Enciclopedia clopotel
Era tertiara (neozoica)
Ea reprezinta un timp de aproximativ 75 de milioane de ani, in care vietuitoarele marcheaza ultimele transformari prin care au ajuns la formele actuale. De remarcat este faptul ca au disparut complet formele gigantice de reptile mezozoice si s-au stins, la fel, unele grupe importante de cefalopode: amonitii si belemnitii. Era neozoica a fost impartita intre perioade: paleogen, neogen si cuaternar.
Paleogenul a durat 40 milioane de ani. in timpul acestei perioade a continuat deriva continentelor. Mai continua legatura dintre America de Nord si Eurasia peste Groenlanda si Scandinavia. Oceanul Atlantic nu era inca nici macar schitat in regiunea nordica. in timpul paleogenului acest pod de legatura a cedat, intrand in deriva mai pronuntata America de Nord si Groenlanda. intre cele doua continente a mai ramas un esalon de insule razlete. Mai persista si legatura dintre Asia si Alaska. in emisfera nordica, in deriva spre nord, India s-a apropiat mult de Asia, cu care apoi s-a unit.
Madagascarul s-a desprins definitiv de Africa. intre America de Nord si cea de Sud au fost doar legaturi de comunicatie temporara; in paleogen se tinde la stabilirea unui istm consolidat intre cele doua continente. intre Eurasia de Nord si continentele sudice (Africa, scutul indian si Australia), in deriva spre nord, se intindeau apele Marii Tethys din regiunea atlantica peste Orientul Apropiat si Orientul Mijlociu, peste ariile himalaiene, pana in ariile Oceanului Pacific. in acest timp a continuat orogeneza alpina, prin formarea unor intinse aliniamente si cute locale de munti tineri care au inchis in interiorul lor mari interne de mica adancime.
Deriva continentelor, aparitia de lanturi muntoase si vulcanismul legat de aceste fenomene au continuat sa modifice legaturile paleogeografice, sa se schimbe conditiile climaterice si sa se instaleze un regim climateric delimitat in regiuni calde, temperate si reci (polare). Din vechiul bloc Gondwana a ramas numai scutul antarctic supus climatului rece; celelalte continente in miscare spre nord, au ajuns sub influenta altor valori ale climatului. in astfel de imprejurari nu s-au putut pastrat unele forme vechi de viata, dar au aparut altele. Ca in permian, si acum apar grupuri de animale cu caractere colective din care s-audezvoltat formele noi, mai ales in lumea reptilelor, pasarilor si a mamiferelor.
Plantele dominate sunt angiospermele. La inceputul paleogenului inca se mai pastrau speciile vegetale de tip tropical si mai ales de mlastina (genul Pontederia) in ambianta unor paduri mai intinse de palmieri si conifere de climat cald, ca Sequoia si Cupressus. Astfel de asociatii au mai fost identificate pe coasta pacifica si cea atlantica a Americii de Nord, legate de mlastini paralice, lagunare sau de apa dulce, cu o intensa dezvoltare a vegetatiei, cum dealtfel s-a dezvoltat, in mod similar, vegetatia din bazinul Petrosani. S-au delimitat in mod clar doua provincii vegetale: una de climat temperat cu salcie, plop, ulm, alun, mesteacan, fag, stejar, magnolii s.a., in partea de nord a Eurasiei si Americii de Nord, si alta subtropicala in Europa centrala, si pe coastele nordice ale ariilor Tethys cu plante ca: laur, smochin, scortisor, vita, Taxodium si Sequoia.
In fauna marina mentionam marea dezvoltare a foraminiferelor, cu genurile Globigerina, Nummulites, Alveolina s.a., care au lasat importante depozite. innoiri in lumea nevertebratelor marine au aparut in lumea lamelibranhiatelor si a gasteropodelor, in schimb cefalopodele, dupa disparitia celor mezozoice, au avut o raspandire neinsemnata. in mari traiau pesti din grupul selacienilor si teleosteenilor, mai apropiati de fauna actuala. Batracienii si reptilele, la fel se dezvolta prin formele de mici dimensiuni, unele insa patrund un caracter vechi de „fosile vii". Pasarile se diversifica datorita posibilitatii lor de deplasare, ocupand arii intinse pe continente si in insulele apropiate.
Importanta deosebita, in evolutia spre formele actuale, prezinta mamiferele care, dupa rolul redus in Cretacic, ajung la o adevarata explozie, ca diversificare si raspandire in toate continentele. Dupa o raspandire mai larga a placentarelor in toate continentele, mai tarziu acestea au ramas numai in America de Sud si in Australia unde se mentin prin ornitorinc cu inmultirea prin oua, si cangur ai caror pui isi petrec ultima faza de dezvoltare in punga numita marsupiu.
Animalele placentare au fost la inceput de talie mica, cu dinti cu mai multe tubercule. Din acestea, evolutia s-a desfasurat pe doua cai: la unele dintii au devenit taiosi, in forma de lame ascutite din care s-au dezvoltat carnivorele (tipul primitiv Hyaenodon, in eocen); alta cale de evolutie s-a dezvoltat prin adaptarea dintilor molari pentru nutritia vegetariana. Acestea au molarele plate si cu tuberculi. Tipul reprezentativ pentru aceasta a fost Phaenocodus, din care s-au dezvoltat erbivorele ungulate . In paleogen s-au dezvoltat numeroase animale, stramosi ai celor din fauna actuala. Din Perissodactyla au facut parte stramosii rinocerului (Hyracodon, Aceratherium, Baluchiterium in Asia, atingea lungimea de 7,5 m si inaltimea de 6,5 m), ai tapirului (Lophiodon), ai calului (Hyracotherium), cu descendentii lui: Eohippus, Orohippus si Mesohippus, prin care se va ajunge la Equus (cal) in perioada urmatoare.
Alt grup, Artiodactyla, cuprinde stramosi ai rumegatoarelor (primele rumegatoare: Xipodon, Apoplotherium); ai suidelor (porcului) prin Elatherium si unele forme ce tindeau spre hipopotam. Primele mamifere de tip proboscidian (elefantoid) au aparut tot in paleogen. Dintre acestea se cunosc genurile Moeritherium si Palaeomastodon. in oligocen (ultima epoca a paleogenului) au aparut si camile in America si stramosi ai iepurilor, castorilor, ai ursilor, pisicilor si jderului. Primele primate se cunosc tot din paleogen, tipurile lemuroidee (Adapis) si antropoidee (Propliopithecus in Africa). Acestea vor evolua spre hominide.
Neogenul (circa 25 milioane de ani) a fost o perioada de mari evenimente geologice si biologice, in acest timp se termina ciclul de orogeneza alpina si au loc intense activitati vulcanice. Aceste evenimente au dus la configuratia geografica actuala. Evenimentele geologice din perioada urmatoare a avut un caracter regional si local. Evenimentele mari, planetare, s-au desfasurat in neogen in doua epoci (miocen, 15 milioane de ani, si pliocen, 10 milioane de ani). intre America de Nord si Asia se mai pastrau unele punti de legatura in regiunea stramtorii Behring. Se realizeaza din nou legatura intre cele doua continente americane. in ariile mediteraneene apare legatura cu Oceanul Atlantic prin zona subtropicala (Spania) si in pliocen prin Gibraltar.
Fenomenele orogenice au produs multe izolari geografice printr-o serie de bazine insirate in lungul axului geosinclinal Tethys, bazinele: panonian, transilvanean, euxinice si aralo-caspice (Marea Sarmatica). in tara noastra apare schitata morfologia Carpatilor, in restul tarii fiind mari putin adanci care nu peste mult timp au fost drenate spre zonele de scufundare, ca: Marea Caspica, Marea Neagra, Marea Egee. Bazinele de sedimentare marina de pe teritoriul Romaniei au avut un efect deosebit in formarea zacamintelor de carbuni, petrol si gaze, de sare, gips, diatomit, argile si alte substante minerale. in acelasi timp, fenomenele magmatice, legate de evolutia zonelor muntoase, au dat nastere la mari masive de roci eruptive si de zacaminte de minereuri.
Climatul in neogen a fost cald si umed in prima epoca, cu tendinte de racire in pliocen. Flora neogena s-a dezvoltat in continuarea celei paleogene. in America de Nord au continuat sa vegeteze padurile de Seauoia, de Magnolii si platani in regiunile centrale si sudice. in regiunea temperata existau paduri de mesteacan, plop, salcii, ulmi, tei, nuci. Urmele unor paduri intinse au fost gasite pe coasta de vest a Groenlandei. Padurea din Groenlanda se presupune ca a fost mareata, chiar mai la nord de Tara lui Grinnel. Resturi de conifere mezozoice ca Ginkgo, de jneapan, tuia, Seauoia, Magnolia, de nuc si vita de vie, alaturi de pin, ulm, salcie, mesteacan, frasin, fag, castan si stejar, atesta prezenta unor biocenoze inchegate, pana la aceste altitudini. Si in Europa padurile au fost extinse din Germania pana la nord de Cercul Polar. Au fost identificate primele zone acoperite in neogen cu vegetatie caracteristica preriilor (stepelor), ceea ce dovedeste dezvoltarea in populatii dense a unor plante de tipul gramineelor. in pliocen s-a produs o schimbare a climatului, schimbare care avea sa duca, in emisfera nordica, la glaciatiile cuaternare. Flora, supusa din plin influentei climatului, a suferit si un proces de readaptare, iar fauna a fost supusa la largi migratii.
Mamiferele au atins apogeul in evolutia si dezvoltarea lor. in provincia sudamericana s-au dezvoltat edentatele (furnicarul s.a.). in linia de evolutie a calului s-a ajuns la Proto hippus si Hipparion. in linia rinocerilor au aparut: Dicerorhinus si Rhinoceros leptorhinus. intre stramosii elefantului, in acest timp, se remarca tipul ai carui dinti incisivi se transforma in defense, cate doua pe fiecare falca (Trilophodon borsoni s.a.). Dinotherium giganteum din Europa avea numai doua defense arcuite in jos. Mastodontidele incepand cu miocenul mediu, au avut o raspandire in toata lumea. In aceasta perioada se mai dezvolta hipopotami apropiati de tipul actual. Apar stramosii cerbului (Axis), variate tipuri de antilope care formau cirezi numeroase in Eurasia, apoi capre, oi, mufloni. Camila s-a raspandit in aproape intreaga America de Nord. Bovidele au aparut in Asia si India. in prima parte a neogenului au aparut si numeroase genuri de carnivore, ca: hiene, vulpi, felide, iar in miocenul superior tipul tigrilor: Machairodus in Europa si Smilodon in America. Au intrat in arena si marile pradatoare: rasul, pantera, tigrul, leul. Schimbarea climatului in pliocen a dus la migratiuni largi. Gazelele s-au refugiat in Orientul Apropiat si in Africa. Cele mai multe cervide, intre care si elanul, s-au stabilit in Europa. Camila a migrat din America de Nord in America de Sud si in Lumea Veche. Un sfarsit al izolarii geografice are loc in America de Sud prin marsupiale intre care si carnivore, ca Thylacosmillus.
In neogen s-au adaptat mediului acvatic numeroase specii de mamifere care, in apa, au aflat adapost si hrana: foca, morsa, otaria, delfinul, casalotul si in pliocen primele balene. Primatele au fost bine reprezentate prin numeroase forme ca: Dryopithecus, foarte raspandit in Europa, India, Africa, cu caractere de gorila si cimpanzeu; Pliopithecus, stramos al gibonului. in Kenia s-au dezvoltat mai multe linii, ca: Limnopithecus si Pliopithecus. in Africa de Sud, Australopithecus a trait aproximativ un milion de ani. Cuaternarul ( aproximativ 1,5 milioane de ani) - perioada in care s-au definit formele geografice asa cum apar in prezent. S-au terminat ultimele ecouri ale orogenezei alpine si se produc reasezari izostatice in scoarta terestra. in regiunile de platforma se produc scufundari lente sub greutatea sedimentelor depuse in neogen si, in continuare, in cuaternar.
Pentru mentinerea echilibrului izostatic, se produc ridicari ale catenelor muntoase, mai ales din ciclul alpin. Edificiul carpatic s-a ridicat cu aproximativ 1000 m. Deoarece in cuaternar se afla numeroase resturi ale corpului omenesc si urme ale activitatii lui, perioadei i se mai spune si antropogen. Climatul cuaternar a marcat o racire chiar de la inceputul perioadei si a afectat regiunile polare, precum si lanturile de munti din interiorul si de la marginea continentelor. in emisfera nordica, din calota de gheata principala inaintau trei factori de gheata spre sud: european, siberian si canadian, iar din calota antarctica alte doua fronturi: unul patagonian (America de Sud), altul spre Noua Zeelanda. intre fronturile respective ale fiecarei emisfere, s-au produs si unele racordari cu ghetari din munti.
Aproximativ 30% din suprafata Pamantului a fost acoperita cu gheata; in prezent numai 10%. Fronturile de gheata nu au pastrat aceeasi pozitie; inaintau spre ecuator (perioade de glaciatiune) sau se retrageau spre'poli (perioade de interglaciatiuni).in emisfera nordica s-au repetat patru perioade de glaciatiune, alternand cu trei perioade de interglaciatiune si o perioada, cea din urma, caracterizata prin climat si vegetatie de tundra spre climat temperat. in timp ce la cei doi poli si in regiunile adiacente era un climat glaciar, in interiorul uscatului domina un climat umed in alternanta cu unul secetos. in conditiile de clima aratata, flora cuaternara a migrat de la poli spre Ecuator si invers de 3-4 ori.
Unele specii de climat temperat sau mediteranean s-au adaptat la un climat mai rece si invers. in pendularea pe meridian a florei si in timpul stabilizarii ei pe anumite suprafete, vegetatia cuaternara a trebuit sa recucereasca suprafete enorme de teren, care fusesera acoperite de gheturi si pe suprafata carora au ramas depozite morenice si fluvio-glaciale, pe care apa si vantul le-au spulberat si le-au depus sub forma de loess pe mari intinderi. Solificarea s-a inchegat si a inlesnit reacoperirea uscatului cu soluri, cum si inchegarea vegetatiilor de padure, de campie, de margini de desert etc, cu biotipurile corespunzatoare.
Cuaternarul este impartit in pleistocen (circa un milion de ani) si holocen (circa 25.000 ani). Delimitarea stratigrafica a cuaternarului fata de pliocen si subdiviziunii lui se face nu numai pe baza raporturilor stratigrafice, ci pe baza geocronologiei cu C14 si a studiilor palinologice (studiul polenului aflat in diferite straturi geologice). Flora cuaternara este cea actuala, stabilizata in holocen, in ariile ei de preferinta pentru o dezvoltare optima, in care s-au constituit asociatiile vegetale cunoscute.
Animalele nevertebrate s-au cantonat in principalele biotipuri existente: marin, dulcicol, salmastru si continental, asa cum le cunoastem si le aflam din lucrarile publicate de sistematica si ecologie. Un interes mai mare prezinta fauna de vertebrate si mai ales de mamifere, in care mai importante sunt: proboscidienii, rhinocerotidele si hominidele. intre proboscidieni a aparut grupul sau familia Elefantide, cu genurile: Arhidiscodon meridionalis, Paleoloxodon antiqus, adaptat la o viata de padure din regiunile calde, si Mammuthus primigenius, cu o raspandire in regiuni mai reci, de tundra sau stepa. Rhinoceridele au fost reprezentate prin Rhinoceros mercki, in paduri, si Rhinoceros tichorhinus, in regiuni de stepa si de tundra .
Alte mamifere care au participat la fenomenele legate de pendularea climei au fost unele Artiodactyle, ca: cerbul, (Cervus elaphas), renul (Rangifer tarandus), elanul (Alces palmatus), raspandite in zonele septentrionale si temperate ale emisferei nordice. Cervidele au avut si un repre zentant gigant, Megaceros, azi disparut. A trait in insula britanica. Bovidele, aparute in Asia si India, au migrat pana in Europa.Unele ca: bizonul (Bos priscus), zimbrul (Bos primigenius) au disparut in timpurile istorice, afara de exemplarele din unele rezervatii naturale in care se incearca conservarea lor. Se mentine bizonul in America de Nord, unde acum este protejat.
Dintre Perissodactyle a aparut calul (Equs) in America de Nord, de unde a migrat in Eurasia, in cuaternar, timp in care a disparut din America. Carnivorele neogene s-au mentinut si in cuaternar, cand au disparut unele (Machairodus, SmUodori) impreuna cu ursul de pestera (Crocuta spelaea). in America de Sud s-a mentinut fauna de Edentate din care au disparut formele mari.
Paleogenul a durat 40 milioane de ani. in timpul acestei perioade a continuat deriva continentelor. Mai continua legatura dintre America de Nord si Eurasia peste Groenlanda si Scandinavia. Oceanul Atlantic nu era inca nici macar schitat in regiunea nordica. in timpul paleogenului acest pod de legatura a cedat, intrand in deriva mai pronuntata America de Nord si Groenlanda. intre cele doua continente a mai ramas un esalon de insule razlete. Mai persista si legatura dintre Asia si Alaska. in emisfera nordica, in deriva spre nord, India s-a apropiat mult de Asia, cu care apoi s-a unit.
Madagascarul s-a desprins definitiv de Africa. intre America de Nord si cea de Sud au fost doar legaturi de comunicatie temporara; in paleogen se tinde la stabilirea unui istm consolidat intre cele doua continente. intre Eurasia de Nord si continentele sudice (Africa, scutul indian si Australia), in deriva spre nord, se intindeau apele Marii Tethys din regiunea atlantica peste Orientul Apropiat si Orientul Mijlociu, peste ariile himalaiene, pana in ariile Oceanului Pacific. in acest timp a continuat orogeneza alpina, prin formarea unor intinse aliniamente si cute locale de munti tineri care au inchis in interiorul lor mari interne de mica adancime.
Deriva continentelor, aparitia de lanturi muntoase si vulcanismul legat de aceste fenomene au continuat sa modifice legaturile paleogeografice, sa se schimbe conditiile climaterice si sa se instaleze un regim climateric delimitat in regiuni calde, temperate si reci (polare). Din vechiul bloc Gondwana a ramas numai scutul antarctic supus climatului rece; celelalte continente in miscare spre nord, au ajuns sub influenta altor valori ale climatului. in astfel de imprejurari nu s-au putut pastrat unele forme vechi de viata, dar au aparut altele. Ca in permian, si acum apar grupuri de animale cu caractere colective din care s-audezvoltat formele noi, mai ales in lumea reptilelor, pasarilor si a mamiferelor.
Plantele dominate sunt angiospermele. La inceputul paleogenului inca se mai pastrau speciile vegetale de tip tropical si mai ales de mlastina (genul Pontederia) in ambianta unor paduri mai intinse de palmieri si conifere de climat cald, ca Sequoia si Cupressus. Astfel de asociatii au mai fost identificate pe coasta pacifica si cea atlantica a Americii de Nord, legate de mlastini paralice, lagunare sau de apa dulce, cu o intensa dezvoltare a vegetatiei, cum dealtfel s-a dezvoltat, in mod similar, vegetatia din bazinul Petrosani. S-au delimitat in mod clar doua provincii vegetale: una de climat temperat cu salcie, plop, ulm, alun, mesteacan, fag, stejar, magnolii s.a., in partea de nord a Eurasiei si Americii de Nord, si alta subtropicala in Europa centrala, si pe coastele nordice ale ariilor Tethys cu plante ca: laur, smochin, scortisor, vita, Taxodium si Sequoia.
In fauna marina mentionam marea dezvoltare a foraminiferelor, cu genurile Globigerina, Nummulites, Alveolina s.a., care au lasat importante depozite. innoiri in lumea nevertebratelor marine au aparut in lumea lamelibranhiatelor si a gasteropodelor, in schimb cefalopodele, dupa disparitia celor mezozoice, au avut o raspandire neinsemnata. in mari traiau pesti din grupul selacienilor si teleosteenilor, mai apropiati de fauna actuala. Batracienii si reptilele, la fel se dezvolta prin formele de mici dimensiuni, unele insa patrund un caracter vechi de „fosile vii". Pasarile se diversifica datorita posibilitatii lor de deplasare, ocupand arii intinse pe continente si in insulele apropiate.
Importanta deosebita, in evolutia spre formele actuale, prezinta mamiferele care, dupa rolul redus in Cretacic, ajung la o adevarata explozie, ca diversificare si raspandire in toate continentele. Dupa o raspandire mai larga a placentarelor in toate continentele, mai tarziu acestea au ramas numai in America de Sud si in Australia unde se mentin prin ornitorinc cu inmultirea prin oua, si cangur ai caror pui isi petrec ultima faza de dezvoltare in punga numita marsupiu.
Animalele placentare au fost la inceput de talie mica, cu dinti cu mai multe tubercule. Din acestea, evolutia s-a desfasurat pe doua cai: la unele dintii au devenit taiosi, in forma de lame ascutite din care s-au dezvoltat carnivorele (tipul primitiv Hyaenodon, in eocen); alta cale de evolutie s-a dezvoltat prin adaptarea dintilor molari pentru nutritia vegetariana. Acestea au molarele plate si cu tuberculi. Tipul reprezentativ pentru aceasta a fost Phaenocodus, din care s-au dezvoltat erbivorele ungulate . In paleogen s-au dezvoltat numeroase animale, stramosi ai celor din fauna actuala. Din Perissodactyla au facut parte stramosii rinocerului (Hyracodon, Aceratherium, Baluchiterium in Asia, atingea lungimea de 7,5 m si inaltimea de 6,5 m), ai tapirului (Lophiodon), ai calului (Hyracotherium), cu descendentii lui: Eohippus, Orohippus si Mesohippus, prin care se va ajunge la Equus (cal) in perioada urmatoare.
Alt grup, Artiodactyla, cuprinde stramosi ai rumegatoarelor (primele rumegatoare: Xipodon, Apoplotherium); ai suidelor (porcului) prin Elatherium si unele forme ce tindeau spre hipopotam. Primele mamifere de tip proboscidian (elefantoid) au aparut tot in paleogen. Dintre acestea se cunosc genurile Moeritherium si Palaeomastodon. in oligocen (ultima epoca a paleogenului) au aparut si camile in America si stramosi ai iepurilor, castorilor, ai ursilor, pisicilor si jderului. Primele primate se cunosc tot din paleogen, tipurile lemuroidee (Adapis) si antropoidee (Propliopithecus in Africa). Acestea vor evolua spre hominide.
Neogenul (circa 25 milioane de ani) a fost o perioada de mari evenimente geologice si biologice, in acest timp se termina ciclul de orogeneza alpina si au loc intense activitati vulcanice. Aceste evenimente au dus la configuratia geografica actuala. Evenimentele geologice din perioada urmatoare a avut un caracter regional si local. Evenimentele mari, planetare, s-au desfasurat in neogen in doua epoci (miocen, 15 milioane de ani, si pliocen, 10 milioane de ani). intre America de Nord si Asia se mai pastrau unele punti de legatura in regiunea stramtorii Behring. Se realizeaza din nou legatura intre cele doua continente americane. in ariile mediteraneene apare legatura cu Oceanul Atlantic prin zona subtropicala (Spania) si in pliocen prin Gibraltar.
Fenomenele orogenice au produs multe izolari geografice printr-o serie de bazine insirate in lungul axului geosinclinal Tethys, bazinele: panonian, transilvanean, euxinice si aralo-caspice (Marea Sarmatica). in tara noastra apare schitata morfologia Carpatilor, in restul tarii fiind mari putin adanci care nu peste mult timp au fost drenate spre zonele de scufundare, ca: Marea Caspica, Marea Neagra, Marea Egee. Bazinele de sedimentare marina de pe teritoriul Romaniei au avut un efect deosebit in formarea zacamintelor de carbuni, petrol si gaze, de sare, gips, diatomit, argile si alte substante minerale. in acelasi timp, fenomenele magmatice, legate de evolutia zonelor muntoase, au dat nastere la mari masive de roci eruptive si de zacaminte de minereuri.
Climatul in neogen a fost cald si umed in prima epoca, cu tendinte de racire in pliocen. Flora neogena s-a dezvoltat in continuarea celei paleogene. in America de Nord au continuat sa vegeteze padurile de Seauoia, de Magnolii si platani in regiunile centrale si sudice. in regiunea temperata existau paduri de mesteacan, plop, salcii, ulmi, tei, nuci. Urmele unor paduri intinse au fost gasite pe coasta de vest a Groenlandei. Padurea din Groenlanda se presupune ca a fost mareata, chiar mai la nord de Tara lui Grinnel. Resturi de conifere mezozoice ca Ginkgo, de jneapan, tuia, Seauoia, Magnolia, de nuc si vita de vie, alaturi de pin, ulm, salcie, mesteacan, frasin, fag, castan si stejar, atesta prezenta unor biocenoze inchegate, pana la aceste altitudini. Si in Europa padurile au fost extinse din Germania pana la nord de Cercul Polar. Au fost identificate primele zone acoperite in neogen cu vegetatie caracteristica preriilor (stepelor), ceea ce dovedeste dezvoltarea in populatii dense a unor plante de tipul gramineelor. in pliocen s-a produs o schimbare a climatului, schimbare care avea sa duca, in emisfera nordica, la glaciatiile cuaternare. Flora, supusa din plin influentei climatului, a suferit si un proces de readaptare, iar fauna a fost supusa la largi migratii.
Mamiferele au atins apogeul in evolutia si dezvoltarea lor. in provincia sudamericana s-au dezvoltat edentatele (furnicarul s.a.). in linia de evolutie a calului s-a ajuns la Proto hippus si Hipparion. in linia rinocerilor au aparut: Dicerorhinus si Rhinoceros leptorhinus. intre stramosii elefantului, in acest timp, se remarca tipul ai carui dinti incisivi se transforma in defense, cate doua pe fiecare falca (Trilophodon borsoni s.a.). Dinotherium giganteum din Europa avea numai doua defense arcuite in jos. Mastodontidele incepand cu miocenul mediu, au avut o raspandire in toata lumea. In aceasta perioada se mai dezvolta hipopotami apropiati de tipul actual. Apar stramosii cerbului (Axis), variate tipuri de antilope care formau cirezi numeroase in Eurasia, apoi capre, oi, mufloni. Camila s-a raspandit in aproape intreaga America de Nord. Bovidele au aparut in Asia si India. in prima parte a neogenului au aparut si numeroase genuri de carnivore, ca: hiene, vulpi, felide, iar in miocenul superior tipul tigrilor: Machairodus in Europa si Smilodon in America. Au intrat in arena si marile pradatoare: rasul, pantera, tigrul, leul. Schimbarea climatului in pliocen a dus la migratiuni largi. Gazelele s-au refugiat in Orientul Apropiat si in Africa. Cele mai multe cervide, intre care si elanul, s-au stabilit in Europa. Camila a migrat din America de Nord in America de Sud si in Lumea Veche. Un sfarsit al izolarii geografice are loc in America de Sud prin marsupiale intre care si carnivore, ca Thylacosmillus.
In neogen s-au adaptat mediului acvatic numeroase specii de mamifere care, in apa, au aflat adapost si hrana: foca, morsa, otaria, delfinul, casalotul si in pliocen primele balene. Primatele au fost bine reprezentate prin numeroase forme ca: Dryopithecus, foarte raspandit in Europa, India, Africa, cu caractere de gorila si cimpanzeu; Pliopithecus, stramos al gibonului. in Kenia s-au dezvoltat mai multe linii, ca: Limnopithecus si Pliopithecus. in Africa de Sud, Australopithecus a trait aproximativ un milion de ani. Cuaternarul ( aproximativ 1,5 milioane de ani) - perioada in care s-au definit formele geografice asa cum apar in prezent. S-au terminat ultimele ecouri ale orogenezei alpine si se produc reasezari izostatice in scoarta terestra. in regiunile de platforma se produc scufundari lente sub greutatea sedimentelor depuse in neogen si, in continuare, in cuaternar.
Pentru mentinerea echilibrului izostatic, se produc ridicari ale catenelor muntoase, mai ales din ciclul alpin. Edificiul carpatic s-a ridicat cu aproximativ 1000 m. Deoarece in cuaternar se afla numeroase resturi ale corpului omenesc si urme ale activitatii lui, perioadei i se mai spune si antropogen. Climatul cuaternar a marcat o racire chiar de la inceputul perioadei si a afectat regiunile polare, precum si lanturile de munti din interiorul si de la marginea continentelor. in emisfera nordica, din calota de gheata principala inaintau trei factori de gheata spre sud: european, siberian si canadian, iar din calota antarctica alte doua fronturi: unul patagonian (America de Sud), altul spre Noua Zeelanda. intre fronturile respective ale fiecarei emisfere, s-au produs si unele racordari cu ghetari din munti.
Aproximativ 30% din suprafata Pamantului a fost acoperita cu gheata; in prezent numai 10%. Fronturile de gheata nu au pastrat aceeasi pozitie; inaintau spre ecuator (perioade de glaciatiune) sau se retrageau spre'poli (perioade de interglaciatiuni).in emisfera nordica s-au repetat patru perioade de glaciatiune, alternand cu trei perioade de interglaciatiune si o perioada, cea din urma, caracterizata prin climat si vegetatie de tundra spre climat temperat. in timp ce la cei doi poli si in regiunile adiacente era un climat glaciar, in interiorul uscatului domina un climat umed in alternanta cu unul secetos. in conditiile de clima aratata, flora cuaternara a migrat de la poli spre Ecuator si invers de 3-4 ori.
Unele specii de climat temperat sau mediteranean s-au adaptat la un climat mai rece si invers. in pendularea pe meridian a florei si in timpul stabilizarii ei pe anumite suprafete, vegetatia cuaternara a trebuit sa recucereasca suprafete enorme de teren, care fusesera acoperite de gheturi si pe suprafata carora au ramas depozite morenice si fluvio-glaciale, pe care apa si vantul le-au spulberat si le-au depus sub forma de loess pe mari intinderi. Solificarea s-a inchegat si a inlesnit reacoperirea uscatului cu soluri, cum si inchegarea vegetatiilor de padure, de campie, de margini de desert etc, cu biotipurile corespunzatoare.
Cuaternarul este impartit in pleistocen (circa un milion de ani) si holocen (circa 25.000 ani). Delimitarea stratigrafica a cuaternarului fata de pliocen si subdiviziunii lui se face nu numai pe baza raporturilor stratigrafice, ci pe baza geocronologiei cu C14 si a studiilor palinologice (studiul polenului aflat in diferite straturi geologice). Flora cuaternara este cea actuala, stabilizata in holocen, in ariile ei de preferinta pentru o dezvoltare optima, in care s-au constituit asociatiile vegetale cunoscute.
Animalele nevertebrate s-au cantonat in principalele biotipuri existente: marin, dulcicol, salmastru si continental, asa cum le cunoastem si le aflam din lucrarile publicate de sistematica si ecologie. Un interes mai mare prezinta fauna de vertebrate si mai ales de mamifere, in care mai importante sunt: proboscidienii, rhinocerotidele si hominidele. intre proboscidieni a aparut grupul sau familia Elefantide, cu genurile: Arhidiscodon meridionalis, Paleoloxodon antiqus, adaptat la o viata de padure din regiunile calde, si Mammuthus primigenius, cu o raspandire in regiuni mai reci, de tundra sau stepa. Rhinoceridele au fost reprezentate prin Rhinoceros mercki, in paduri, si Rhinoceros tichorhinus, in regiuni de stepa si de tundra .
Alte mamifere care au participat la fenomenele legate de pendularea climei au fost unele Artiodactyle, ca: cerbul, (Cervus elaphas), renul (Rangifer tarandus), elanul (Alces palmatus), raspandite in zonele septentrionale si temperate ale emisferei nordice. Cervidele au avut si un repre zentant gigant, Megaceros, azi disparut. A trait in insula britanica. Bovidele, aparute in Asia si India, au migrat pana in Europa.Unele ca: bizonul (Bos priscus), zimbrul (Bos primigenius) au disparut in timpurile istorice, afara de exemplarele din unele rezervatii naturale in care se incearca conservarea lor. Se mentine bizonul in America de Nord, unde acum este protejat.
Dintre Perissodactyle a aparut calul (Equs) in America de Nord, de unde a migrat in Eurasia, in cuaternar, timp in care a disparut din America. Carnivorele neogene s-au mentinut si in cuaternar, cand au disparut unele (Machairodus, SmUodori) impreuna cu ursul de pestera (Crocuta spelaea). in America de Sud s-a mentinut fauna de Edentate din care au disparut formele mari.
Sursa: Enciclopedie de biologie, Editura ALL