Organele feminine reproducatoare

Organele feminine reproducatoare sunt reprezentate prin: ovare, caile genitale (trompe si uter), vagin si vulva.

Ovarele sunt in numar de doua. Ele sunt localizate in cavitatea pelviana. Au forma si marimea unei migdale. Structura lor este complexa, prezentand insemnate variatii periodice in tot cursul asa-numitei perioade fertile, adica de la pubertate pana la menopauza. La periferia ovarului se gaseste un epiteliu germinativ unistratificat, iar interiorul sau este format dintr-o masa compacta, la care se pot distinge doua zone - una corticala, cealalta medulara. Ambele zone sunt formate din elemente conjunctive, o dezvoltata retea nervoasa si o abundenta vascularizatie. in zona corticala mai exista si unele formatii specifice acestui organ: foliculii ovarieni si corpii galbeni.

Se disting mai multe forme de foliculi - primordiali, plini, cavitari, maturi - reprezentand diferite stadii de dezvoltare. Foliculii deriva din epiteliul germinativ. Folicul matur este o formatiune cavitara, plina cu lichid. Peretele foliculului are o structura complexa. Atasat de aceasta, intr-o anumita regiune, se gaseste celula reproducatoare - ovocitul (ovulul). La intervale de timp mai mult sau mai putin regulate, se produce ruperea peretelui folicular, eliberandu-se continutul sau (ovulatie). In mod normal, acest fenomen se produce o data pe luna. Dupa ovulatie, foliculul se transforma intr-o mica glanda cu secretie interna numita corpul galben. Daca ovulatia nu este urmata de fecundatie si de gestatie, corpul galben se atrofiaza si dupa aproximativ doua saptamani dispare, insa in cazul instalarii sarcinii el se dezvolta si mai dureaza timp de 5-6 luni.

Secretia de hormoni ovarieni: estrogenii si progesteronul

Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celulele foliculare in timpul maturarii, de corpul galben si de placenta in timpul sarcinii, iar in cantitati mici si de catre corticosuprarenale si testicul. Actioneaza asupra gonadelor feminine, stimuland proliferarea mucoasei uterine si aparitia caracterelor feminine.

Progesteronul este secretat de corpul galben, de corticosuprarenale si de catre placenta in timpul sarcinii. Actiunea lui consta in modificarea secretorie a mucoasei uterine. Secretia hormonala ovariana este controlata de catre hormonii gonadotropi hipofizari.

Ovocitul matur (ovulul) este produsul unui complicat proces de ovogeneza, in care are loc si o diviziune cariochinetica reductionala (meioza), numarul cromozomilor reducandu-se la jumatate. Ovulul este una din cele mai mari celule din organism (aproximativ 0,2 mm); are o forma sferica, este imobil si alcatuit din citoplasma bogata in rezerve nutritive, necesare hranirii embrionului la inceputul dezvoltarii. La periferia citoplasmei exista o membrana vitelina si, in afara ei, o alta membrana mai groasa, care este un produs de secretie al celulelor foliculare.

Caile genitale feminine sunt: trompele uterine si uterul.

Trompele uterine (2) sunt niste organe caracteristice, in forma de trompeta, situate intre ovar si uter, avand rolul de a conduce in uter ovulele eliberate din foliculele ovariene. Peretele trompelor este format din trei tunici. Tunica interna este reprezentata printr-o mucoasa foarte cutata. Epiteliul mucoasei este format din celule secretoare si din celule ciliate. Produsul de secretie serveste la nutritia spermatozoizilor, care dupa copulatie, trecand prin uter, ajung in trompe. Cilii indeplinesc un rol mecanic, pe de o parte, pentru antrenarea ovulului in trompa, iar pe de alta parte, pentru transportul lui si al spermatozoizilor. In mod normal, in interiorul trompei are loc fecundatie, proces care - in esenta - consta in contopirea celulelor reproducatoare, adica a ovulului cu un spermatozoid. Ca urmare a acestui fapt rezulta o celula-ou (zigot), cu un echipament complet de cromozomi. Imediat dupa fecundatie, in celula-ou se produce o intensa activitate fiziologica, datorita careia incepe procesul de segmentare a oului si deci de formare a embrionului, parcurgand mai multe stadii caracteristice.

Uterul este un organ cavitar in care se fixeaza blastocistul, din care se dezvolta embrionul. Uterul este format din trei parti: corpul, istmul si colul. Are un perete gros, format din trei tunici: interna (endometrul), mijlocie (miometrul) si externa (parametrul). Tunica interna este reprezentata printr-o mucoasa bogat vascularizata, care prezinta notabile variatii in raport cu varsta si care este sediul unor mari modificari ciclice in tot cursul perioadei fertile a femeii. Avand o periodicitate aproximativ lunara, ciclul modificarilor uterine a fost denumit "ciclul menstrual". Se disting doua perioade: menstruala, avand o perioada de circa trei zile, si intermenstruala, cu o durata de 25 de zile. in perioada menstruala are loc distrugerea unei mari parti din tunica interna, producandu-se in acelasi timp si o hemoragie mai mult sau mai putin intensa. Componentele tunicii interne distruse si sangele se scurg la exterior prin vagin. In perioada intermenstruala se produce mai intai regenerarea tunicii interne si apoi o treptata hipertrofie a acesteia, ajungand pana la grosimea de aproximativ 6-7 mm. In acest stadiu, ea este pregatita pentru acceptarea blastocistului (nidatia) si pentru a asigura dezvoltarea ulterioara a embrionului.

Ovulul nefecundat nu se fixeaza, ci degenereaza si piere. Toate modificarile uterine, incepand de la sfarsitul menstruatiei si pana la nidatie, se efectueaza in raport cu pregatirea unui teren favorabil dezvoltarii viitorului embrion.
Dezvoltarea acestui proces depinde de interventia intr-o prima etapa a hormonului secretat de foliculul ovarian (foliculina) si apoi - dupa ovulatie - de cea a hormonului corpului galben (progesterona).
Tinand seama de cele aratate mai sus, rezulta ca fecundatia este posibila numai in cursul perioadei care urmeaza ovulatiei - deci dupa aproximativ 13 zile de la inceputul ultimei menstruatii.

Daca fecundatia nu are loc in urmatoarele aproximativ doua saptamani, o noua menstruatie va avea loc. In mod normal, insa, daca in timpul cand se gaseste in trompa ovulul se intalneste cu spermatozoizii, atunci fecundatia are loc, iar acesteia ii urmeaza in curs de cateva zile nidatia in mucoasa hipertofiata a peretelui uterin, incepand astfel gestatia.

La locul de fixare (implantare) a blastocistului se va dezvolta organul de conexiune dintre embrion si organismul matern - placenta.Placenta are o forma discoidala, cu un diametru de 16-20 cm si este strabatuta de un sistem vascular prin care circula sangele matern si fetal. Nu exista comunicare intre vasele embrionului si cele materne, ci numai un contact intim. La nivelul placentei, schimburile de gaze si de alte substante dizolvate in sange se efectueaza prin osmoza. in acelasi timp, insa, placenta are si un rol de bariera pentru microbi, impiedicandu-i sa patrunda din corpul mamei in cel al embrionului. Placenta are si o secretie interna, care influenteaza activitatea ovarului si a hipofizei.

Circulatia sangelui la embrionse deosebeste de cea a adultului prin doua trasaturi esentiale:
a)nu exista o circulatie pulmonara, aceasta fiind inlocuita de o circulatie placentara;
b)sangele fatului este amestecat (arterial + venos). Sangele arterial ajuns in inima embrionului se amesteca cu sangele venos prin orificiul dintre cele doua atrii si printr-un canal care leaga carja aortiea cu artera pulmonara.

La nastere, circulatia placentara dispare si se stabileste circulatia pulmonara. Nou-nascutul se hraneste prin tubul digestiv. Atunci incepe sa functioneze si sistemul port hepatic.
Vena ombilicala prin care inainte de nastere se face legatura vasculara cu corpul mamei, neavand nicio functie, se atrofiaza.
Nasterea cuprinde ansamblul fenomenelor prin care se realizeaza expulzia fatului la sfarsitul celor noua luni de dezvoltare intrauterina.