Organele masculine de reproducere

Organele masculine de reproducere sunt reprezentate prin: testicule, cai spermatice, glande anexe si organul copulator.

Testiculele (2) se dezvolta in cavitatea abdominala, de o parte si de cealalta a coloanei vertebrale lombare. Ele sunt de forma ovoida. Spre sfarsitul vietii intrauterine coboara si patrund intr-o punga inghinala a peritoneului, acoperita de tegument (scrot). Fiecare testicul este invelit intr-o membrana fibroasa, din care patrund septuri in interiorul organismului, compartimentandu-l in mai multi lobuli (200-300) in interiorul lobulilor se gasesc niste canalicule seminifere (sau secretoare), intortocheate (2-5 ori), in portiunea initiala, periferica, canaliculele sunt inchise. Peretele canaliculelor este alcatuit dintr-un epiteliu pluristratificat, in care se dezvolta, incepand de la pubertate, spermatozoizii, adica elementele reproducatoare masculine.

In faza de maturatie a acestor elemente se produce o asa-numita diviziune cariochinetica reductionala (meioza), in urma careia numarul de cromozomi se reduce la jumatate. Un spermatozoid matur este o celula de aproximativ 50 u, flagelata, la care se disting trei parti caracteristice: cap, gat si coada. Secretia de hormoni androgeni se datoreaza celulelor interstitiale Leydig. Principalul hormon androgen este testosteronul, sintetizat din colesterol. Hormonii androgeni stimuleaza cresterea si dezvoltarea gonadelor masculine, asigura dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale secundare (vocea, pilozitatea, dezvoltarea musculaturii si a scheletului) si au un efect anabolic asupra protidelor.

Caile spermatice

Canaliculele (tubii) seminifere ale fiecarui lobul conflueaza intr-un scurt canal drept. Ansamblul acestor canale constituie o adevarata retea din care pleaca mai departe alte canale, care se reunesc intr-un canal comun foarte lung (7 m) si incretit. Acest canal incretit impreuna cu tesutul sau conjunctiv formeaza un organ compact, alipit testiculului, numit epididim.

Canalul epididimar se continua cu asa-numitul canal deferent, la a carei extremitate se deschide canalul unei vezici seminale (care este de fapt adevarata glanda). De la locul de confluenta a acestor glande urmeaza canalul ejaculator, care se deschide in uretra. Glandele anexe sunt reprezentate prin: vezicule seminale (2), prostata si glandele bulbouretrale. Prostata este localizata in regiunea partii initiale a uretrei. Este divizata in mai multi lobuli (13-30). In structura acestui organ se disting doua componente fundamentale: glandulare (acinoase) si fibroconjunctive. Celulele glandulare secreta un lichid care se varsa in uretra. Elementele fibroconjunctive sunt prezente in invelisul extern al prostatei, precum si in septurile interne ale acestuia. in septuri se gasesc si numeroase fibre musculare netede. Glandele bulbouretrale (2) se gasesc la baza bulbului uretrei. Sunt de marimea unei alune si contin numerosi acini glandulari. Produsul lor de secretie se varsa, de asemenea, in uretra.
Organul copulator (penisul) este alcatuit dintr-un corp spongios, dispus ca un manson in jurul uretrei (corpul cavernos al uretrei) si din alti doi corpi cavernosi simetrici, asezati pe partea dorsala a acesteia (corpii cavernosi ai penisului). Acesti corpii cavernosi poseda o vascularizatie speciala, care emite un aflux mare de sange.

Sperma este un lichid organic elaborat de organele reproducatoare masculine. Contine un foarte mare numar de spermatozoizi (aproximativ 60.000/mm3), care iau nastere la nivelul epiteliului canaliculelor seminale si sunt scaldati in lichidul secretat de acelasi epiteliu, la care se mai adauga produsele de secretie ale tuturor cailor spermatice si ale glandelor anexe. Sperma este, in primul rand, un bun mediu nutritiv pentru spermatozoizi.