Enciclopedia clopotel
Simturile Omului
Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsa a unui om adult acopera o suprafata de circa 2 metri patrati si are o greutate de aproape 3 kg. Grosimea pielii variaza intre 0,5-5 mm.Cele doua straturi ale pielii sunt epiderma si derma. In aceste straturi se gasesc glandele producatoare de sudoare, foliculii pilosi, din care se dezvolta parul, terminatiunile nervoase ale simtului tactil, precum si celulele datorita carora pielea se bronzeaza. Stratul cornos al epidermei este format din 20-30 de randuri de celule moarte. Sub epiderma se gasesc celule pigmentare, melanocitele, care produc pigmentii numiti melanina. In derma se gasesc numeroase vase sangvine. Elasticitatea pielii este determinata de fibrele proteice din derma, numite elastina.
Ochii
Prin intermediul ochilor primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara. Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila regleaza cantitatea de lumina primita. Prin intermediul nervului optic ochiul are legatura cu creierul. Creierul transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta.In fata, in mijloc exista un strat transparent, putin proeminent, corneea. Aceasta este legata de stratul care formeaza albul ochiului si acopera de jur imprejur globul ocular - sclerotica. Sub cornee se afla irisul, acesta da culoare ochiului. Irisul este de fapt un disc musculos, cu o gaura in centru: pupila. Lumina patrunde in interiorul ochiului prin pupila. Imediat dupa iris urmeaza cristalinul, cel de-al doilea mediu de refractie, care insa este mobil si elastic. Spatiul de dupa cristalin, camera posterioara, este umpluta de o substanta gelatinoasa - umoare vitroasa. Retina contine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile, conuri si bastonase.
Corneea
Cand o raza de lumina ajunge la ochi, prima structura pe care o intalnesti este o fereastra rotunda numita cornee, care este prima din cele doua lentile ale ochiului. Corneea reprezinta o lentila puternica cu focar fix. Puterea optica a corneei este de aproximativa doua treimi dn puterea totala de refractie a ochiului. Corneea are doar o jumatate de mm grosime la centru si un mm la jonctiunea cu sclerotica (albul ochiului).
Ochii
Prin intermediul ochilor primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara. Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila regleaza cantitatea de lumina primita. Prin intermediul nervului optic ochiul are legatura cu creierul. Creierul transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta.In fata, in mijloc exista un strat transparent, putin proeminent, corneea. Aceasta este legata de stratul care formeaza albul ochiului si acopera de jur imprejur globul ocular - sclerotica. Sub cornee se afla irisul, acesta da culoare ochiului. Irisul este de fapt un disc musculos, cu o gaura in centru: pupila. Lumina patrunde in interiorul ochiului prin pupila. Imediat dupa iris urmeaza cristalinul, cel de-al doilea mediu de refractie, care insa este mobil si elastic. Spatiul de dupa cristalin, camera posterioara, este umpluta de o substanta gelatinoasa - umoare vitroasa. Retina contine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile, conuri si bastonase.
Corneea
Cand o raza de lumina ajunge la ochi, prima structura pe care o intalnesti este o fereastra rotunda numita cornee, care este prima din cele doua lentile ale ochiului. Corneea reprezinta o lentila puternica cu focar fix. Puterea optica a corneei este de aproximativa doua treimi dn puterea totala de refractie a ochiului. Corneea are doar o jumatate de mm grosime la centru si un mm la jonctiunea cu sclerotica (albul ochiului).
Corneea este alcatuita din cinci straturi. La exterior, este un epiteliu format din cinci straturi celulare, fiind echivalentul pielii. Dedesubt exista un strat elastic numit stratul Bowmann. Urmeaza apoi stroma formata din colagen. Dupa stroma urmeaza o membrana elastica denumita Descemet. Apoi o pelicula de lacrimi acopera stratul epitelial. Lacrimile protejeaza corneea impotriva microorganismelor bacteriene, poluarii sau prafului.Dupa ce trece prin cornee, raza luminoasa intra in camera anterioara a ochiului. Aceasta este plina cu un lichid apos, umoare apoasa, care este constant drenat si inlocuit.
Uvea
Reprezinta tunica medie a ochiului, alcatuita din trei structuri distincte: coroida, corpul ciliar si irisul.Coroida este o foita membranoasa subtire intre sclerotica ce o protejeaza la exterior si retina. Corpul ciliar este o portiune cutata a uveei, situata in partea anterioara a ochiului. Rolul ei este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contractiei muschilor ciliari, permitandu-ne focalizarea vederii pe obiecte situate la distanta mica si, de asemenea, de a produce umoarea apoasa, lichidul care circula in camera anterioara, intre cristalin si suprafata interna a corneei.Atasata de corpul ciliar se afla a treia regiune, numita iris, care formeaza peretele posterior al camerei anterioare. Aceasta este structura al carui pigment da culoare ochilor si care controleaza cantitatea de lumina care ajunge la retina.
Nervul optic
Fiecare celula fotosensibila din retina se conecteaza prin intermediul fibrelor nervoase cu creierul, unde are loc sinteza informatiilor despre aspect, culori si forme. Toate aceste fibre nervoase se unesc la polul posterior al ochiului pentru a forma nervul optic. Acesta pleaca de la globul ocular printr-un canal osos al craniului si patrunde in cavitatea craniana imediat sub creier, in regiunea glandei hipofize; aici se uneste cu nervul optic centralateral.
Nervul optic nu este altceva decat un fascicul de fibre nervoase ce transporta impulsuri nervoase detaliate prin fibre fine, fiecare din acestea fiind izolate de cealalta prin teaca de mielina. In centrul nervului exista o artera ce il insoteste pe toata lungimea. Aceasta se numeste artera centrala a retinei.
Gura si nasul
Gustul si mirosul sunt simturi bazate pe stimulari chimice, substantele chimice din mediul inconjurator produc senzatiile de gust si miros. Simtim mai multe mirosuri decat numarul sunetelor auzite. Terminatiile nervoase care receptioneaza stimulii olfactivi se afla intr-o zona mica in regiunea superioara a cavitatii nazale. Aceasta arie cuprinde tunica mucoasa olfactorie, contine filetele nervului olfactiv si milioane de celule olfactive. Conform observatiilor facute de cercetatori exista sase mirosuri primare: mirosul dulce, mirosul de fructe, mirosul putrefactiei, mirosul condimentelor, mirosul de ars si mirosul vopselei; si patru gusturi de baza: dulce, sarat, acid si amar.
Urechea este impartita in trei parti: urechea externa, medie si interna. Partea vizibila a urechii - pavilionul - capteaza undele sonore din aer si le transmite prin canalul auditiv spre urechea interioara. Urechea medie este o mica cavitate "sapata" in oasele craniului. Este delimitata spre exterior de membrana timpanica si printr-un conduct subtire, numit trompa lui Eustache, comunica si cu cavitatea nazala. In cavitatea urechii medii se gasesc trei oscioare - oscioarele auditive: ciocanasul, nicovala si scarita. In urechea interna (melcul), vibratiile se transforma in impulsuri electrice care sunt transmise la creier, avand rol si in mentinerea echilibrului. Legatura dintre urechea interna si creier este realizata prin intermediul nervului auditiv. Melcul este strabatut de trei canale umplute cu lichid.
Uvea
Reprezinta tunica medie a ochiului, alcatuita din trei structuri distincte: coroida, corpul ciliar si irisul.Coroida este o foita membranoasa subtire intre sclerotica ce o protejeaza la exterior si retina. Corpul ciliar este o portiune cutata a uveei, situata in partea anterioara a ochiului. Rolul ei este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contractiei muschilor ciliari, permitandu-ne focalizarea vederii pe obiecte situate la distanta mica si, de asemenea, de a produce umoarea apoasa, lichidul care circula in camera anterioara, intre cristalin si suprafata interna a corneei.Atasata de corpul ciliar se afla a treia regiune, numita iris, care formeaza peretele posterior al camerei anterioare. Aceasta este structura al carui pigment da culoare ochilor si care controleaza cantitatea de lumina care ajunge la retina.
Nervul optic
Fiecare celula fotosensibila din retina se conecteaza prin intermediul fibrelor nervoase cu creierul, unde are loc sinteza informatiilor despre aspect, culori si forme. Toate aceste fibre nervoase se unesc la polul posterior al ochiului pentru a forma nervul optic. Acesta pleaca de la globul ocular printr-un canal osos al craniului si patrunde in cavitatea craniana imediat sub creier, in regiunea glandei hipofize; aici se uneste cu nervul optic centralateral.
Nervul optic nu este altceva decat un fascicul de fibre nervoase ce transporta impulsuri nervoase detaliate prin fibre fine, fiecare din acestea fiind izolate de cealalta prin teaca de mielina. In centrul nervului exista o artera ce il insoteste pe toata lungimea. Aceasta se numeste artera centrala a retinei.
Gura si nasul
Gustul si mirosul sunt simturi bazate pe stimulari chimice, substantele chimice din mediul inconjurator produc senzatiile de gust si miros. Simtim mai multe mirosuri decat numarul sunetelor auzite. Terminatiile nervoase care receptioneaza stimulii olfactivi se afla intr-o zona mica in regiunea superioara a cavitatii nazale. Aceasta arie cuprinde tunica mucoasa olfactorie, contine filetele nervului olfactiv si milioane de celule olfactive. Conform observatiilor facute de cercetatori exista sase mirosuri primare: mirosul dulce, mirosul de fructe, mirosul putrefactiei, mirosul condimentelor, mirosul de ars si mirosul vopselei; si patru gusturi de baza: dulce, sarat, acid si amar.
Urechea este impartita in trei parti: urechea externa, medie si interna. Partea vizibila a urechii - pavilionul - capteaza undele sonore din aer si le transmite prin canalul auditiv spre urechea interioara. Urechea medie este o mica cavitate "sapata" in oasele craniului. Este delimitata spre exterior de membrana timpanica si printr-un conduct subtire, numit trompa lui Eustache, comunica si cu cavitatea nazala. In cavitatea urechii medii se gasesc trei oscioare - oscioarele auditive: ciocanasul, nicovala si scarita. In urechea interna (melcul), vibratiile se transforma in impulsuri electrice care sunt transmise la creier, avand rol si in mentinerea echilibrului. Legatura dintre urechea interna si creier este realizata prin intermediul nervului auditiv. Melcul este strabatut de trei canale umplute cu lichid.