intoarca, in mod ritual, cu fata catre sud. Piata se gaseste la nord fata de palatul regal sau princiar, iar la sud, o parte este rezervata mestesugarilor, iar cealalta detinatorilor diverselor ranguri in cadrul curtii.
Anturajul regelui se compune pe de o parte din membri ai familiei, iar pe de alta din detinatorii diferitelor functii necesare pentru exercitarea puterii regale: scribi, ghicitori, ofiteri sau cei care se ingrijesc de vanatoare, de agricultura, de rituri si de muzica, de treburile legate de palat sau de problemele militare. Este foarte probabil ca in transimiterea ereditara a acestor functii, ce implica fiecare un anumit tip de cunostinte, isi au originea originea diversele scoli de gandire care au marcat sfarsitul Antichitatii (secolele VI si III inaintea erei noastre). La sfarsitul dinastiei, se constituie deja o administratie in toata puterea cuvantului. Cunoastem toate detaliile legate de aceasta, ii cunoastem gradele si nomenclatura, atat din inscriptiile divinatorii scrise pe carapace de broasca testoasa, pe omoplati de oaie, de cerb sau de bovine, cat si din textele mai recente care figureaza pe vase si pe ustensile de bronz.
Ne putem da seama de importanta agriculturii datorita numarului de documente divinatorii care contin probleme referitoare la recolte si la climat. Existau functionari insarcinati cu supravegherea muncilor, incepand cu aratul si semanatul si terminand cu recolta. Cresterea animalelor este la randul sau necesara nu numai pentru ca acestea reprezentau o sursa de hrana, dar si pentru ca, in ceremoniiile sacrificiale, trebuia furnizat un important numar de victime: astfel, se ofereau oi, bovine, porci. Uneori si prizonierii de razboi, in general cei de vita regala, erau sacrificati Stramosilor. intr-adevar, o parte considerabila din timpul Regelui si al anturajului sau este consacrata razboiului. Aristocratia lupta in car sau calare, cu arme variate, unele exemplare ale acestor arme fiind special fabricate pentru parade si ceremonii. Campaniile de razboi sunt si ele insotite de un ceremonial si se desfasoara conform unei ordini prestabilite, in acordurile unei muzici foarte ritualizate.
Vanatoarea constituie una din activitatile favorite ale regelui si ale apropiatilor sai. Si aici avem numeroase documente divinatorii legate de expeditiile cinegetice si mai ales de conditiile climaterice in care aceasta activitate trebuie sa se desfasoare.
Domeniul controlat de dinastia Shang-Yin, anume teritoriul unde se gasesc vestigiile cetatilor sale din acea vreme, coincide cu cel ocupat de culturile neolitice Yangshao si Longshan, intinzandu-se cu exactitate mai mult catre sud, pana la Jiangxi-ul de astazi si pana in Hunan. Zece provincii din China din zilele noastre au furnizat astfel vestigii arheologice care ne permit sa aflam destul de mult despre o dinastie care era inca considerata drept legendara de catre occidentali la inceputul secolului XX. Existenta a numeroase locuri, clanuri, familii, al caror nume se pastreaza in anale a fost astfel confirmata. Documentele ne permit sa urmarim ascensiunea clanurilor Ji, de unde va proveni viitoarea dinastie Zhou, precum si dezvoltarea altor clanuri a caror istorie se continua sub aceasta dinastie. Ceea ce a determinat clanul Ji sa conteste, apoi sa rastoarne puterea dinastiei Shang-Yin, a fost o miscare catre est, unde pamanturile sunt mai fertile. Stramosul mitic al acestui clan est Printul Meiului (Houji), planta cereala divinizata, al carei nume ilustreaza eforturile facute pentru a coloniza pamanturile barbare si pana atunci necultivate din valea Wei. Data traditionala a caderii dinastiei Shang-Yin a fost fixata in 1122 inaintea erei noastre. Conform traditiei chineze, anul de inceput al noii dinastii ar fi 1121.
Urmatoarea dinastie este atestata mai clar, pentru ca este contemporana cu aparitia scrisului, si se stabileste pe un teritoriu mai vast, urmele artizanale si arhitecturale ramase fiind cu mult mai numeroase. Ea se numeste Shang sau Yin, nume care i-a fost atribuit ulterior, in a doua perioada a istoriei sale. Pentru a evita orice confuzie, o vom numi Shang-Yin. Fondatorul sau probabil este Tang Biruitorul, despre a carui domnie se spune ca ar fi inceput in 1765 inaintea erei noastre. Lista traditionala a suveranilor acestei dinastii este confirmata de epigrafie. Astfel ea se constituie ca prima dinastie istorica. Si in aceasta dinastie se cristalizeaza, intre secolele al XVII-lea si al Xl-lea inaintea erei noastre, anumite trasaturi fundamentale care se regasesc pe tot parcursul istoriei in mentalitatea chineza. impreuna cu o remarcabila maiestrie in prelucrarea bronzului, insotita de numeroase inventii tehnice ca de exemplu carul cu boi sau scrierea, apare o organizare sociala in adevaratul sens al cuvantului, care se bazeaza pe doua principii fundamentale. Pe de o parte, se instituie o regalitate de tip patriarhal, care determina o reprezentare a comunitatii analoga cu cea a familiei; pe de alta, se stabileste distinctia intre o aristocratie citadina si o populatie de agricultori.
Structura familiala a regalitatii este insotita de o particularitate chineza: absenta clerului propriu-zis, chiar daca oficiatorii contribuiau la anumite ceremonii, in special la cele din domeniul de o importanta capitala al divinatiei. Ca un tata in cadrul familei, la nivelul statului, regele este cel care se adreseaza Spiritelor, care inchina un cult Stramosilor si care perfor-meaza el insusi ceremoniile menite sa asigure bunul mers al activitatilor sezoniere. Exista doua locuri diferite pentru oficierea datoriilor legate de culte: pe de o parte locul cultului inchinat Cerului si Stramosilor regali, aflat la est de curtea principala, pe de alta, cel al cultului Pamantului si al divinitatilor chtoniene, la vest de aceasta curte. Divinitatile din primul cult sunt considerate binevoitoare, pe cand celelalte sunt mai degraba temute.
Regele locuieste in interiorul unui oras, al carui plan de tip patrulater, orientat in functie de punctele cardinale, a ramas neschimbat pana in secolul XX. in dinastia Shang-Yin, orasul-palat are dimensiuni mai degraba modeste, intrucat ultima capitala a acestei dinastii avea o circumferinta de doar opt sute de metri. S-au descoperit vestigiile mai multor cetati construite pe acelasi model. Cele patru porti joaca un rol emblematic fundamental: ele reprezinta locurile de trecere atat a Spiritelor faste sau nefaste, cat si a oamenilor sau a marfurilor. Centrul palatului este asimilat centrului lumii. Jucand rolul celui de-al cincilea punct cardinal, centrul este astfel locul privilegiat unde regele, numit si Marele Om, isi exercita in modul cel mai explicit functia de conducator al intregii comunitati. Palatul propriu-zis este orientat pe directia nord-sud si se compune din trei curti succesive. Inca din aceasta perioada, in timpul ceremoniilor, in calitatea sa de tata al familiei, regele trebuie sa se intoarca, in mod ritual, cu fata catre sud. Piata se gaseste la nord fata de palatul regal sau princiar, iar la sud, o parte este rezervata mestesugarilor, iar cealalta detinatorilor diverselor ranguri in cadrul curtii.
Anturajul regelui se compune pe de o parte din membri ai familiei, iar pe de alta din detinatorii diferitelor functii necesare pentru exercitarea puterii regale: scribi, ghicitori, ofiteri sau cei care se ingrijesc de vanatoare, de agricultura, de rituri si de muzica, de treburile legate de palat sau de problemele militare. Este foarte probabil ca in transimiterea ereditara a acestor functii, ce implica fiecare un anumit tip de cunostinte, isi au originea originea diversele scoli de gandire care au marcat sfarsitul Antichitatii (secolele VI si III inaintea erei noastre). La sfarsitul dinastiei, se constituie deja o administratie in toata puterea cuvantului. Cunoastem toate detaliile legate de aceasta, ii cunoastem gradele si nomenclatura, atat din inscriptiile divinatorii scrise pe carapace de broasca testoasa, pe omoplati de oaie, de cerb sau de bovine, cat si din textele mai recente care figureaza pe vase si pe ustensile de bronz.
Ne putem da seama de importanta agriculturii datorita numarului de documente divinatorii care contin probleme referitoare la recolte si la climat. Existau functionari insarcinati cu supravegherea muncilor, incepand cu aratul si semanatul si terminand cu recolta. Cresterea animalelor este la randul sau necesara nu numai pentru ca acestea reprezentau o sursa de hrana, dar si pentru ca, in ceremoniiile sacrificiale, trebuia furnizat un important numar de victime: astfel, se ofereau oi, bovine, porci. Uneori si prizonierii de razboi, in general cei de vita regala, erau sacrificati Stramosilor. intr-adevar, o parte considerabila din timpul Regelui si al anturajului sau este consacrata razboiului. Aristocratia lupta in car sau calare, cu arme variate, unele exemplare ale acestor arme fiind special fabricate pentru parade si ceremonii. Campaniile de razboi sunt si ele insotite de un ceremonial si se desfasoara conform unei ordini prestabilite, in acordurile unei muzici foarte ritualizate.
Vanatoarea constituie una din activitatile favorite ale regelui si ale apropiatilor sai. Si aici avem numeroase documente divinatorii legate de expeditiile cinegetice si mai ales de conditiile climaterice in care aceasta activitate trebuie sa se desfasoare.
Domeniul controlat de dinastia Shang-Yin, anume teritoriul unde se gasesc vestigiile cetatilor sale din acea vreme, coincide cu cel ocupat de culturile neolitice Yangshao si Longshan, intinzandu-se cu exactitate mai mult catre sud, pana la Jiangxi-ul de astazi si pana in Hunan. Zece provincii din China din zilele noastre au furnizat astfel vestigii arheologice care ne permit sa aflam destul de mult despre o dinastie care era inca considerata drept legendara de catre occidentali la inceputul secolului XX. Existenta a numeroase locuri, clanuri, familii, al caror nume se pastreaza in anale a fost astfel confirmata. Documentele ne permit sa urmarim ascensiunea clanurilor Ji, de unde va proveni viitoarea dinastie Zhou, precum si dezvoltarea altor clanuri a caror istorie se continua sub aceasta dinastie. Ceea ce a determinat clanul Ji sa conteste, apoi sa rastoarne puterea dinastiei Shang-Yin, a fost o miscare catre est, unde pamanturile sunt mai fertile. Stramosul mitic al acestui clan est Printul Meiului (Houji), planta cereala divinizata, al carei nume ilustreaza eforturile facute pentru a coloniza pamanturile barbare si pana atunci necultivate din valea Wei. Data traditionala a caderii dinastiei Shang-Yin a fost fixata in 1122 inaintea erei noastre. Conform traditiei chineze, anul de inceput al noii dinastii ar fi 1121.
China Clasica - Editura All