Enciclopedia clopotel
Cultura si societatea
Societatea incasilor a fost organizata strict, de la imparat si familia
regala la simplii tarani si oameni de rand. Imparatul era considerat
descendent al zeului soarelui, Inti, si conducea ca autoritate divina.
Toata puterea statea in mainile sale. Numai influenta obiceiurilor si
frica de revolta contracarau puterea imparatului. Imparatul alegea pe
cei mai importanti administratori dintre fiii sai. Urmatoara clasa
sociala dupa imparat era aristrocratia, care cuprindea descendenti si
rude ale imparatilor. Acestia detineau cele mai importante posturi din:
guvernare, religie si armata. Nobilii dintre popoarele cucerite faceau
si ei parte din aristocratie si erau considerati "Incasi adoptati". Din
motive administrative, imperiul a fost impartit in mai multe
organizatii, cunoscute ca: "Cele patru suyus (sfert) ale lumii", cu
capitala Cuzco in centru. Incasii si-au numit imperiul "Tahuatinsuyu",
care insemna "Taramul celor patru sferturi". Un suyu, Antisuyu se
intindea la est de Cuzco si continea vai adanci, acoperite cu paduri,
care se prelungeau pana la junglele bazinului Amazon. Unele grupuri de
indieni din aceasta regiune, nefiind in bune relatii cu incasii dupa
cucerire, continuau sa-i atace pe acestia. Contisuyu continea toate
pamanturile de la vest de Cusco, pana la Arequipa. Collasuyu era cea
mai mare parte. Era situat la sud de Cuzco si continea lacul Titicaca
si regiunile din Bolivia, Chile si Argentina. Chincosuyu continea toate
pamanturile ramase din nord de Cuzco. Mai tarziu, incasii au impartit
fiecare parte in unitati mai mici, progresive, fiecare cu oficiali care
supravegheau activitatile locuitorilor acestor unitati. Fiecarui
guvernator ii serveau inca zece guvernatori districtuali, fiecare
dominand peste un district de zece mii de tarani. Alt oficial era
conducatorul unui sat mare care domnea peste o suprafata mai mica, care
continea aproximativ 1000 de tarani. La cel mai jos nivel de
organizare, un oficial supraveghea un grup de zece tarani. In total,
pentru fiecare zece mii de tarani erau 1331 de oficiali. Problemele de
stat ale incasilor erau bine controlate. Populatii locale intregi erau
cateodata mutate in alte comunitati. Deseori, grupurile erau stabilite
in locuri unde era nevoie de oameni pentru agricultura si minerit.
Uneori, stabilirile erau motivate de catre stat. Plasarea vorbitorilor
de Quechuana in zonele noi cucerite, dezvantaja abilitatea grupurilor
locale de a se uni impotriva incasilor. Aceste restabiliri usurau modul
de a raspandi ideile si cultura incasilor si mai ales uniunea
imperiului. Ca sa se poata dascurca cu aceste probleme, guvernantii
pastrau date stricte in legatura cu numarul populatiei, aurului,
pamanturilor, recoltelor si proiectele imperiului. Cum incasii nu
cunosteau scrisul, ei pastrau aceste date cu ajutorul quipului - o
serie de fire inodate agtate la numite intervale pe un alt fir lung.
Prin varietatea culorilor, tipurile de fire care le foloseau si spatiul
dintre fire si noduri ei inregistrau datele. Dupa cucerirea lor de
catre spanioli, incasii si-au pierdut abilitatea de a citi quipusuri.
Guvernul a supravegheat si a invatat oamenii, prin experti, tehnici de cultivare, irigare sau terasare. Un procent din fiecare recolta a fiecarui om trecea in depozitele statului, pentru a fi distribuita la nevoie. Cele mai importante recolte erau cele de porumb si de cartofi. Lamele au fost primele animale domesticite. Au urmat cainii, ratele si porcii de Guineea. De asemenea, incasii produceau ceramica, textile, ornamente din metal, unelte sau arme.
Din lipsa cailor, a vehiculelor pe roti sau a scrisului, autoritatile din Cuzco incercau cu mare greutate sa tina legatura cu fiecare zona a imperiului si sa supravegheze fiecare proces de dezvoltare a acestuia. O retea complexa de drumuri din piatra conecta toate marile orase ale imperiului. Numarul soldatilor, al oamenilor, al proviziilor sau al armelor, toate erau monitorizate si erau pastrate de catre stat. Ca un mijloc rapid de transport era barca de lemn, cu care incasii navigau de-a lungul raurilor ce traversau imperiul.
Cladirile publice ale incasilor au fost construite datorita unei taxe numita mit'a. Aceasta taxa constituia ca marea majoritate a incasilor sa munceasca pentru construirea cladirilor publice in timpul unei parti a anului. Taxa muncii a suportat constructii de scara mare, care necesitau un mare efort de munca, cladiri cum ar fi: forturile, drumurile sau podurile. Construirea drumurilor era importanta pentru stabilirea comunicatilor prin tot imperiul. Imparatii incasilor au construit o retea de drumuri pavate cu piatra pe o distanta de 16000 km.
Alergatori antrenati duceau mesajele, lucrand ca stafete, alergand o distanta de 40 km pe zi. Pentru a traversa apele adanci ale raurilor, incasii au construit poduri suspendate cu franghii, care uneori chiar depaseau 100 de metri in lungime. Pentru a creste productia agriculturii, s-au construit terase de piatra in trepte, pe ingustele si dificilele vai ale Anzilor. Alte impresionante cladiri ale incasilor sunt maretele temple si palate, cum ar fi Templul Soarelui din orasul Cuzco, care era aproape complet din aur.
Baza societatii incase era ayllu-ul, un fel de clan format din mai multe familii care traiau impreuna, pe o suprafata limitata, si care isi imparteau pamantul, animalele si recoltele. Ayllu-ul varia in marime, de la simple ferme de tarani, la orase mari. Toata lumea apartinuea unui ayllu. Daca cineva se nastea intr-un ayllu, acolo murea. Daca un barbat dintr-un ayllu nu era casatorit pana la varsta de 20 de ani, conducatorul ayllu-ului ii alegea o sotie.
Cei mai multi dintre incasi erau fermieri care lucrau pamantul. Imparatul era stapanul tuturor teritoriilor din imperiu. El conducea si repartiza ayllu-urile astfel incat o familie avea o ferma. Viata de zi de zi a incasilor varia in functie de clasa sociala. Imparatul locuia intr-un superb palat de aur si argint. Desi paturile sale erau create din blana fina, el dormea pe podea, ca si oricare alt servitor sau supus de-al sau. Cu toate ca avea mai multe sotii, ca sotie oficiala era recunoscuta sora sa.
Familia regala si nobilii erau scutiti de impozite si aveau numeroase privilegii. Insa, viata taranilor era total diferita de cea imparatului si de cea a nobililor. Dupa ce, la micul dejun bea o bautura specifica incasilor, chicha, un fel de bere facuta din grau fermentat, toata familia lucra pana la amiaza pe camp. Taranii si incasii care nu erau nobili, aveau dreprul la o singura sotie. Imbracamintea incasilor era foarte modesta, hainele imparatului nu erau foarte diferite fata de hainele taranilor simpli.
Religia
Zeul suprem al incasilor era Virachocha, dar ei venerau si zeul soarelui, Inti. Incasii mai credeau ca unele locuri si obiecte sunt sfinte, numindu-le haucas. Un huaca putea fi un mare templu construit de oameni, un obiect gasit in natura: un deal, etc.
Incasii mai credeau si intr-o a doua viata si venerau spiritele stramosilor lor. Trupurile si mormintele mortilor erau tratate ca haucas. Dupa moartea unui incas familia sa mergea la inmormantare timp de opt zile si trebuiau sa poarte haine negre timp de un an, iar femeile trebuiau sa-si taie in fiecare dimineata cate o suvita de par. La unele sarbatori mai importante sau la evenimente mai importante se sacrificau animale si oameni.
Guvernul a supravegheat si a invatat oamenii, prin experti, tehnici de cultivare, irigare sau terasare. Un procent din fiecare recolta a fiecarui om trecea in depozitele statului, pentru a fi distribuita la nevoie. Cele mai importante recolte erau cele de porumb si de cartofi. Lamele au fost primele animale domesticite. Au urmat cainii, ratele si porcii de Guineea. De asemenea, incasii produceau ceramica, textile, ornamente din metal, unelte sau arme.
Din lipsa cailor, a vehiculelor pe roti sau a scrisului, autoritatile din Cuzco incercau cu mare greutate sa tina legatura cu fiecare zona a imperiului si sa supravegheze fiecare proces de dezvoltare a acestuia. O retea complexa de drumuri din piatra conecta toate marile orase ale imperiului. Numarul soldatilor, al oamenilor, al proviziilor sau al armelor, toate erau monitorizate si erau pastrate de catre stat. Ca un mijloc rapid de transport era barca de lemn, cu care incasii navigau de-a lungul raurilor ce traversau imperiul.
Cladirile publice ale incasilor au fost construite datorita unei taxe numita mit'a. Aceasta taxa constituia ca marea majoritate a incasilor sa munceasca pentru construirea cladirilor publice in timpul unei parti a anului. Taxa muncii a suportat constructii de scara mare, care necesitau un mare efort de munca, cladiri cum ar fi: forturile, drumurile sau podurile. Construirea drumurilor era importanta pentru stabilirea comunicatilor prin tot imperiul. Imparatii incasilor au construit o retea de drumuri pavate cu piatra pe o distanta de 16000 km.
Alergatori antrenati duceau mesajele, lucrand ca stafete, alergand o distanta de 40 km pe zi. Pentru a traversa apele adanci ale raurilor, incasii au construit poduri suspendate cu franghii, care uneori chiar depaseau 100 de metri in lungime. Pentru a creste productia agriculturii, s-au construit terase de piatra in trepte, pe ingustele si dificilele vai ale Anzilor. Alte impresionante cladiri ale incasilor sunt maretele temple si palate, cum ar fi Templul Soarelui din orasul Cuzco, care era aproape complet din aur.
Baza societatii incase era ayllu-ul, un fel de clan format din mai multe familii care traiau impreuna, pe o suprafata limitata, si care isi imparteau pamantul, animalele si recoltele. Ayllu-ul varia in marime, de la simple ferme de tarani, la orase mari. Toata lumea apartinuea unui ayllu. Daca cineva se nastea intr-un ayllu, acolo murea. Daca un barbat dintr-un ayllu nu era casatorit pana la varsta de 20 de ani, conducatorul ayllu-ului ii alegea o sotie.
Cei mai multi dintre incasi erau fermieri care lucrau pamantul. Imparatul era stapanul tuturor teritoriilor din imperiu. El conducea si repartiza ayllu-urile astfel incat o familie avea o ferma. Viata de zi de zi a incasilor varia in functie de clasa sociala. Imparatul locuia intr-un superb palat de aur si argint. Desi paturile sale erau create din blana fina, el dormea pe podea, ca si oricare alt servitor sau supus de-al sau. Cu toate ca avea mai multe sotii, ca sotie oficiala era recunoscuta sora sa.
Familia regala si nobilii erau scutiti de impozite si aveau numeroase privilegii. Insa, viata taranilor era total diferita de cea imparatului si de cea a nobililor. Dupa ce, la micul dejun bea o bautura specifica incasilor, chicha, un fel de bere facuta din grau fermentat, toata familia lucra pana la amiaza pe camp. Taranii si incasii care nu erau nobili, aveau dreprul la o singura sotie. Imbracamintea incasilor era foarte modesta, hainele imparatului nu erau foarte diferite fata de hainele taranilor simpli.
Religia
Zeul suprem al incasilor era Virachocha, dar ei venerau si zeul soarelui, Inti. Incasii mai credeau ca unele locuri si obiecte sunt sfinte, numindu-le haucas. Un huaca putea fi un mare templu construit de oameni, un obiect gasit in natura: un deal, etc.
Incasii mai credeau si intr-o a doua viata si venerau spiritele stramosilor lor. Trupurile si mormintele mortilor erau tratate ca haucas. Dupa moartea unui incas familia sa mergea la inmormantare timp de opt zile si trebuiau sa poarte haine negre timp de un an, iar femeile trebuiau sa-si taie in fiecare dimineata cate o suvita de par. La unele sarbatori mai importante sau la evenimente mai importante se sacrificau animale si oameni.