Clasicismul este un curent literar ce a aparut incepand cu secolul al XVII-lea in Franta, si s-a extins mai apoi in intreaga Europa. Totalitatea princiipiilor acestui concept literar porneste de la modelele artistice ale Antichitatii. Aceste principii se bazeaza pe idealul frumusetii si al armoniei, iar clasicismul aspira la reflectarea realitatii in operele de arta, opere ce il ajuta pe om sa atinga idealul frumusetii morale.

                                 

Clasicismul se identifica in operele unor mari scriitori francezi din acea perioada, precum Moliere, La Fontaine, Racine, Boileau, La Bruyere. Trasaturile comune ale operelor acestor scriitori constau in admiratia pentru Antichitatea greco-latina, rigoarea compozitionala, cautarea naturalului si a verosimilului, gustul pentru masura si echilibru si de asemenea, puritatea si claritatea stilului.

                           
In literatura romaneasca nu isi face prezenta perioada clasicismului. Singurii scriitori in ale caror opere se pot observa caracteristici ale acestui curent literar, sunt Miron Costin, Dimitrie Cantemir si majoritatea scriitorilor pasoptisti. Insa, aceste urme ale clasicismului sunt imbinate cu elemente clasice, preromantice si romantice. George Cosbuc este unul dintre scriitorii romani care si-a creat opera tinand cont de echilibru, claritate si sobrietate, si din acest motiv el este incadrat intr-o zona de "prelungire a clasicismului".

Scriitorii clasici prefera specii literare precum tragedia, portretul moral, aforismul, fabula si satira.