Dinozaurii cap-de-rata mai sunt numiti si Hadrozauri. Acestia se remarca prin varietatea speciilor, fiind cei mai cunoscuti din toate grupurile de dinozauri. Multi dintre ei aveau o cresta ciudata, de diferite forme si aveau un cioc in partea din fata a capului care seamana cu botul ratelor, de unde le provine si numele. Ciocul acestora avea dinti numai in mandibula, fiindu-le necesari pentru a rumega iarba sau diferite plante (frunze, flori, seminte sau fructe) si care se inlocuiam dupa ce randul precedent se distrugea.

Asemenea altor dinozauri erbivori, hadrozaurii aveau membrele anterioare scurte si pe cele posterioare lungi. Desi pasteau sprijinindu-se pe toate picioarele, cand fugeau de pradatori isi foloseau numai membrele posterioare. Le era specifica o elasticitate a gatului iesita din comun, fiind capabilli sa-si miste capul in jurul corpului fara sa se miste, acest lucru usurandu-le mult hranirea, ajungand mult mai repede si bine la frunze.
Forma capului si a crestelor difera nu numai intre specii;, ci chiar si intre masculii si femelele aceleiasi specii.

In interiorul acestor creste se formau unele alveole care aveau rol de ecou in accentuarea intensitatii sunetelor produse de Hadrozauri. Forma diferita a crestelor modifica sunetele produse, astfel ca fiecare dinozaur in parte avea un sunet propriu. Acestia traiau in cete, iar forma crestelor si specificitatea sunetelor le erau folositoare in a se recunoaste unii pe altii sau in a-si gasi alte perechi. Resturile descoperite ale cuiburilor Hadrozaurilor demonstreaza ca acestia cloceau in grup si chiar ingrijeau cuiburile altor femele in acelasi timp cu al lor.