Jurasicul

In jurasic incepe dezmembrarea continentelor din blocurile Laurasia si Gondwana si deriva sau translatia lor spre pozitiile in care se afla si pe care continua sa le paraseasca cu incetul. Din Gondwana s-au desprins mai la inceput, Australia si Antarctica, urmand apoi celelalte continente.

Sub raport tectonic continua orogeneza mezozoica, mai activa in regiunile est-asiatice si pacifice. Se produc miscari epirogenetice, urmate de transgresiuni si regresiuni marine, si de mlastini si lacuri, cu o bogata flora hidrofila care a marcat o noua concentrare de masa vegetala generatoare de carbuni. Clima a fost separata in regiuni climaterice.

Jurasicul este perioada cea mai reprezentativa a vietii mezozoice. Plantele continua sa fie reprezentate prin conifere, care alcatuiesc mari paduri de Araucaria si de Zamia, pe marginea unor lacuri si lagune nisipos-maloase. in regiunile calde si umede, predominau asociatii de ferigi si conifere.

Conditiile instabile de viata din mari au contribuit la variate adaptari euribiotice semimarine si semicontinentale, tendinte de adaptare la mediul lagunar.

In mari, cea mai larga raspandire au avut-o molustele ale caror resturi servesc ca fosile caracteristice necesare la determinarea varstei relative a formatiunilor geologice. Si in aceasta perioada continua fauna exuberanta de amoniti si belemniti.

In jurasic existau reprezentantii tuturor claselor de vertebrate. Pestii si batracienii nu au marcat un salt evolutiv mai de seama. Reptilele in schimb, se diversifica. in mari traiau forme bine adaptate, ca Ichtyosaurus si Plesiosaurus, cu lungimea de 10 m. Pe uscat traiau carduri de Diplodocus, Brontosaurus, Brachiosaurus . Au aparut primele reptile de tipul crocodililor, precum si pterosaurieni, ca Pterodactylus si Rhamphor-hynchus. in jurasicul mediu au aparut si dinosaurienii sau-ropozi, stramosii soparlelor.

Din dinosaurii ornitopozi, genul Archaeopteryx a marcat un pas evolutiv important, cu corpul de forma unei pasari, acoperit cu pene si cu pastrarea ghearelor la aripi si a ciocului cu dinti. Este considerat prima pasare. Ceva mai evoluata a fost pasarea Archaeomis. Au fost identificate si unele resturi de mamifere rozatoare. Nevertebratele de uscat se imbogatesc cu noi specii de insecte.

In mari, primul loc l-au ocupat cefalopodele, prin amoniti si belemniti. intre lamelibranhiate au aparut multe specii noi, in locul altora, de varsta mai veche, care au disparut. Se dezvolta mult hexacoralierii, care au ramas neschimbati pana astazi.

Cretacicul (60 milioane de ani) a fost deosebit de bogat in evenimente geologice, geografice, climatice, biologice si biogeograice. La inceputul acestei perioade a inceput dezmembrarea vechilor blocuri ale uscatului si deriva continentelor. in cretacicul inferior a inceput ciclul alpin de formare a muntilor tineri de pe glob, de care s-au legat si importante fenomene magmatice, cu o bogata activitate vulcanica. Orogeneza alpina s-a desfasurat de la Oceanul Atlantic pana la Oceanul Pacific, peste muntii: Pirinei, Alpi, Carpati, Balcani, Caucaz, Himalaia, inclusiv cei din peninsula Indochina ori din Coreea si Kamceatka. Tot in acest timp a inceput formarea cordilierilor din continentele americane.

Orogeneza si miscarea continentelor au produs modificari adanci in raporturile geografice. Asa, de exemplu, din vechiul bloc Gondwana, incepand din cretacic, s-au separat: Australia impreuna cu Antarctica, India, apoi Africa si America de Sud. in cele din urma, s-a separat Australia de Antarctica si a inceput translatia spre pozitia ei actuala. India, in translatia ei spre nord, s-a sudat mai tarziu cu blocul eurasiatic. Separarea timpurie a Australiei este marcata prin fauna primitiva de monotreme si marsupiale, ramasa la acest nivel evolutiv. Numai dupa popularea Australiei cu europeni s-a produs un transfer de animale din Europa, animale care nu se aflau in fauna australiana. Europenii au introdus si plante cultivate, inclusiv insecte polenizatoare.

Separarea mai tarziu a Indiei de continentul african a dus cu ea si un potential evolutiv de mamifere caracteristice ulterior Africii de sud si de sud-est.

Important este si momentul desprinderii din Gondwana a Americii de Sud, in care, in acel timp, mamiferele erau reprezentate prin forme inferioare de edentate. Fauna Americii de Sud s-a completat ulterior, dupa formarea puntii terestre cu America de Nord.

 

America de Nord a inceput sa se separe de Europa, prin largirea ariei Oceanului Atlantic. A ramas totusi o punte de uscat intre Europa si America, la fel intre Alaska si nord-estul Asiei, peste actuala Mare Bering. Spre sfarsitul cretacicului s-au unit, pentru prima data, America de Nord cu America de Sud.

Vegetatia in cretacic se completeaza cu aparitia angiospermelor dicotiledonate, din care mentionam: salcia, plopul, dafinul, smochinul, cu un centru de dezvoltare in regiunea cercului polar nordic. Numai spre mijlocul perioadei au aparut si monocotiledonatele prin grupul Palmierilor, Spre sfarsitul perioadei, angiospermele au cucerit teritorii tot mai intinse si au contribuit la procesele de solificare si la pastrarea solurilor.

Cretacicul marcheaza mari progrese in acoperirea unor tot mai intinse suprafete cu covorul inchegat al solurilor. Paduri inchegate, stejar, fag, mesteacan, platani, in amestec cu magnolii si gledicii, unele cu tulpini acoperite de iedera, au constituit mari biocenoze de acest fel, de climat temperat. De mentionat aria de extindere a palmierilor si a arborelui de paine, in acest timp pana in Groenlanda.

Cantitati mari de creta, rezultata din amestecul malurilor oceanice cu casute de foraminiferi, sau creta alba cu silex, justifica denumirea de cretacic.

S-a dezvoltat fauna bentonica, cu intinse bancuri de moluste (stridii, rudisti, Nerinea, Actaeonella), de spongieri, echinoderme (crinoizi, echinizi). Unele dintre animalele cretacice s-au adaptat la viata eurihalina, populand lagunele, altele ca Unio (scoica de rau) se gasesc in exemplare abundente in depozitele fluvio-lacustre. Amo-nitii si belemnitii spre sfarsitul perioadei manifesta un declin. Pestii ososi s-au imbogatit cu Anguile si Cyprinide (crapi), intre batracieni au marcat o dezvoltare mai mare formele mici de anure. Stapanii tuturor mediilor de viata au ramas, pana la sfarsitul perioadei, tot reptilele.

La inceputul cretacicului, dinosaurienii erbivori ca: Trachodon, Iguanodon, Triceratops, populau zonele de mlastina si din apropierea acestora. Alaturi traiau si reptile carnivore ca Tyranosaurus, cu lungimea de 15 m si inaltimea pana la 6 m. Unii dinosaurieni si-au desavarsit conformatia prin zbor, ca Pteranodon, care avea anvergura aripilor de 7 m. Printre sauropterigieni au trait si forme gigantice, ca Elasmosaurus. Au aparut forme noi de crocodili, broaste testoase si serpi, adaptate pentru ape dulci si marine.

Pasarile au pierdut ghearele de la aripi, in schimb si-au dezvoltat mult sternul si au pastrat ciocul cu dinti. Cele mai des intalnite resturi de pasari cretacice apartin genurilor Ichthyornis (care se nutrea cu pesti) si Hesperonis.

Marsupialele au continuat sa se dezvolte nu numai in emisfera sudica, ci si in cea de nord; au ajuns pana in Canada si in Mongolia. Spre sfarsitul perioadei au aparut si primii reprezentanti ai mamiferelor placentare, asemanatoare ariciului (genul Zalambdalestes).