Enciclopedia clopotel

Era arhaica (precambriana)

Aceasta era a avut o durata foarte intinsa, posibil doua miliarde de ani. in acel timp, s-a realizat consolidarea scoartei terestre. Existenta vietii spre sfarsitul erei arhaice ar putea fi dedusa dupa prezenta sisturilor grafitoase, formate in acest timp. Aceasta mare unitate stratigrafica se crede ca a durat aproximativ 1,6 miliarde de ani, de la inceputurile vietii pana in urma cu 600 de milioane de ani, cand incepe era paleozoica. in acest timp, organismele au trait numai in mediul acvatic.

corycium Viata a aparut prin formele procariote, apoi eucariote, heterotrofe si autotrofe, separandu-se apoi in plante si animale. In formatiunile precambriene este greu sa se afle urme de viata, deoarece aceste formatiuni au fost uneori profund metamorfozate (transformate in sisturi cristalofiliene). Dintre rocile precambriene mai frecvente sunt: sisturi verzi, conglomerate, calcare dolomitice. Apare si o roca antracitoasa, numita shungit. Numeroase resturi certe de organisme au putut fi inventariate numai in ultimele decenii. Anterior, au fost descrise Corycium, organism conservat intr-o forma carbonificata, Cryptozoon, Collenia. Intre formatiunile depuse in marile precambriene prezinta importanta concretiunile calcaroase, cunoscute sub denumirea de stromatolite, uneori asociate cu material carbunos.

cryptozoon Astfel de formatiuni au rezultat prin activitatea biotica a algelor albastre-verzi; au precipitat prin interventia directa a acestor alge, care avand nevoie de dioxidul de carbon in fotosinteza il extrageau din bicarbonatul de calciu dizolvat in apa primului ocean. Fara dioxidul de carbon, carbonarul de calciu ramas fiind, practic, insolubil, iese din solutie si se depune. Raspandirea organismelor in precambrian, din zona litorala inspre largul oceanelor, s-a facut incet, la aceasta contribuind si curentii marini.

Nu se afla urme sau alte indicii referitoare la adancimea Oceanului Planetar din acest timp. Formatiunile geologice se aseamana cu cele de tip neritic (depuse in mari cu adancimi pana la 200 m) si de tip batial de mica adancime (pana la cateva sute de metri). In aceste imprejurari se admite doar existenta unui plancton unicelular (fitoplancton si zooplancton), raspandit in partea mai de suprafata a apei, unde putea primi energia luminoasa si unde era ferit de actiunea distrugatoare a radiatiilor.

Evolutia organismelor vegetale in mediul acvatic precambrian a fost lenta. S-a trecut de la arhiplast la talul unicelular, apoi la cel pluricelular. Evolutia animalelor a fost mai rapida si s-a produs spre sfarsitul precambrianului, intr-o perioada de cateva sute de milioane de ani, numita infracambrian. In acest timp, formele de viata animala au evoluat pana la artropode si moluste; au aparut, deci, reprezentanti ai tuturor increngaturilor de nevertebrate. A fost identificata o statiune fosilifera foarte bogata in tipare de animale infracambriene la Ediacra in sudul Australiei. Vechimea impresiunilor animale din aceasta statiune este de aproximativ 680 de milioane de ani. Sunt impresiuni de stramosi ai coralilor, meduzelor, viermilor si stelelor-de-mare.

Sursa: Enciclopedie de biologie, Editura ALL