Antonio Salieri este unul dintre cei mai mari muzicieni si dirijori ai perioadei clasice. Nascut la 18 august 1750 in Legnago (Italia) si crescut intr-o familie buna, Salieri a inceput sa studieze muzica de la o varsta frageda. Este indrumat de fratele sau Francesco, un violonist talentat, si studiaza la randul sau vioara, clavecinul si tot ce tine de elementele vocalismului.


Dupa ce parintii sai mor, Antonio pleaca la Padua, apoi la Venetia unde invata "basso continuo" alaturi de Giovanni Battista Pescetti. Ajutat de Florian Leopold Gassmann, ajunge la curtea imperiala a Vienei, unde studiaza in continuare muzica alaturi de marii compozitori ai acelei perioade. Ramane la Viena pentru tot restul vietii, iar in 1774 este numit de Imparatul Iosif II compozitor al curtii. Un an mai tarziu se casatoreste cu Therese von Helfersdorfe, cu care va avea opt copii. Cu timpul, Salieri isi castiga o reputatie buna si obtine posturi din ce in ce mai importante precum: Kapellmeister Imperial în 1788, presedinte si vice-presedinte al societatii artistilor muzicali. De asemenea, a fost profesorul binecunoscutilor compozitori Ludwig van Beethoven, Johann Nepomuk Hummel, Franz Liszt, Giacomo Meyerbeer, Franz Schubert. Salieri este cunoscut si ca rival al lui Mozart si se presupune ca ar fi fost implicat in moartea in moartea acestuia.

Antonio Salieri a compus muzica de opera dar si muzica sacra sau de camera. "Armida", "La scuola de' gelosi", "Der Rauchfangkehrer", "Les Danaïdes", "Palmira, Regina di Persia" si "Falstaff o sia Le tre burle" se numara printre cele mai cunoscute compozitii ale sale. De asemenea, a scris doua concerte de pian, un concert pentru orga, unul pentru fluier, iar unul pentru oboi si orchestra.

Se stinge din viata la 7 mai 1825 si este ingropat in cimitirul din Matzleinsdorfer Friedhof (astazi Zentralfriedhof) in Viena. La inmormantarea sa a fost cantata propria compozitie "Requiem in C major".