Enciclopedia clopotel
3) Roma Republicana
Regimul cunoscut sub acest nume se instaleaza progresiv dupa caderea Romei regale (vezi Roma regala. Potrivit legendei: 509 i.Hr., mai probabil 475 i.Hr.) pentru a se desavarsi o data cu instaurarea principatului de catre Augustus in 27 i.Hr. Sintagma res publica desemneaza „treburile publice" si marcheaza suprematia organizarii unei politici comune pentru toti cetatenii asupra res privata, „treburile personale". Suveranitatea poporului se afirma in formula care defineste puterea republicana SPQR (Senatus Populus Que Romanus = Senatul si Poporul roman).
A fost nevoie sa treaca mai multi ani pana cand s-a instaurat un mod de guvernare in care initial domina un pretor ales, apoi doi pretori, inainte de a se instaura puterea consulara in 449 i.Hr. Cea mai desavarsita forma a constitutiei romane este prezentata de Polibiu (Istorii VI, 11) in secolul II. Acest istoric grec, prieten cu Scipio Aemilianus, sustine ca puterea Republicii se bazeaza pe trei organe esentiale si complementare: magistratii, Senatul si poporul (care se exprima in comitii). Situatia ideala ar presupune un echilibru intre aceste trei forte. Din nefericire, in epoca in care scrie Polibiu, puterea oligarhiei senatoriale predomina asupra celei a poporului. Spiritul republican presupune abnegatia conducatorilor alesi, simplii mandatari ai concetatenilor lor. Acesta este pretul a ceea ce numim libertas a poporului. Ea a fost confiscata de anumiti conducatori ambitiosi, a caror sete de putere personala avea sa conduca, in secolul I, Roma republicana la ruina.
Istoria acestei perioade poate fi impartita in trei faze:
- Cucerirea lenta si progresiva a peninsulei italice (cu exceptia nordului Italiei care ramane teritoriului Galiei), anevoioasa pentru ca se termina in 272 i.Hr. prin capitularea Tarentului.
- Expansiunea dominatiei romane care se face simtita mai intai in zona Mediteranei occidentale dupa primele doua razboaie punice, inlocuind astfel Cartagina, apoi, in zona rasariteana a Mediteranei o data cu primele victorii asupra Macedoniei si Siriei, in secolul II. Aceasta perioada este dominata de figuri celebre precum: Cato, Scipionii ... (vezi subcapitolele ce poarta aceste nume).
- Disensiunile interne care, in secolul I, conduc la abuz de putere, nerespectarea institutiilor si la razboaie civile. Trebuie sa mentionam in mod special confruntarile dintre populares si optimates si excesele unor oameni ambitiosi precum Marius, Sulla, Caesar, Pompeius, Antonius, Octavius ..., precum si conjuratia lui Catilina care a pus statul in pericol in 63 i.Hr. in timpul consulatului lui Cicero.
Evenimentul cel mai important din intreaga istorie a Romei republicane este fara indoiala al doilea razboi punic (218-201 i.Hr.)in timpul caruia Italia este invadata de trupele cartaginezului Hannibal (vezi subcapitolul care poarta acest nume). Pe de o parte, Roma a fost in mare pericol si ar fi putut disparea; pe de alta parte victoria ei rasunatoare i-a deschis calea spre dominatia asupra lumii mediteraneene si spre constituirea unui vast imperiu. Acest conflict antreneaza schimbari importante atat de ordin politic, cat si economic, social sau religios. Din acest moment Roma incepe sa se dezvolte, iar viata romanilor se schimba profund. Patrunderea bogatiilor orientale, dar si a noilor credinte, a noilor forme de exprimare literara si artistica modifica profund obiceiurile existente. Miracolul roman consta in faptul ca aceste influente straine sunt asimilate de Roma fara ca ea sa isi piarda insa identitatea culturala, chiar daca foarte repede acestea provoaca excese si dezechilibre in societate (acest lucru este evident in cazul legilor lui Tiberius si Caius Gracchus - vezi Gracchii). in fine, pe termen lung, sistemul de guvernare republican se dovedeste insuficient pentru a asigura administrarea unui teritoriu atat de vast. Administratia lui Augustus avea sa remedieze acest neajuns.
In timpul Romei republicane se dezvolta si se fac simtite cel mai mult principalele calitati morale care au adus renumele romanilor, si in special in secolul II, daca este sa dam crezare celor mai importanti filosofi si istorici ai Antichitatii precum Cicero.
Cea dintai dintre aceste virtuti este virtus, care desemneaza calitatea de a se purta barbateste (vir), respectand legea si regulile onoarei. Ea este insemnul curajului si consta, potrivit spuselor lui Lucilius, prietenul lui Scipio Aemilianus, in capacitatea de „a sti ce este drept, util, cinstit, ce e bine si ce e rau" si de „a sti sa iti tii in frau dorintele". Urmeaza apoi pietas, care desemneaza capacitatea fiintei umane de a-si respecta datoria fata de patrie si familie. Pietas impune in egala masura practicarea lui fides, adica loialitatea intre oameni, increderea reciproca si respectarea cuvantului dat. Am enumerat aici principalele fundamente ale moralei romane, iar aceste virtuti impreuna cu altele constituie cel mai bun liant al unui popor mandru de maretia si de libertatea sa.
A fost nevoie sa treaca mai multi ani pana cand s-a instaurat un mod de guvernare in care initial domina un pretor ales, apoi doi pretori, inainte de a se instaura puterea consulara in 449 i.Hr. Cea mai desavarsita forma a constitutiei romane este prezentata de Polibiu (Istorii VI, 11) in secolul II. Acest istoric grec, prieten cu Scipio Aemilianus, sustine ca puterea Republicii se bazeaza pe trei organe esentiale si complementare: magistratii, Senatul si poporul (care se exprima in comitii). Situatia ideala ar presupune un echilibru intre aceste trei forte. Din nefericire, in epoca in care scrie Polibiu, puterea oligarhiei senatoriale predomina asupra celei a poporului. Spiritul republican presupune abnegatia conducatorilor alesi, simplii mandatari ai concetatenilor lor. Acesta este pretul a ceea ce numim libertas a poporului. Ea a fost confiscata de anumiti conducatori ambitiosi, a caror sete de putere personala avea sa conduca, in secolul I, Roma republicana la ruina.
Istoria acestei perioade poate fi impartita in trei faze:
- Cucerirea lenta si progresiva a peninsulei italice (cu exceptia nordului Italiei care ramane teritoriului Galiei), anevoioasa pentru ca se termina in 272 i.Hr. prin capitularea Tarentului.
- Expansiunea dominatiei romane care se face simtita mai intai in zona Mediteranei occidentale dupa primele doua razboaie punice, inlocuind astfel Cartagina, apoi, in zona rasariteana a Mediteranei o data cu primele victorii asupra Macedoniei si Siriei, in secolul II. Aceasta perioada este dominata de figuri celebre precum: Cato, Scipionii ... (vezi subcapitolele ce poarta aceste nume).
- Disensiunile interne care, in secolul I, conduc la abuz de putere, nerespectarea institutiilor si la razboaie civile. Trebuie sa mentionam in mod special confruntarile dintre populares si optimates si excesele unor oameni ambitiosi precum Marius, Sulla, Caesar, Pompeius, Antonius, Octavius ..., precum si conjuratia lui Catilina care a pus statul in pericol in 63 i.Hr. in timpul consulatului lui Cicero.
Evenimentul cel mai important din intreaga istorie a Romei republicane este fara indoiala al doilea razboi punic (218-201 i.Hr.)in timpul caruia Italia este invadata de trupele cartaginezului Hannibal (vezi subcapitolul care poarta acest nume). Pe de o parte, Roma a fost in mare pericol si ar fi putut disparea; pe de alta parte victoria ei rasunatoare i-a deschis calea spre dominatia asupra lumii mediteraneene si spre constituirea unui vast imperiu. Acest conflict antreneaza schimbari importante atat de ordin politic, cat si economic, social sau religios. Din acest moment Roma incepe sa se dezvolte, iar viata romanilor se schimba profund. Patrunderea bogatiilor orientale, dar si a noilor credinte, a noilor forme de exprimare literara si artistica modifica profund obiceiurile existente. Miracolul roman consta in faptul ca aceste influente straine sunt asimilate de Roma fara ca ea sa isi piarda insa identitatea culturala, chiar daca foarte repede acestea provoaca excese si dezechilibre in societate (acest lucru este evident in cazul legilor lui Tiberius si Caius Gracchus - vezi Gracchii). in fine, pe termen lung, sistemul de guvernare republican se dovedeste insuficient pentru a asigura administrarea unui teritoriu atat de vast. Administratia lui Augustus avea sa remedieze acest neajuns.
In timpul Romei republicane se dezvolta si se fac simtite cel mai mult principalele calitati morale care au adus renumele romanilor, si in special in secolul II, daca este sa dam crezare celor mai importanti filosofi si istorici ai Antichitatii precum Cicero.
Cea dintai dintre aceste virtuti este virtus, care desemneaza calitatea de a se purta barbateste (vir), respectand legea si regulile onoarei. Ea este insemnul curajului si consta, potrivit spuselor lui Lucilius, prietenul lui Scipio Aemilianus, in capacitatea de „a sti ce este drept, util, cinstit, ce e bine si ce e rau" si de „a sti sa iti tii in frau dorintele". Urmeaza apoi pietas, care desemneaza capacitatea fiintei umane de a-si respecta datoria fata de patrie si familie. Pietas impune in egala masura practicarea lui fides, adica loialitatea intre oameni, increderea reciproca si respectarea cuvantului dat. Am enumerat aici principalele fundamente ale moralei romane, iar aceste virtuti impreuna cu altele constituie cel mai bun liant al unui popor mandru de maretia si de libertatea sa.
Roma - Jean-Noel Robert - Editura All