Pana la descoperirea electricitatii, iluminatul general al locuintelor
se facea cu lumanari din ceara ori seu de oaie si doar familiile mai
instarite aveau lampi cu petrol. Dar dezvoltarea oraselor, aparitia
blocurilor si cladirilor massive, a corpurilor de fabrici si uzine
cerea imperios un nou izvor de lumina, mai puternica, mai vie, care sa
poata fi distribuita in numeroase puncte.
Al VIII-lea deceniu constituie epoca iluminatului electric.
Iluminatul devine astfel domeniul de baza al aplicarii electricitatii.
Cu acest prilej au fost create generatoarele industriale si centralele
electrice care au deschis la randul lor drum electricitatii ca forta in
puternicul fort al industriei.
Aceste victorii ale elctricitatii chiar de la inceputul dezvoltarii ei se datoresc in buna parte lucrarilor lui Edison.
Multumita unor combinatii speciale a pompelor de aer, in
octombrie 1879, Edison a obtinut un vid (o rarefiere in balon) aproape
de o milionime de atmosfera (cu mult mai putin decat vidul pe care
tehnica il poate obtine azi; pe atunci o foarte mare realizare).
Intr-una din noptile sale de munca din acea perioada, Edison ,
in laboratorul sau cugetand la una din problemele obisnuite, ce nu-I
dadeau pace, framanta distrat intre degete un cocolos de funingine,
amestecat cu smoala, pe care il folosea la telefon. In timp ce
gandurile inventatorului zburau departe, degetele lui turteau si
rasuceau cocolasul int-un firicel tot mai subtire. Cand Edison a privit
intamplator firul, i-a trecut prin minte sa incerce acest fir la lampa
electrica. Spre marea satisfactie a lui Edison experienta facuta
imediat a dat rezultate bune. A continuat sa experimenteze filamentele
de funingine, in diferite compozitii si diferite forme. Dupa numeroase
experiente Edison a confectionat o lampa cu fir de bambus carbonizat in
forma de potcoava introdus intr-un balon de sticla din care a evacuat
cu grija tot aerul.
La
21 octombrie 1879, Edison a conectat lampa la circuitul electric, in
lampa s-a aprins lumina. Edison a marit intensitatea curentului ,
asteptand ca firicelul subtire sa nu mai suporte caldura pana la
incandescenta. Lumina s-a facut insa mai stralucitoare. Edison a
continuat sa maresca intensitatea curentului electric, pana a ajuns la
temperature de topire a diamantului. Abia atunci filamentul nu a mai
putut rezista si lampa s-a stins.
Asa s-a nascut becul electric cu filament de carbune una din cele mai mari inventii ale secolului al XIX-lea.
Cu toate acestea au mai fost necesare inca aproape 13 luni de
munca si cheltuieli de peste 40.000 de dolari pan acea lampa a fost
intr-atata perfectionata incat sa poata fi pusa in practica pe scara
larga.
In acest timp de febrile cautari Edison si ajutoarele sale au
muncit intr-o permanenta incordare. Munca clocotea zi si noapte. Pana
la urma Edison s-a imbolnavit de ochi. In agenda sa de buzunar gasin
notat la data de 27 ianuarie 1879:
"Din cauza luminii puternice mi s-au imbolnavit ochii si dupa sapte ore de munca nu mai sunt bun de nimic"
A doua zi a notat:
"Noaptea trecuta am avut dureri groaznice de la orele 10 seara
pana la 4 dimineata cand cu ajutorul unei doze mari de morfeina am
adormit. Pe la 4 m-am trezit. Ochii nu ma mai dor si ma simt mult mai
bine, in schimb insa mi-am pierdut ziua"...
Thomas Edison a avut cea mai mare influenta in dezvoltarea si
conturarea lumii noi, moderne... Nimeni altul nu a reusit sa faca atat
de multe incat sa influenteze pregnant viitorul cultural si al
descoperirilor fizice si sa creeze un imbold si un punct de plecare
inventiilor ulterioare in domeniu.
In consecinta, Edison a ramas cea mai pregnanta figura a mileniul.
Pentru imagini incredibile ale globului pamantesc luminat pe timp de noapte - dati click pe pozele de mai jos:
|