Enciclopedia clopotel
Intestinul subtire
Este cel mai lung segment al tubului digestiv masurand in medie 6 m si se intinde de la pilor pana la nivelul valvulei ileocecale. El este organul cel mai important pentru procesul digestiv, prin functia lui motorie, secretorie si de absorbtie.
Intestinul subtire are doua portiuni: duodenul, care este fixat pe peretele abdominal posterior, si intestinul liber. Intestinul liber este portiunea mobila a intestinului subtire, mobilitatea fiind datorata mezenterului care-1 leaga de peretele posterior al abdomenului. Din cauza lungimii sale formeaza 14-16 indoituri numite anse intestinale asezate intr-un grup superior - jejun - cu ansele in directie orizontala si, un grup inferior - ileon - cu ansele orientate vertical.
Structura intestinului este simpla, fiind formata dintr-un perete muscular acoperit cu o membrana (peritoneu) si captusit cu o mucoasa. Peretele muscular este format din doua paturi de fibre netede: una longitudinala externa, cealalta circulara interna. intre acestea se gaseste o bogata retea nervoasa. Mucoasa este reprezentata printr-un epiteliu simplu, cu numeroase cute (valve conivente), datorita carora suprafata sa reala este considerata mai mare decat suprafata aparenta interna a intestinului.
Pe langa acesta, mucoasa intestinala poseda si nenumarate mici proeminente in lumenul intestinal, de forma unui degete de manusa (vilozitati intestinale). In interiorul vilozitatilor patrund fibre musculare, vase de sange si vase limfatice. Ele joaca un rol important in absorb{ie. Intestinul subtire este inervat prin ramuri simpatice si parasimparice provenite din plexurile celiac si mezenteric superior si din cele doua plexuri intrinseci care asigura un automa-
tism intestinal .
Glandele intestinale
Se disting doua tipuri fundamentale de glande: in regiunea duodenala se gasesc glandele tubuloase (glandele lui Brunner), iar in restul intestinului, niste glande mai putin profunde (glandele lui Lieberkuhn). Ambele tipuri de glande secreta un suc digestiv bogat in diverse enzime (proteaza, pepsina, amilaza, lipaza, maltaza, invertaza s.a.). Desi contine numeroase enzime, nu actioneaza niciodata in mod izolat asupra alimentelor, ci chiar la nivelul duodenului el primeste un concurs deosebit de substantial din partea pancreasului care elaboreaza sucul pancreatic si a ficatului care elaboreaza bila.
Pancreasul
Este o glanda anexa asezata sub stomac. El are o structura foarte asemanatoare cu cea a glandelor salivare, fiind o glanda de tip acinos, fapt pentru care i s-a mai spus si „glanda salivara abdominala". Unii dintre acinii sai, grupati sub forma unor insule, si-au pierdut functia de secretie externa, adaptandu-se in schimb, unei secretii interne. Ansamblul acestor insule formeaza asa-numitul pancreas endocrin care secreta insulina si glucagonul.
Produsul de secretie externa al pancreasului se varsa intr-un sistem de canalicule si este condus in duoden printr-un canal principal (a lui Wirsung) si printr-un canal secundar (al lui Santorini). Pancreasul este vascularizat de ramuri din arterele gastroduodenale, mezenterica si splenica, iar sangele venos este drenat, in final, de vena porta . Pancreasul este inervat vegetativ din plexul celiac (simpatic) si pe cale vagala.
Ficatul
Este o glanda anexa a intestinului, insa rolul sau in digestie este cu totul secundar. in schimb, el este un organ cu multiple functii metabolice, fara de care viata organismului nu este posibila. Ficatul este un organ voluminos, localizat in cea mai mare parte in unghiul superior al cavitatii abdominale, imediat de dedesubtul diafragmei (fig. 297). Pe partea ventrala se observa ca el este divizat prin niste santuri in patru lobi: drept, stang, anterior (patrat) si posterior (al lui Spiegel).
Pe partea dorsala se vad numai doi lobi (drept si stang). Este invelit intr-o capsula fibroasa si este acoperit de membrana peritoneala. Ficatul poseda o dubla vascularizatie: venoasa si arteriala. Pe cale venoasa primeste sangele colectat de vena porta din tot teritoriul intestinal, precum si de la stomac, splina si pancreas. Vena porta se divizeaza in ficat din ce in ce mai fin, formand o vasta si extrem de fina retea capilara venoasa, care conflueaza treptat spre venele hepatice (2-3), realizandu-se astfel un asa-numit sistem port venos hepatic.
Dar, pe langa aceasta vascularizatie venoasa, ficatul dispune si de o irigatie arteriala (prin artera hepatica). Prin vena porta sunt aduse substante absorbite la nivelul intestinului, care urmeaza sa fie transformate in parenchimul hepatic, pe cand prin artera hepatica ficatul este aprovizionat cu oxigen. intreaga sa structura este axata pe sistemul sau vascular portvenos.
Impreuna cu vasele de sange patrund in ficat si lame fibroconjunctive din capsula externa, divizand organul de numerosi lobuli - mai mult sau mai putin prismatici, fiecare dintre ei fiind centrat in jurul unei venule. in spatiile intercelulare se gasesc, de asemenea, venule si arteriole sanguine (vase perilobulare) . Venula centrala este legata de vasele perilobulare printr-o bogata retea capilara. Densitatea acestei retele este atat de mare, incat tesutul hepatic este reprezentat doar prin niste placi subtiri cu aspect neregulat, formate din celule hepatice.
In timpul trecerii sangelui prin vasele perilobulare in venulele centrale se realizeaza un schimb de substante foarte intim intre acesta si celulele hepatice. Prin vasele perilobulare vine sange de la vena porta si de la artera hepatica, iar prin venule este colectat si dus in circulatia generala pe calea venelor hepatice. Inervatia vegetativa a ficatului provine din plexul celiac (simpatic) si din nervii vagi.
Intestinul subtire are doua portiuni: duodenul, care este fixat pe peretele abdominal posterior, si intestinul liber. Intestinul liber este portiunea mobila a intestinului subtire, mobilitatea fiind datorata mezenterului care-1 leaga de peretele posterior al abdomenului. Din cauza lungimii sale formeaza 14-16 indoituri numite anse intestinale asezate intr-un grup superior - jejun - cu ansele in directie orizontala si, un grup inferior - ileon - cu ansele orientate vertical.
Structura intestinului este simpla, fiind formata dintr-un perete muscular acoperit cu o membrana (peritoneu) si captusit cu o mucoasa. Peretele muscular este format din doua paturi de fibre netede: una longitudinala externa, cealalta circulara interna. intre acestea se gaseste o bogata retea nervoasa. Mucoasa este reprezentata printr-un epiteliu simplu, cu numeroase cute (valve conivente), datorita carora suprafata sa reala este considerata mai mare decat suprafata aparenta interna a intestinului.
Pe langa acesta, mucoasa intestinala poseda si nenumarate mici proeminente in lumenul intestinal, de forma unui degete de manusa (vilozitati intestinale). In interiorul vilozitatilor patrund fibre musculare, vase de sange si vase limfatice. Ele joaca un rol important in absorb{ie. Intestinul subtire este inervat prin ramuri simpatice si parasimparice provenite din plexurile celiac si mezenteric superior si din cele doua plexuri intrinseci care asigura un automa-
tism intestinal .
Glandele intestinale
Se disting doua tipuri fundamentale de glande: in regiunea duodenala se gasesc glandele tubuloase (glandele lui Brunner), iar in restul intestinului, niste glande mai putin profunde (glandele lui Lieberkuhn). Ambele tipuri de glande secreta un suc digestiv bogat in diverse enzime (proteaza, pepsina, amilaza, lipaza, maltaza, invertaza s.a.). Desi contine numeroase enzime, nu actioneaza niciodata in mod izolat asupra alimentelor, ci chiar la nivelul duodenului el primeste un concurs deosebit de substantial din partea pancreasului care elaboreaza sucul pancreatic si a ficatului care elaboreaza bila.
Pancreasul
Este o glanda anexa asezata sub stomac. El are o structura foarte asemanatoare cu cea a glandelor salivare, fiind o glanda de tip acinos, fapt pentru care i s-a mai spus si „glanda salivara abdominala". Unii dintre acinii sai, grupati sub forma unor insule, si-au pierdut functia de secretie externa, adaptandu-se in schimb, unei secretii interne. Ansamblul acestor insule formeaza asa-numitul pancreas endocrin care secreta insulina si glucagonul.
Produsul de secretie externa al pancreasului se varsa intr-un sistem de canalicule si este condus in duoden printr-un canal principal (a lui Wirsung) si printr-un canal secundar (al lui Santorini). Pancreasul este vascularizat de ramuri din arterele gastroduodenale, mezenterica si splenica, iar sangele venos este drenat, in final, de vena porta . Pancreasul este inervat vegetativ din plexul celiac (simpatic) si pe cale vagala.
Ficatul
Este o glanda anexa a intestinului, insa rolul sau in digestie este cu totul secundar. in schimb, el este un organ cu multiple functii metabolice, fara de care viata organismului nu este posibila. Ficatul este un organ voluminos, localizat in cea mai mare parte in unghiul superior al cavitatii abdominale, imediat de dedesubtul diafragmei (fig. 297). Pe partea ventrala se observa ca el este divizat prin niste santuri in patru lobi: drept, stang, anterior (patrat) si posterior (al lui Spiegel).
Pe partea dorsala se vad numai doi lobi (drept si stang). Este invelit intr-o capsula fibroasa si este acoperit de membrana peritoneala. Ficatul poseda o dubla vascularizatie: venoasa si arteriala. Pe cale venoasa primeste sangele colectat de vena porta din tot teritoriul intestinal, precum si de la stomac, splina si pancreas. Vena porta se divizeaza in ficat din ce in ce mai fin, formand o vasta si extrem de fina retea capilara venoasa, care conflueaza treptat spre venele hepatice (2-3), realizandu-se astfel un asa-numit sistem port venos hepatic.
Dar, pe langa aceasta vascularizatie venoasa, ficatul dispune si de o irigatie arteriala (prin artera hepatica). Prin vena porta sunt aduse substante absorbite la nivelul intestinului, care urmeaza sa fie transformate in parenchimul hepatic, pe cand prin artera hepatica ficatul este aprovizionat cu oxigen. intreaga sa structura este axata pe sistemul sau vascular portvenos.
Impreuna cu vasele de sange patrund in ficat si lame fibroconjunctive din capsula externa, divizand organul de numerosi lobuli - mai mult sau mai putin prismatici, fiecare dintre ei fiind centrat in jurul unei venule. in spatiile intercelulare se gasesc, de asemenea, venule si arteriole sanguine (vase perilobulare) . Venula centrala este legata de vasele perilobulare printr-o bogata retea capilara. Densitatea acestei retele este atat de mare, incat tesutul hepatic este reprezentat doar prin niste placi subtiri cu aspect neregulat, formate din celule hepatice.
In timpul trecerii sangelui prin vasele perilobulare in venulele centrale se realizeaza un schimb de substante foarte intim intre acesta si celulele hepatice. Prin vasele perilobulare vine sange de la vena porta si de la artera hepatica, iar prin venule este colectat si dus in circulatia generala pe calea venelor hepatice. Inervatia vegetativa a ficatului provine din plexul celiac (simpatic) si din nervii vagi.
Enciclopedie de biologie, Editura ALL