Enciclopedia clopotel
Romantismul
Termenul de romantism desemneaza marea miscare literara ce incepe sa se manifeste de la sfarsitul secolului al XVIII-lea pana la jumatatea secolului al XIX-lea. Acest curent literar a aparut ca o miscare contra rationalismului si a parcurs doua mari etape, cunoscute sub numele de romantism Inalt si romantismul minor.
Autorii romantici au scris din ce in ce mai mult despre propriile sentimente, incercand sa sublinieze drama umana, iubirea tragica, iubirile utopice, intreg secolul XIX fiind marcat de subiectivitate, de emotie si de eul liric. Creatia romanticilor are ca principiu estetic central folosirea imaginatiei, a fanteziei si negarea mimesisului (imitatiei). Curentul literar romantic plaseaza in centrul operei artistice individul cu realitatea lui interioara. Din acest motiv romantismul merge pe principiul exprimarii libere a sentimentelor si a cultului eului.
Romanticii incearca sa recupereze fiinta originara, ce se afla in armonie cu Universul, si dezvolta un interes aparte pentru folclor, mit, superstitie. Cea mai buna dovada a acestui fapt a fost cultivarea basmului ca specie literara.
Prima etapa a romantismului este plasata in epoca Revolutiei Franceze, in Anglia, Germania si Franta si este caracterizat prin radicalism ideologic, coerenta, vizionarism, simt cosmic si intensitate pasionala. Ca reprezentati ai acestei prime perioade romantice sunt Wordsworth, Coleridge, Shelley, Keats, Novalis, Lamartine, Holderlin.
A doua perioada a romantismului este plasata intre 1815-1848 si se caracterizeaza prin promovarea valorilor temperate, conservatorism, militatism, ironie si resemnare. Reprezentantii acestui curent sunt Byron, Heine, Hugo, Musset, Puskin, Eminescu etc.
In literatura romana elementele romantice si preromantice isi fac prezenta in operele poetilor pasoptisti. De asemenea, opera lui Eminescu reuseste sa cuprinda elemente din ambele etape ale romantismului.
Autorii romantici au scris din ce in ce mai mult despre propriile sentimente, incercand sa sublinieze drama umana, iubirea tragica, iubirile utopice, intreg secolul XIX fiind marcat de subiectivitate, de emotie si de eul liric. Creatia romanticilor are ca principiu estetic central folosirea imaginatiei, a fanteziei si negarea mimesisului (imitatiei). Curentul literar romantic plaseaza in centrul operei artistice individul cu realitatea lui interioara. Din acest motiv romantismul merge pe principiul exprimarii libere a sentimentelor si a cultului eului.
Romanticii incearca sa recupereze fiinta originara, ce se afla in armonie cu Universul, si dezvolta un interes aparte pentru folclor, mit, superstitie. Cea mai buna dovada a acestui fapt a fost cultivarea basmului ca specie literara.
Prima etapa a romantismului este plasata in epoca Revolutiei Franceze, in Anglia, Germania si Franta si este caracterizat prin radicalism ideologic, coerenta, vizionarism, simt cosmic si intensitate pasionala. Ca reprezentati ai acestei prime perioade romantice sunt Wordsworth, Coleridge, Shelley, Keats, Novalis, Lamartine, Holderlin.
A doua perioada a romantismului este plasata intre 1815-1848 si se caracterizeaza prin promovarea valorilor temperate, conservatorism, militatism, ironie si resemnare. Reprezentantii acestui curent sunt Byron, Heine, Hugo, Musset, Puskin, Eminescu etc.
In literatura romana elementele romantice si preromantice isi fac prezenta in operele poetilor pasoptisti. De asemenea, opera lui Eminescu reuseste sa cuprinda elemente din ambele etape ale romantismului.